Aproape toți care sunt prezenți în Piața Universității și protestează în mod pașnic, știu teoria lui Thomas Ferguson, cel care a făcut dezvăluirile cu privire la Salvador și care este unul din strategii Clubului de la Roma care a sustinut cât se poate de nevinovat că Salvadorul trebuia “salvat” întrucât rata natalității era de 3,3 la mie, aproape unică în lume între țările non-africane. Printr-o coincidență tragică, Romania avea, în anii 80, când s-a pus la punct planul ce avea să înceapă cu asasinarea lui Ceaușescu, exact același procent de creștere demografică: peste trei la mie.

Reducerea populatiei printr-un plan complex cuprinzand inocularea virusului HIV, atacul la nivel psihosocial, înfometarea, deznaționalizarea și în cele din urmă, un război civil sau interetnic tentative care privesc -sau unele chiar se aplică în – România,  este, dupa Ferguson, “cheia” strategiei Clubului de la Roma si a grupului lui Henry Kissinger. Aceștia, în ciuda dezmințirilor, au elaborat o strategie ce se potriveste exact cu ceea ce s-a întâmplat in România. Ei spuneau astfel: “Vom veni într-o țară și vom întreba:

– Care este planul vostru de dezvoltare? Aruncați-l!”
Fiind medic am urmărit alături de miile de colegi, cu multă îngrijorare  degradarea sistemului sanitar din România, iar acum cu deosebit interes elaborarea și aplicarea așa zisei reforme a sănătații De ce așa zise? Deoarece iată ce știe norodul deocamdată:

Ei (conducătorii) au respectat „graficele morții”.

Anii 1999-2000 constituiau punctul final al acestui plan decenal de anihilare a României. Foametea ce se prefigura în mod cert – respectiv realizarea unei recolte de numai 2 milioane de tone de grâu față de un necesar de cel putin 3,5 milioane de tone – coincidea cu situația încetării de plăți concomitent cu epuizarea rezervei valutare prin plata forțata a dobânzilor de 2,5 miliarde de dolari, cu radicalizarea populației prin creșterea exploziva a șomajului și încetarea plăților către bugetari și pensionari (acestia din urmă în număr de 6 milioane) și mai ales cu declanșarea conflictelor interetnice în Ardeal în scopul implicării României într-un război de uzură, distrugător. Dar n-a fost să fie așa! Instinctul supraviețuirii a determinat parte din populația activă a țării să plece în Europa, în special în Italia și Spania -țări latine- unde s-au adaptat rapid și au câștigat bani care au dus la redresarea economiei aflată ”pe butuci”. Guvernanții în țară ce au făcut ? Au votat tot felul de legi nepopulare, culminând cu legea privind cultivarea plantelor modificate genetic, Codex alimentarium și folosirea substanței numită initium ca îngrașământ pentru cartofi, care reprezintă baza alimentației săracului. S-a vorbit despre interzicerea cultivării plantelor cu efect terapeutic și multe altele legate de încălcarea unor contracte ale băncilor cu cetățenii, modificarea  dobânzilor, în care să fi luat atitudine, să intervină cu pârghii ale statului, să nu lase populația să fie sărăcită la bunul plac al oricărui neavenit etc.

Aceste fapte sunt binecunoscute din presa de toate zilele, din informațiile publice. Ceea ce nu văd sau se prefac că nu văd politicienii, nici cei de la putere și nici ceilalți din opoziție, este prezența acestui plan diabolic ce leagă lucrurile și le face întru-totul explicabile și care neliniștește populația. Din nefericire, într-un mod catastrofal pentru întreaga populație. Deci, se poate spune ca ei, conducătorii, toți, fără excepție, au respectat „graficele morții”! Totuși, așa cum de milenii ne-am uimit dușmanii pentru că ”Dumnezeu este cu noi”, așa cum s-a strigat în 1989 pe străzile Timișoarei și Bucureștiului, noi românii am supraviețuit și acestui genocid organizat și spre stupoarea unora, nici nu dăm semne că am fi pe cale de dispariție.

Dimpotrivă!

Iată acest protest pașnic la care participă tineri născuți în zilele de foc ale revoluției din 1989 sau în anii care au urmat, alături de maturi și persoane în vârstă, miting care a uimit întreaga lume cu gândurile memorabile ale participanților scrise de mână ori la calculator pe pancarde improvizate. Iată câteva dintre cele mai semnificative:

”Români, OCUPAȚI ROMÂNIA!”
”Salvați Roșia Montana!” (cu minele ei de aur care i-a atras si pe romani in urmă cu două mii de ani, de unde au cărat 3000 tone de aur de au rezidit orașul Roma!)
”Vă rugăm să ne scuzați
Nu producem cât furați!”
”Vreau o țară ca afară!”
”USL și PD-L fură prin rotație”
”Nu vrem  să muncim afară
Vrem să rămânem în țară!”
”Veți plăti pentru genocidul cultural, social și economic”

Fiecare din aceste sloganuri au în spatele lor evenimente, personaje, povești de viață care ar putea fi cuprinse doar în romane întregi ori în piese de teatru dramatice ori tragice, demne de tragediile antice cunoscute ! Sigur, au fost și alte sloganuri care cer demisia guvernului, a președintelui, etc

Privind Legea sanitară, am auzit doar câteva referiri anemice din partea comentatorilor și analiștilor cu privire la faptul că populația ar muri cu zile dacă s-ar privatiza sistemul de urgență, oamenii neavând bani pentru pachetul de asigurări, ori în caz contrar, dacă rămân neasigurați, cu ce să plătească spitalizarea care se ridică la costuri gigantice raportat la micile lor venituri? Ar rămâne familia să plătească, dar când nu au cu ce bolnavul respectiv este condamnat la pieire…

Cu toate acestea, umorul caracteristic românului, acel ”a face haz de necaz” cu care am traversat istoria nu a întârziat să apară: De pilda, inspirați de preambulul unei convorbiri cu o societate de asigurari s-a imaginat întâmpinarea vocală la apelul de urgentă (salvare): ”Bună ziua, ați sunat la Salvarea privată. Pentru limba română apăsați 1. Pentru engleză, apăsați 2. Pentru verificarea contului dumneavoastră de contribuții la sistemul de sănătate, apăsați 3. Pentru informatii despre ofertele speciale ale Salvării în perioada de Crăciun, Revelion și Paște, apăsați 4…. Pentru informații în legătură cu starea dumneavoastră de sănătate, apăsați cu un deget pe încheietura mâinii și numărați până la 60. Acela e pulsul. Dacă-l mai aveti, apăsați 5. Pentru transferul la o firmă de pompe funebre , apasati 6.Un operator va prelua apelul. Pentru îmbunătățirea serviciului, vă informăm că această convorbire poate fi înregistrată și folosită într-o emisiune de tip talk show. Vă multumim!”

Scâteia care a aprins îndemnul de a ieși la manifestații împotriva mojiciei, vulgarității și umilirii unui personaj manierat și cult identificat în persoana doctorului Raed Arafat, moral și demn, a fost  dialogul transmis prin  televiziune (recte președintele Băsescu) cel care se adresa unui slujitor al sănătății (Dr Arafat). Deși palestinian de origine -lucru demn de reținut că poporul român nu este xenofob!- dar domnia sa  implicat în buna și eficienta organizare a sistemului sanitar de urgență din România, bun profesionist, calități apreciate de marea majoritate a populației. Ajuns în funcția de Secretar de Stat în Ministerul Sănătății, când a luat atitudine împotriva privatizării sistemului sanitar de urgență, a fost demis din funcție. Poziția sa demnă a fost memorată – și a circulat pe internet -în parodia Desperado după poezia El Zorab scrisă de George Coșbuc, în care este vorba despre un…arab, după cum știm, de sentimentele lui profund umane, de dragoste față de familie, de animalul iubit -calul-care reprezenta faima și asigura distracția, încântarea, bucuria familiei, a copiilor în special, etc:

Desperado
Parodie – (autor Ilie Bâtcăsursa )

*****

La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.

*

Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.

*

Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.

*

Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”

*

Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.

*

„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!

*

Azi, pentru mine-i un mister,
prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!

*

Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!

*

Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”

*

Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!

*

De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.

*

Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.

*

Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”

8

Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”

*

„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”

*

Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”

***

sau lămurirea subiectului: cum este pusă în practică Noua lege a sănătății

***

”Bulă la bucătarie.O clipa de neatenție la tocat zarzavaturi și sângele începe să curgă.
Ia repede o cârpă, înfășoară degetul și fuga la spital.
Intra la U.P.U.(unitatea de primire urgențe) și vede două uși:

*

“Bolnavi” și “Accidentați”.
Ca un cetățean disciplinat ce este, Bulă intră la “Accidentați”.
Acolo, ce sa vezi? Alte două uși:

*

“Cu sângerare” și “Fără sângerare”.
Așa cum era firesc intra la “Cu sângerare”.
Alte două uși:

*

“De importanță vitală” și “Fără importanță vitală”
Deschide ușa “Fără importanță vitală” și se trezește iar in stradă …

*

Pleacă nervos acasă unde familia îl întreabă:
– Ei, Bulă, te-au tratat bine?
– Nu s-a uitat nimeni la mine, dar organizarea e beton … !!!!!! ”
Să lăsăm gluma și să răspundem la întrebarea:
– Cine sunt protestatarii?
– Sunt oameni ca tine, ca mine, săraci sau îndestulați (material) dar cu toții însetați de dreptate și plini de INDIGNARE.

***

S-a spus că acesta este Mitingul indignaților!  Adică în primul rând al celor defavorizati, victime ale tranzitiei , pensionari sau chiar și salariați cu venituri foarte mici , apoi tineri cu sau fără studii superioare dar fără un loc stabil de muncă. Desigur, au început să apară și să se alăture tot felul de elemente ” turbulente ” care s-au dovedit a fi provocatori plătiți (de putere) deoarece dintre  membrii unor galerii de fotbal care au fost acuzați inițial de provocări la agresiune și violență au fost puțini dovediți vinovați după anchetarea celor arestați.

Cine mai era în Piața Universității?

Arhitecți, proiectanți, economiști -care sunt realizați material, dar protestează pentru restaurarea moralității și demnității – profesori, doctori tineri care vor sa lucreze în țară (câteva mii lucrează pe salarii europene în lume), scriitori, poeți care îndeamnă la optimism și speranță:

”Înveşmântată ca o vestală
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lăsat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte”

Cine a mai venit în grupuri mari, compacte, ordonate? Tineri studenți la diferite facultăți, înzestrați cu sensibilitate cum este această tânără cultă, educată, religioasă, cu sufletul plin de iubire care mi-a scris:
”M-am născut într-o duminică de octombrie, m-am născut înaintea Lui, dar poate nimic nu este întamplător, toate au un rost, Creatorul are grijă!

Imi place să visez la ,,povești despre nobile iubiri și cavaleri,  îmi place să ascult Kitaro, Oliver Shanti, Mozart, Schubert, Bach, Celine Dion, îmi place să pictez, mi-a plăcut dintotdeauna să pictez, așa am absolvit arte plastice  ”N. Tonitza”.
Iubesc tot ce ține de artă, iubesc oamenii buni, iubesc speranțele, iubesc mult florile, mai ales trandafirii albi care exprima iubire veșnică.

Se spune că pe unde trec poeții, răsar în urmă flori. Așa am poposit pe meleagul vostru, al poetilor, să culeg florile voastre, să mă bucur de ele pentru că printre voi mă simt bine. Vă multumesc că existați și puteți scrie:

”Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura…
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec”

Sunt aici și tineri care fac parte din Asociația Tinerilor ortodocși care-și doresc desăvârșire duhovnicească și au manifestat la momentul potrivit împotriva avortului, pornografiei, homosexualității, tineri care au participat la conferințe pe teme religioase și au văzut și comentat filmul Doctors for Life – In Your Face | Doctori pentru Viaţă – Verde-n faţă …
Iată ce le spunea în cadrul unei asemenea conferințe, un confrate: “Tinerilor, astăzi sunteți pe cont propriu! Noi în tinereţe eram oarecum protejaţi de legi ca şi de un gard nevăzut. Pornografia era interzisă, anticoncepţionalele se găseau cu mare greutate, tinerii erau mai morali, bolile cu trasmitere sexuală nu erau aşa de răspândite. Dar AZI, voi sunteţi PE CONT PROPRIU! Azi pornografia este legalizată, avortul la fel, anticoncepţionalele sunt de găsit ori unde, tinerii sunt tot mai imorali, iar bolile s-au împânzit mult de tot! PĂZIŢI-VĂ SINGURI, că NIMENI NU VĂ MAI PĂZEŞTE!”

Organizatorii au arătat apoi un film în care un pui de antilopă la naştere are doar o jumătate de oră ca să se pună pe picioare şi să plece cu turma lui. În această jumătate de oră, mama lui şi alte antilope fac un cerc în jurul lui şi-l ocrotesc şi aşteaptă să se ridice. În apropiere de cercul antilopelor stau la pândă şacalii, hienele şi vulturii dau târcoale. Dacă puiul se ridică, el pleacă cu turma, dacă nu el rămâne pradă celor care abia aşteaptă să-l devoreze.
”Ei bine – spunea acest medic în continuare…AŞA SUNTEŢI ŞI VOI…!

GRĂBIŢI-VĂ să vă puneți mai repede pe picioare  şi  învăţaţi-vă să vă păziţi, căci în jurul vostru sunt mulți șacali și multe hiene, care abia aşteaptă să le cădeţi pradă şi să vă devoreze…!” Proxeneții, vânzătorii de droguri, încurajatorii viciilor sunt printre voi! Corupții din politică, justiție, poliție, adică cei meniți să ne apere își dau mâna cu infractorii!
Grupul celor care gândesc astfel  este foarte discret…

Alții, fac parte din grupuri ezoterice, care stau și ei retrași invocând mental puterea divină protectoare și trimit gânduri pline de iubire tuturor, și celor împotriva cărora se protestează, deoarece ei cred că atunci când se conectează la sursa universala a iubirii, deschid chacra inimii – Anahata și contribuie la stabilirea echilibrului, prin înțelepciune și armonie de ambele părți.

Toți trebuie să se informeze și să cunoască Legea bumerangului, când facem bine primim bine și invers, dar se întâmplă uneori că facem bine și  primim rău, și asta se întimplă datorită sentimentelor depresive, descurajante, de deznădejde, negative – cum ar fi tristețea, frustrarea, pe care le îndreptam asupra noastra și cu care ne facem singuri rău, devenind proprii noștri dușmani.

E bine să ne încredințăm lui Dumnezeu și să-L lăsăm pe El să lucreze :

“Mă încredințez ție, Doamne cu totul”

Devenim deodată echilibrați și intrăm în armonie cu întreg Universul, așteptând să apară imediat și soluțiile la toate problemele noastre.

Facem un pod de Lumină între noi și ceilați, spunând:

“Doamne, fie voia Ta, Fă-mi și mie parte de lumină”!

Bun! Dar Iisus după ce l-a înviat pe Lazăr le-a spus oamenilor prezenți:
– Dezlegați-l! Adică să se implice și ei, să facă ceva…
Prin urmare ce trebuie să facă acum oamenii? Care este soluția?
MĂCAR SĂ FACEM PRESIUNE ASUPRA CONŞTIINŢELOR LOR, aşa cum a atins Hristos CONŞTIINŢA și cugetul tainic al inimii acelor bărbaţi care vroiau s-o omoare cu pietre pe femeia prinsă în adulter, după cum ne spune Sf. Scriptură, “…Iar ei auzind aceasta (cine nu are păcat să ia piatra și să lovească) şi mustraţi fiind de cuget, IEŞEAU UNUL CÂTE UNUL…”.

Poate, în urma presiunilor asupra conştiinţei lor, cei din conducere care se ştiu incapabili sau nevrednici de a ocupa o funcție în stat, vor fi şi ei MUSTRAŢI DE CUGET ŞI DE CONŞTIINŢĂ şi vor renunţa…UNUL CÂTE UNUL, până ce vor rămâne doar cei RÂNDUITI DE DOMNUL HRISTOS! AMIN!

Utopie?!

Dacă noi avem  Virtutea IERTĂRII, așa cum foștii deținuti politici supuși unui regim de detenție torționar – atâți cât au mai rămas- mărturisesc că au fost educați în spiritul iertarii: – Să nu ne răzbunați! Așa au lăsat cei pieriți acolo, în temnițe, îndemnul testamentar, știind că în caz contrar s-ar constitui un lanț fără sfârșit al vendetelor, din care ar pierde ambele părți. Cei mai înțelepți trebuie să cedeze, să rupă acest mod de desfășurare satanic al comportamentului dintre frați, în care unul reprezintă pe Abel, iar celălalt pe Cain…

Ce le cerem în schimb, acum în mileniul trei, acestor urmași ai lui Cain? Virtutea RECUNOAȘTERII! Să recunoasă și să nu se dezică de Adevar! Dacă nu pot vedea în adâncime și în nuanțe, cel putin să nu-și acopere ochii  ca apoi sa nu pretindă că nu văd că albul e alb si negrul e negru!

Cei adunați în Piața Universității în ianuarie 2012, au amintit și de ”Hainele Împăratului”. Cine nu știe povestea împăratului gol, lingușit, mințit și încurajat întru perpetuarea erorii de slugarnicii lui curteni? întocmai cum s-a întâmplat la curtea Împușcatului și cum sunt semne că s-ar petrece și acum…Poate că unii nu au curajul ori consideră pierdere de vreme să strige de pe înălțimi – fie ele o tribună improvizată, ori de pe niște trepte aflate în fața ”Căruței cu paiațe” ca ”Împaratul e gol”, dar cel puțin să nu stea de-a curmezișul, să nu se opună ori să-i prigonească pe cei care spun asta și să nu devină propagandiștii  minciunii! De acea zic: Ia aminte: jandarm, SPP-ist sau deputat!

Dacă faci parte din putere și îți este frică să nu-ți pierzi privilegiile, nu-ți transforma frica în teroare exercitată asupra celorlalți pe care vrei să-i reduci la tăcere, nu uita că ei sunt frații tăi demni și curajoși!

Nu poți spune răului pe nume și ți-e rușine să iei partea drepților? Măcar nu spune că binele este rău și că minciuna e adevăr!  Nu poti fi un erou, un martir, dar de ce sa fii  un ticălos? Să nu-ți ataci ori să-ți vinzi mișeleste prietenii ori frații de sânge și de aceeași credință!

Nu-ți vinde propria conștiintă, propriul suflet… pentru un blid de linte, pentru un loc mai sus și mai călduț în câmpia deșertăciunii acestei lumi, din care nu vei lua nimic cu tine…

Dacă noi dăm atâta bogăție sufletească pentru ce voi nu ne lăsați să ne arătăm acest chip al României care gândește, al României profunde, să fie cunoscut de toată lumea și ne dați pe toate posturile de radio si TV toate certurile voastre, vă evidențiati  reciproc urâciunea, aratându-vă cu degetul unii pe alții, sunteți hulpavi, o spun fețele voastre sunteți lacomi, o spun evidențele, ne trageți în jos pe cei mai slabi de înger dintre noi și pe copiii noștri pe care unii nu-i mai pot apăra de reclamele voastre agresive privind alimentele prelucrate și tratate, produse false și expirate, toxice pe care trebuie să ni le vindeți cu orice preț și tot desfrâul, aveti un comportament mai condamnabil și mai rău decât în era primitvă !

Aprobați legi defavorabile nouă…
România Trezește-te! S-a stigat…

Întâmplarea sau nu doar întâmplarea a făcut ca aceste proteste să se declanșeze și să continue când este aniversată Ziua Națională a Culturii Române care coincide cu celebrarea zilei de naștere a lui Mihai Eminescu, sub spiritul lui Eminescu, anul acesta împlinindu-se 162 de ani de la acea zi sfânta pentru poporul român, când cerul i-a dăruit pe cel care urma să arate cum este și ce este în sufletul neamului.. Indignarea populară – care se alătură în sfârșit indignării generale, planetare, fie ea la noi deocamdată, fără obiective clar definite – în forma ei acută, manifestă, ce a urmat evident celei cronice, latente, cumulative în care s-au adunat frustrările populaţiei,  generate de excesele, sfidările, şi erorile repetate ale puterii în cei douăzeci de ani de tranziție în care poporul s-a simțit nu numai trădat ci chiar abandonat uneori de conducătorii lui, ne-a umbrit oarecum bucuria sărbătorii, ne-a indus o stare ciudată, de a nu ne permite să ne delectăm pe deplin cu frumuseţea, ideile şi bogăţia de excepție a lumii eminesciene, întrucât Eminescu  însuşi, ca jurnalist, s-a indignat intens și a luat atitudine dezvăluind și criticând năravurile politicienilor vremii, a cotidianului pe care l-a traversat: „Poţi înşela un om tot timpul, poţi înşela mai mulţi oameni un timp, dar nu poţi înşela pe toţi oameni tot timpul” ne amintește un cunoscut silogism. Sfidarea şi impunerea cu forţa a măsurilor agreate doar de un grup restrâns – fie acesta grupul puterii, fie aceste măsuri aşa-zis reformatoare – fără dezbatere parlamentara si publică chiar, mai ales despre un subiect care priveste pe oricare cetățean – SĂNĂTATEA- reprezintă un abuz flagrant, o tiranie detestabilă a autorităţii. De unde însă maniere, morală și etică, fie minimale, chiar dacă unii le cunosc teoretic?
România s-a trezit, freamătă, se mișcă.

Glasul ei a început să se audă…

Așadar, în Piața Universității sunt oameni din toate categoriile sociale, de vârste diferite și cu nivele de cultură vaste sau mai puțin vaste, cu diverse convingeri despre lume și viață, unii buni, alții mai puțin buni, așa cum este populația acestei țări. Prin modul de prezentare și sloganurile formulate, au demonstrat profunzimea gândurilor și frumusețea sufletească, profund umană cu care suntem înzestrați, demonstrând pe viu că merităm alți conducători, cel puțin egali spiritual cu demonstranții.

S-a afirmat, poate pe bună dreptate că acolo în Piaț a Universității din București, în marile orașe ale țării: Cluj, Timișoara, Iași, Craiova și alte orașe mai mici unde au loc manifestații, sunt doar câteva mii de oameni care protestează, nu sunt destul de mulți intelectuali, câți ar trebui să fie. Absența lor poate fi explicată prin faptul că ei ascultă îndemnul interior, nu văd rostul implicării directe. Revoltele, revoluțiile, le-au făcut totdeauna masele mari de oameni, rolul lor, al intelectualilor progresiști (mulți  sunt conservatori) este cel de a gândi, concepe  și scrie un program ei văd istoria în desfășurare de-a lungul vremii și gândesc nu cu resemnare ci cu înțelepciune, asemeni lui  Mihai Eminescu :

”Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece”.
(Glossă)

Închei parafrazând pe Barbu Ștefănescu Delavrancea în spusele lui Ștefan Cel Mare închipuit în piesa: ”Apus de Soare” reamintindu-le de data aceasta conducătorilor că: România nu este a lor, ci a urmașilor urmașilor noștri- adică a poporului- pentru că, citez de data aceasta pe Tudor Vladimirescu ”Patria este norodul -adică cei din stradă, urmași ai celor ce și-au lăsat trupurile pe câmpurile de luptă din vremuri imemoriale până azi, luptând pentru acest teritoriu și pentru drepturile lor la libertate și credință- și nu tagma jefuitorilor”.

Așa să ne ajute Dumnezeu!
23 ianuarie 2012  Elena Armenescu

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. Ilie Bâtcă

    29 ianuarie 2012 at 4:37 PM

    Interesant articolul. O sigură obiecţie am. Parodia după “El Zorab” inserată în acest articol nu este cu autor necunoscut. A ajuns aşa din cauza unora care nu respectă regulile privind copyright-ul. Pentru că m-am implicat, mai ales prin ceea ce am scris în această perioadă, în problematica Pieţii Universităţii, v-aş ruga, dacă se poate, să faceţi corectura necesară, specificând numele autorului sau sursa. Vin în sprijinul afirmaţiilor mele cu următorul link: http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html Pe blogul respectiv veţi găsi şi alte parodii sau versuri scrise de mine legate de starea naţiunii. Dacă aveţi răbdare, puteţi citi şi altele mai vechi, pe care le puteţi găsi la arhiva blogului.
    Cu stimă,
    Ilie Bâtcă (autorul parodiei)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Marian MALCIU: Rondelul tristei veri & Sonetul plângerii… Te cheamă!

Sonetul plângerii… Te cheamă!  ***  Privește, Doamne! Tot pământul plânge, Iar Cerul…