În războiul fără capete al bărbatului cu femeia, întru a obţine „ rod” ( Cezar Ivănescu),
Fie din tată legitim, ( inseminator), fie prin incest ( tată vitreg), etc – s-au amestecat mereu intruşii; ab initio, aşa zişii fii ai cerului, Sataniel,( direct sau prin „ adormire”- poate clonare, sau „ prin duh” (geneticieni-demiurgi) – (Genesa, 6-8, Cartea patriarhului Enoch, Epopeile Enuma Eliş, Ghilgameş, Anunaki ( vezi Zecharia Sitchin, ş.c.l) . Opera devenirii umanului, a perpetuării, este constanta acestui model al „ devenirii” ( esher ashe esher” – definită de Zeu, pe muntele Moria.
Mitosul îmbătrânit străbate invers (!) mileniile, până în aceşti ani număraţi diferit, în diferite culturi- civilizaţii. Suntem în interiorul unui Mister ce mereu se ascunde întru a se revela, se relevă, întru a se ascunde, cum s-a spus despre Divinitate, Dumnezeul incognoscibil; într-un mod, incognoscibil chiar şi Sieşi? Ubicuitatea divinităţii…Un Deus deductibil, ireductibil în raţiunea omului, a duratei sale reduse cândva, divin- protector (!), la limita suportabilului( psihic).. Eternitatea nu ne poate fi accesibilă, iar orice sforţare a recuperării unei vârste „ patriarhale”( matusalemice), dăinuie ( ca un program superior impus) – contra impulsului irepresibil ( în duh şi organici) – al Vieţii, de a fi „ luciferic”…
*
În sensul profund, esenţial, veriga lipsă pare a fi Îngerul- Femeie, din care s-au „ înfruptat” ( fcutul oprit…), abuziv, chiar şi Ei ( Elohim, pluralitate cf. ebraicii vechi) – determinînd efecte dezastruoase, cum a fost când cu „ roadele” hybride, „ uriaşii”…
*
Problema raselor rămâne de reînţeles prin ştiinţa geneticii reaactualizabile, în paradigmele Mişcării etern- circulare, a Eonilor. În mare, amestecarea sugerează hibdridizare, sau ca interregn- ( Arborele Vieţii şi al Cunoaşterii) – aminteşte de procedeul altoirii, ca îmbunătăţire, mutaţii, AMELIORARE, cu scop subtil de auto- control…genomic. Natura decurge greoi, este mereu nevoie de impulsuri, contra inerţiei sau entropiei….devenirii. A cui este Eroarea? Omul a ratat (reîn)dumnezeirea, sau viceversa?
*
Nimic mai real: „ suntem ceea ce mâncăm”….Transfer de informaţie energetică, energofagie reciprocă. Efecte. Durante efectus, durante causa.
*
Toate curentele literare, de la rostirile „ mantrice” sumeriene, prin cele oraculare, delfice, până la sutrele ori psalmismul evanghelic, etc- vin din Amazonia memoriei ancestrale.
Egregor-ul de ieri, athanorul, ş.c.l. sunt similare Ciclotronului de azi. Şi poate vom afla cu experimentele astea, de la CERN…( straniu etimonul acesta, CERN, Cernauţi, literalmente NEGRU ( Dzierna, etc). Lui Densuşianu i-au scăpat, orizontul lui retrispectiv suia în Nord, spre Hyperboreeni…
*
Fascinaţie, de la fascii, de unde …fascismul. Semnul îmbârligat al ATLanţilor, vechi, în spaţiul emisferic nordic, ( semn confiscat de hitlerism)-, al „ omului nou” ( neo-mensh(, dar şi de comunismul massonic marxist- leninist- troţkist…,Replica soarelui cu raze reprezentate în mişcare …,a fost cea a Secerii şi Ciocanului…
*
Pejorativă sintagma „ război” între masculin şi feminin, ca principii condiţionale- vitale, întru perpetuare…Un război care poate fi „ Infernul tandreţei” ( andropază, menopazuă, …tandro- pauză!), cum scria geniala Margquerite Yourcenier.
*
Artiştii au un dumnezeu care este jucăuş…Nu homo faber, ci homo ludens….La extreme, hedonismul, după modelul zeităţilor toate… „ Precum în cer, aşa şi pe pământ”…
*
Pe câmpiile fericite ( feerice) elizee, oare, sunt şi morminte ? Desigur, iar pe cele netezite şi înfloritoare, trans- edenice, zburdă inocenţi mieii şi iezii…Şi psalmodiază trilurile mierlelor, scânteiază magic păunii şi pasărea Paradisului…Fericiţi cei ce se încântă !
*
Totul, dar t o t u l, ne-a fost dat, însă unii nu s-au consolat şi au prădat..Viaţa are foame de „ mai mult”, paradoxul lui a fi este că devine a nu ( mai) fi. Trăim, aşadar murim, scumpa mea femeie…
*
Dictatura apare acolo unde patosul este preaplin, excesiv, mai bine zis Empatia…
Poţi să îl condamni pe Dumnezeu că permite şi idoli, „ după chipul şi asemănarea” ?…Problema este care dumnezei, cei răzbunători, sau cei prea- iubitori, cei care cer jertfă, sau cei care străbat Mileniile prin Absenţă şi promisiune?
*
Suflete, chinul tău este anamnezic, amintire din paradis.
*
Un om mi-a scris supărat pe iubita lui: „ A urlat la mine că ea nu este a mea” ! No problem, a fost sinceră: era a dracului. Consolează-te cu virgulă remanenţele.
Eugen EVU
