Victoria N.Dima
Luna august fiind, prin traditie, luna cursurilor de vara ale Universitatii Populare “Nicolae Iorga”, rubrica noastra ofera doua medalioane ale unor femei deosebite care au activat in cadrul “Asezamintelor” profesorului.
Victoria Dima s-a nascut la Valenii de Munte la 3 aprilie 1882. Era fiica lui Nicolae Dima, negustor si gospodar instarit, si sora lui Ioan N.Dima, avocat in Valeni, publicist (editor al ziarului “Valenii”), om politic iorghist, senator. In orasul natal a copilarit si a absolvit clasele primare la scoala de fete. A urmat apoi Scoala Secundara “Despina Doamna” din Ploiesti, unde a beneficiat de indrumarea unor profesoare de elita. A absolvit – a doua din seria ei – scoala, in 1899, si s-a dedicat imediat invatamantului.
A functionat ca suplinitoare la scolile din Schiulesti, Catina si Faget (Drajna). In acea vreme, timp de trei veri, a urmat la Bucuresti cursurile de “ajutorat”, trecand apoi, cu mult succes, examenul in urma caruia a obtinut diploma de invatatoare (1900). A revenit la Scoala Schiulesti, ca titulara, iar dupa ce a luat definitivatul, s-a transferat la Valenii de Munte, unde a lucrat pana la pensionare. In anul scolar 1932-1933 o gasim invatatoare la Scoala de baieti din Valenii de Munte, cu o vechime de 32 de ani in invatamant, cu gradul didactic I si cu 5 gradatii. Primea un salariu de 7.650 lei lunar (cel mai mare posibil la un invatator), dar era necasatorita si locuia in casa parinteasca.
Desi isi iubea meseria si era apreciata ca o excelenta invatatoare, in afara de activitatea scolara si cea extrascolara, si-a gasit destul timp si pentru alte lucruri.
In iulie 1922, Nicolae Iorga a fondat, la Valenii de Munte, Scoala de Misionare Nationale si Morele “Regina Maria” despre care noi am vorbit pe larg (vezi ziar PRAHOVA nr.5716 si 5722). Victoria Dima a fost numita director administrativ – mai tarziu a fost numita ca director de studii profesoara Elvira Georgescu- activand in aceasta functie pana in 1940 cand scoala s-a desfiintat. A fost o munca deloc usoara, care i-a ocupat tot timpul liber, absorbind-o.
Sarcinile ei erau multiple. Raspundea de cladirea scolii, asigurand functionalitatea, igiena si un minimum de confort, ceea ce insemna permanenta grija si zbucium. Ea discuta cu mesterii si cu furnizorii de tot felul, se tocmea cu ei, receptiona marfurile si serviciile. Tot ea se ingrijea de fondurile necesare scolii; cand acestea se terminau, se grabea sa se adreseze profesorului sau sotiei sale sau pleca chiar ea, desigur in numele acestora, dupa subventii si nu se lasa pana nu le obtinea. Autoritatea ei in aceasta directie deriva si din faptul ca in chiar “Actul de fundatie” al scolii, elaborat si redactat de Nicolae Iorga si autentificat de notariatul Tribunalului Ilfov cativa ani mai tarziu, ea era nominalizata ca directoare.
Victoria N.Dima tinea permanent legatura cu Nicolae Iorga sau cu sotia acestuia Ecaterina, raportandu-le tot ce se intampla in scoala. Cand nici el nici ea nu se gaseau la Valeni, Victoria continua sa-i informeze in scris, uneori trimitand adevarate rapoarte, nu numai cu privire la problemele bazei materiale, ci cu intregul mers al lucrurilor. Astfel, la 25 noiembrie 1925, ea ii scria lui Iorga o lunga epistola, o adevarata dare de seama. Printre altele amintea de O.Girard, o frantuzoaica recomandata de Institutul Francez din Romania, care ar fi dorit sa fie incadrata permanent la Valeni. Citam din scrisoare: <>
La 10 ianuarie 1927, Victoria Dima intocmea un adevarat raport catre Ecaterina Iorga in care arata cum se desfasurase activitatea la sfarsitul anului anterior.
Aflam din el ca Apostol Culea predase la scoala despre “Dezvoltarea ideii de unitate nationala la romani”; Izabela Sadoveanu a vorbit despre un nou sistem pedagogic; Elena Economu a predat limba franceza, iar germana a predat-o o misionara sasoaica.
In 1929-1930, cand numarul profesorilor a crescut, ea a fost reconfirmata ca directoare administrativa, fiind ajutata, in continuare, de profesoara Elvira Georgescu si, din 1937, de o tanara absolventa a Scolii de Belle Arte din Bucuresti, Alexandra Lozinschi (prin casatorie Andra Calinescu), profesoara la Liceul “Despina Doamna” din Ploiesti.
In grija ei era si biblioteca Scolii de misionare, pe care s-a straduit sa o imbogateasca si s-o utilizeze.
Nu stim daca a insotit vreodata elevele (de fapt absolventele) in excursiile lor prin tara sau la Venetia, dar, in orice caz, le-a pregatit pentru acestea si le-a dus grija. O adevarata sarbatoare pentru ea era incheierea anului scolar. Asista, alaturi de Ecaterina Iorga, sub presedintia lui Nicolae Iorga, la examenul de absolvire, care se dadea sub forma unui colocviu. Participau la aceste colocvii, la care elevele veneau imbracate in costume nationale si care erau urmate de programe artistice, mari personalitati ale vietii noastre publice (mai des, dr. C.Angelescu).
Faptul ca locuia in Valenii de Munte, ca lucra si in cadrul asezamintelor marelui savant, reputatia profesionala, farmecul personal au facut sa se afle in anturajul familiei Iorga. In mai multe fotografii ale vremii a aparut alaturi de membri ai familiei. Intr-o epistola din 1930, Ecaterina Iorga ii scria: <>
Intr-o alta scrisoare, din 22 februarie 1933, Ecaterina Iorga o ruga sa o ajute in gasirea unei femei de serviciu sau poate a unei furnizoare de tesaturi populare pentru impodobirea casei Iorga: << As vrea sa aflu, cand ma intorc ca ai aranjat ceva cu Marioara din Homoraciu…>> De observat ca in trei ani trecusera, in adresare, de la plural la singular.
Prin Decret Regal, la 31 mai 1932, Victoria N.Dima devenea “Cavaler al ordinului Coroana Romaniei”.
Uciderea lui Iorga de catre legionari si desfiintarea Scolii de Misionare au indurerat-o si chiar au zdruncinat-o profund. S-a retras la pensie, ducand o viata linistita intr-o lume, pentru ea, haotica.
Paul D.POPESCU
