MediArtys

Cronica muzicala cu Filarmonica ,,Paul Constantinescu” Ploiesti si solistul Gabriel Croitoru la Festivalul ,,Simfonia Lalelelor” Pitesti 2011.

Demersurile care au dus, după o jumătate de an, la doritul schimb de vizite concertistice ale orchestrelor Filarmonicilor din Ploieşti şi Piteşti, demarate pe la jumătatea anului 2010, şi-au găsit formula reală în seara zilei de joi, 14 aprilie 2011, seară în care formaţie simfonică „Paul Constantinescu” a susţinut un senzaţional Concert pe scena Casei de Cultură din fieful odinioară al lui Dobrin, Piteşti – o metropolă dominată nu numai de amintirile marelui fotbalist român, dar şi de istorie – prin Biserica din secolul XVII, aflată în plină Trivale. Evenimentul s-a înscris – pe Sărbătoarea Lalelelor, anual organizată aici – în istoria relaţiilor muzicale dintre cele două capitale de judeţe – Prahova şi Argeş, în nota profesionistă a derulării lui.

httpv://www.youtube.com/watch?v=fZ_08507sfw&feature=player_embedded

Cu maestrul Ovidiu Bălan la pupitrul dirijoral, marea orchestră ploieşteană a demonstrat calitatea remarcabilului său profesionalism, în faţa sălii pline (peste 700 de melomani), pe un repertoriu de excelenţă oferit publicului: Mozart-Ceaikovski-Beethoven.   În deschiderea ineditei reuniuni de breaslă, domnii Jean Dumitraşcu – directorul Filarmonicii piteştene şi al revistei de cultură muzicală EUPHONIA, şi Corneliu Nicolae Irimia – directorul simfonicului ploieştean, au rostit emoţionante cuvinte de apreciere a performanţei evident izbutite, fiecare apreciind elogios şi elevat partea cealaltă. Asistenţa – de o calitate admirabilă, a subliniat cu ropote de aplauze, interpretările muzicienilor oaspeţi, dovedind o trăire adânc simţită, un dezvoltat simţ muzical şi o competenţă pe care filarmoniştii autohtoni i-au indus-o indubitabil, de aproape cinci ani încoace.

Dezinvolt şi exuberant din prima mişcare a baghetei domniei sale, maestrul Ovidiu Bălan a captivat întreaga orchestră (privindu-i alura şi gestica, îmi aminteam de prelegerile lui Wilhelm Furtwängler (1886-1954) referitoare al arta dirijorilor din epoca sa), precum şi publicul meloman. Alertul dans al baghetei s-a contopit cu năvalnicele măsuri din prima parte a Nunţii lui Figaro (pe care, chiar dacă în felurile noastre, o fredonăm când ne-o amintim sau, prezenţi acolo, o îngânam într-o inexplicabilă fervoare), în acel crescendo entuziast şi armonios al Uverturii la opera omonimă, de W. A. Mozart (1756-1791). Perfecţiunea obţinută pe durata câtorva minute de Muzică, a cucerit repede asistenţa, iar părerea de rău că, o capodoperă vădit nemuritoare, a încetat, prin finalul său antrenant, cu greu a fost ameliorată. Presărată cu aplauze sincere şi frenetice, execuţia tandemului orchestră-dirijor avea nevoie de caracterizarea de dincolo de orice superlativ ! Grandoarea şi efuziunea, grefate pe ritmică şi poezia sunetelor mozartiene, într-o simultaneitate senină-azurie învăluite – au „desenat” preludiul paradiziac şi comic al tramei fascinantei Nunţi figaroide.  Pauza a repliat vigurosul stil dirijoral al maestrului Ovidiu Bălan, pe registrele dificilului Concert pentru vioară în Re minor opus 35, de Pitor Ilici Ceaikovski (1840-1893), în interpretarea virtuozului Gabriel Croitoru ! Desăvârşita execuţie a acestui Concert, în solistica viorii croitoriene, atestă încă odată – la Piteşti, fulminantă – măiestria marelui violonist român, un original continuator al lui Ion Voicu şi, plan mondial, al lui Yehudi Menuhin ! Cartea de vizită a starului viorii, Gabriel Croitoru îl aşează lângă aceşti uriaşi predecesori, prin simpla laure aminte a celor peste o mie de concerte susţinute în Europa şi în Asia, studentul eminent al unor Salvatore Accardo (1982) şi Zino Francescatii (1988). Repertoriul său solistic e reprezentativ, cu prezenţe la London Royal Philarmonic, Monte-Carlo Symphony, Gewandhaus Leipzig Orchestra, String Festival of Lucerne sau Queen Sofia Chamber Orchestra. Telepatica legătură între dirijor şi solist, a dat Concertului pentru vioară în Re minor, de Ceaikovski, valenţele performanţei indubitabile ! Partitura – în părţile ei în crescendo: Allegro moderato, Canzonetta; Andante şi apoi Allegro vivacissimo – a ridicat sala în picioare, acoperind-o valurile de exclamaţii de bravo şi aplauze decupate dintr-un triumf planetar ! Simfonia a V-a în Do minor, a Destinului, inspirată – după spusele lui Beethoven însuşi – de  sunetele auzite de la o pasăre, în vreme ce se afla în Praterul Vienei, a deprins conotaţiile vulcanice a patru lovituri violente de cnut, care au consacrat-o drept Simfonie Forţei Destinului. Compoziţia a avut premiera în 22 decembrie 1808, la Theater an der Wien. Imensă vâltoare dramatică, această Simfonie a devenit o nouă şi impresionantă Forţă a Destinului, în execuţia Orchestrei magnificate de bagheta fantasticului Ovidiu Bălan! Partea a IV-a a lucrării a părut contemporanilor Titanului de la Bonn, după cum ne spune dr. Miruna Negrea într-o descriere, un „final greoi”, cu alte cuvinte, puţin abordat de aceştia. Frazările şi nuanţările părţilor componente, au fost redate impecabil, de orchestră şi dirijor, de la aparentul optimism din Allegro con brio (I), la cantabilul calm din Andante con moto (II);  grandiosului  Scherzo. Allegro-ul (III), sclipitor şi misterios, i-a urmat finalul, Allegro (IV), în ritmul unui fastuos marş imperial. Triumful a redat, în ritmurile vulcanice şi războinice, izbânda Forţei Destinului în armonia dorită cu Divinitatea ! Împăcarea Fiinţei cu soarta ei, în convieţuirea cu Divinitatea !  „Am asistat la un spectacol simfonic memorabil !”, îmi mărturisea la despărţirea de dânsul, domnul Mircea David (împreună cu care am urmărit seara muzicală ploieşteană, la Piteşti), meloman de o fineţe aparte, prezenţă permanentă în serile Simfonicului piteştean, distins iubitor de Muzică; „Aveţi, într-adevăr, o orchestră profesionistă, căreia  maestrul Ovidiu Bălan i-a dezvăluit străluciri nebănuite, împreună cu excepţionalul violonist Gabriel Croitoru !”Ploieştiul simfonic şi-a făcut datoria cu brio. Rămas în stand-by, pe meridianul similar Piteşti, el îşi aminteşte de vorbele lui Shakespeare: „Măsură pentru măsură” !
Serghie Bucur

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…