1. Flori de gheaţă

*****

În nopţi cu lună sidefie

ce-şi varsă spulberul luminii

peste pământul adormit,

sculptează gerul pe fereastră

închipuiri seducătoare

redate-n efigii de floare

şi osândite să dispară

când palma moale a căldurii

le mângâie cu duioşie

contururile-ntemniţate.

***

2. Femeile anului

*****

Ce alta este primăvara

decât o mândră fetişcană,

cu trup mlădiu ca firul ierbii

şi-n toate Maica din icoană:

*

în fecioria dătătoare

de muguri calzi ca o ispită

şi-n zâmbetul prelung al firii

cu-mbătător miros de pită?!

*

Iar vara, când se-nstăpâneşte

peste păduri, livezi şi câmpuri,

e zâna bună din poveste

cu forme dăltuite-n cânturi.

*

Pe drumul pardosit cu rod,

roşcata toamnă durdulie

coboar-aidoma unei regine

ca mustu-n palme să adie.

*

Vine la rând bătrâna iarnă

cu hainele-i înzăpezite,

ca de pământ să se lipească

cu dorul unei vechi iubite.

*

Fiind tuspatru feminine

şi pline ochi de vino-ncoace,

atâta vrem alt anotimp

că nici nu ştim cum anul trece…

***

3. Lumina orbului

*****

Ca un copac bătut de vremi

bătrânul orb se canonea

făcându-şi veacu-n colţul lui

chiar dacă lumea-l neglija

(că de, nu-i lesne de trăit

cu-atâţia hoţi şi cerşetori),

şi numai noaptea îl smulgea

din cerbicia resemnării

ţesută-n şoaptele rugării,

călăuzit de-a sa lumină

– născută din întunecime –

spre-o neştiută vizuină.

*

…Te-ai dus, bătrâne filosof

al vieţuirii curăţată

de frământările pizmaşe,

luând cu tine pagini rare

din cartea fără de sfârşit

a suferinţelor abraşe.

***

George Petrovai