George ROCA – „Danaela şi Izvorul Iubirii”

Danaela, este un nume sonor cu care m-am întâlnit în urmă cu câteva luni la o lansare de carte care a avut loc în Bucureşti. În spatele acestuia stătea o doamnă blondă cu nişte ochi mari căprui-aurii, de-o expresivitate extraordinară, nişte ochi care vorbesc, emană căldură şi multă linişte sufletească. La început am crezut că „Danaela” se identifică cu Danaidele, una dintre cele cincizeci de fiice a miticului Danaus… Cine ştie! Sau putea fi o derivaţie de la la „danaos” sau „greci” pe limba noastră, căci îmi umbla prin minte aforismul emis de Virgiliu „Timeo Danaos et dona ferentes”, adică „Fereşte-te de greci char şi atunci când îţi fac daruri!”. Şi culmea, Danaela mi-a făcut cadou… o carte. Având-o în mână am privit-o cu scepticism, crezând că o fi vreo carte de proză „dulceagă” a unui novice, sau de poezii, aşa cum scrie „tot românul care s-a născut poet”! Purta titlul „Izvorul iubirii”. Am luat-o, i-am mulţumit politicos autoarei, şi am îndesat-o în geanta mea de voiaj alături de alte „trofee” agonisite la întâlnirea cu alţi oameni de litere prezenţi la eveniment. Apoi am uitat de ea… adică de carte.

Vacanţa s-a terminat şi m-am întors în Ţara Cangurului cu o valiză ticsită de cărţi. Printre acestea şi volumul cadorisit de Danaela. Şi totuşi, acesta mi-a atras atenţia în mod deosebit. De ce? In primul rând grafica enigmatică a copertei. Apoi, deschizându-l… am simţit din prima frază citită un fel de mesaj, o stare de bine. Am răsfoit cartea în grabă şi am constatat că şi celelate crâmpeie citite erau plăcute ochiului şi minţii. Apoi am pus-o de-o parte… Aveam alte treburi urgente de rezolvat în acel moment. Dar totuşi rândurile liniştitoare din cartea Danaelei mi-au rămas în memorie. Devenisem curios, ba chiar interesat să o citesc. Şi astfel am trecut la o lectură mai profundă a volumului „Izvorul iubirii”… Pe parcursul lui am înţeles multe. Mi-a plăcut, m-a liniştit, aidoma unui medicament recomandat împotriva stresului.

Am luat legătura cu autoarea prin reţeaua electronică a internetului şi în scurt timp am aflat mai multe despre „Danaela”. De fapt o cheamă Daniela Dumitru, este născută în Cetatea de Scaun a lui Ştefan cel Mare, într-o zi de duminică, pe data de 5 ianuarie 19… În prezent locuieşte în Bucureşti. Danaela este un pseudonim, de fapt un nume de maestru. Ce fel de maestru? Răspuns: Maestru Reiki! Ce este „reiki”? O practică spiritual de origine asiatică, ce-şi trage seva din Japonia. Povestea „reiki-ului” e simplă! În 1922, călugărul budist japonez Mikao Usui s-a aflat pentru o perioadă de 21 de zile într-un câmp de antrenament meditativ pe muntele Kurama. Acolo, călugărul a urcat pe vârful acestuia, la locul numit Osugi Gongen, unde prin meditaţie, post, cântări şi rugăciuni a primit energia vindecătoare Reiki. Muntele Kurama poate fi localizat în partea de nord-vest a oraşului Kyoto. În prezent este declarat „munte sacru şi tezaur naţional al Japoniei”. Usui s-a mutat mai apoi la Tokyo unde a pus în practică această disciplină spirituală pe care avusese norocul să o aprofundeze pe vârful muntelui şi care zice-se, îi intrase în organism prin chakra minţii. A înfiinţat „Uşui Reiki Ryōhō Gakkai”, care în limba madarină înseamnă „Societatea de terapie energetică spirituală Uşui”, cu scopul de a vindeca prin Reiki o masă cât mai mare de oameni. Interesant şi enigmatic este faptul că Mikao Uşui a murit în urma unui atac de cord pe 9 martie 1926, atunci când propovăduia Reiki unor discipoli din oraşul Fukuyama. Abia trecuse de 60 de ani, respectiv la numai patru ani după ce fusese „iluminat” şi dotat de divinitate cu puterea vindecătoare… A rămas consemnat pe piatra funerară a magistrului faptul că pe parcursul vieţii a dezvăluit metoda să la peste două mii de discipoli, dintre care 16 s-au înălţat la cel mai înalt nivel numit „Shinpiden”, sau învăţător-maestru. Şi astfel terapia energetică Reiki, a început să fie cunoscută şi s-a extins pe tot pământul fiind aprofundată şi de cultura occidentală. După 1989, a penetrat şi la noi în ţară, devenind destul de populară şi interesând foarte mulţi oameni. Dintre aceştia au început să se evidenţieze şi câţiva maeştri. Unul dintre ei… este şi doamna Daniela Dumitriu a.c.a. Danaela! Din 2005 este Maestru Reiki şi Karuna cu diplomă înregistrată. A predat cursuri de Reiki la Constanţa, Craiova, Braşov, Târgovişte, Galaţi şi Bucureşti. N-am să intru în alte amănunte despre aceasta disciplina şi istoria ei deoarece nu ştiu nici eu prea multe. Mi-am însuşit unele cunoştinţe de pe internet. Am făcut aceasta digresiune pentru a o înţelege mai bine pe autoarea cărţi pe care doresc să o prezint. Menţionez că „Izvorul iubirii” este a doua carte a Danaelei, prima, numindu-se chiar „Reiki – Jurnalul unui maestru”.

Dar să ne reîntoarcem la cartea noastră… „Izvorul inimii”, o carte de suflet şi inimă, apărută în luna aprilie 2011 la Editura „Sarbatoare Publications” din Sydney, Australia. Pe parcusul celor 140 de pagini vom descoperi povestiri interesante, pilduitoare, Cartea începe cu două motto-uri, dintre care unul mi-a atras atenţia în mod deosebit: „Religia Iubirii nu are legi, doar pe Dumnezeu! Toţi murim până la urmă. Dar pe cale, fii atent Să nu răneşti inima vreunui om. Nu te teme de moartea a ceea ce este cunoscut! Să mori pentru ceea ce este efemer şi vei deveni etern!” (Rumi*)

Volumul este segmentat în şapte capitole, cuprinzânt fiecare o serie de povestiri fantastice. Voi încerca să le fac o mică prezentare. Desigur că pe parcursul timpului acestea vor fi publicate în diferite reviste virtuale şi pe hârtie cu care autoarea colaborează.

Capitolul întâi poartă numele „Povestea începuturilor”. Acesta prezintă povestirile: „Născută din vis”, „Adieri tăcute”, „Ruga”, „Ea, Luna şi Magul” şi „Coroniţa de Sânziene”.

Capitolul al doilea se numeşte „Poveşti din poveşti” şi cuprinde doar 3 naraţiuni: „De ce exist”, „Pasărea Paradisului”, „Iubirea ca o mântuire”.

Următorul, cel de al treilea capitol are ca titlu „Desluşirea tăcerilor din flacără” şi este compus din 11 povestiri: „Flacăra unei lumânări”, „Te chem”, „Doar un fir”, „Absent”, „Respect şi adorare”, „A trăi”, „Minunea”, „Într-o primăvară”, „Cânt de tei sub ploaie de stele”, „O picătură de mare, un fir de nisip”, „Tăcerea iubirii”.

Capitolul patru este numit „Focul sacru al iubirii” şi conţine: „Transformarea”, „Umbra de îndoială şi jocul iubirii”, „Devenind FEMEIE”, „Struna iubirii”, „Mi-e dor de jarul din mine”, „Chipul iubirii”, „Împlinire şi şoapte”, „Să crezi în puterea iubirii”, „Focul iubirii şi cerul”, „Chipul iubirii” şi „Calea timpului”. Interesant este faptul că cele 11 subtitluri nu apar la începutul fiecărei povestiri… Am crezut că este o greşeală. De fapt sunt în total 18 subsegmente, unele dintre ele aparţinând aceleiaşi povestiri… Construcţia şi succesiunea acestora este foarte interesantă… Formând parcă un tot unitar, cu aspect de singură povestire, ţi se creează totuşi senzaţia că parcurgi poezii fără rimă sau o creaţie lirică în proză de sine stătătoare. Pauzele dintre povestiri par a avea menirea de respiro şi meditaţie. Acest capitol, după cum mi-a consemnat autoarea: „Marchează mijlocul cerului interior al fiecăruia. Este iubirea ca împlinire umană în care descoperi divinul din celălalt. Fără aceasta trecerea pe pământ este zadarnică. Este Tetragrama Vieţii”.

Capitolul cinci, „Sunt duh din Duhul poveştilor”, revine la normal având subtitluri bine delimitate: „Sufletul pereche”, „Amintiri stelare în acum”, „Inorogii”, „Fragilitatea gingăşiei”, „Durerea alungă eternitatea”, „Povestea unei poveşti”.

Capitolul şase, intitulat „Şarpele de aramă” prezintă şapte povestiri: „Luna albastră, revelionul şi sufletul”, „Descântul Îngerului Pământului”, „Cântul mării – unic cânt al abisului”, „Icoana surâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primăvară într-un copil cuminte”, „Crucea florii de liliac”.

Şi în sfârşit, ultimul capitol numit arhaic „Supt semnul SÂNZIENEI”, încheie seria de povestiri prin prezenţa a 15 titluri: „Timpul”, „Clipa gând”, „Cuvântul”, „Împlinirea tăcerii”, „Iubirea”, „Joaca”, „Sunt doar ploaia”, „Rostiri”, „Sunt azi din ieri”, „Iertarea”, „Îmbrăţişare”, „Sacralitate”, „A dărui”, „Împlinire”, „Eternul feminin”. Sunt mesaje-povestiri de o… frumuseţe aleasă, având parcă menirea să te facă să rămâi alert şi să îţi pară rău că se termina cartea.

Consider că volumul „Izvorul iubirii” este o carte care place cititorului, o carte care linişteşte creierul şi încântă ochiul prin conţinutul ei. După cum ne spune Danaela în una din corespondenţele sale „Cunoaşterea îţi dă putere, care corupe pe unii. Nu ei devin puternici ci…  sunt dominaţi de acea putere… a Simbolurilor, a Textelor… a informaţiei (cum circulă ca denumire acum). Şi se ajunge ca Puterea să devină faptă a omului nu Faptă a lui Dumnezeu prin om. De asta mulţi care au primit iniţiere stau acum deoparte. Nu mai vor să-şi facă nici autotratament, nu mai vor să audă de Reiki sau orice altă practică. Cred că au ajuns la limita puterii lor. Asta este adevărat pentru că nu au învăţat să se predea unicei Puteri: lui DUMNEZEU, lui IISUS, FECIOAREI.  Neştiinţa, teama… toate teoriile şi bau-baurile de care am avut parte până acum vin în contradicţie la nivel de subconştient, uneori şi sufleteşte cu dorinţa inimii, unica dorinţă care ştie simţi ADEVĂRUL”.

Într-o altă corespondenţă electronică autoarea se confesează: „Aşa cum reise din primul capitol al cărţii IZVORUL IUBIRII, am avut o copilărie de excepţie. Am avut o viaţă frumoasă dar şi teribilă. Am învăţat şi ştiu că sunt un bun profesor pentru elevii mei. Am predat cursuri de Reiki la Constanţa, Craiova, Braşov, Târgovişte, Galaţi şi evident la Bucureşti. Elevi am în toată ţara. Fiecare maestru are TIMPUL lui. Acum, ştiu că va trebui să fac un efort şi să ies din izolarea mea. Mai am două cărţi (cel puţin!) pe care musai să le termin. Vă asigur că sunt scrierile mele, trăirile mele, ideile mele. Cei care mă cunosc, mă RE.Cunosc în scrieri, iar cei care mă citesc, mă RE.Cunosc atunci când ne cunoaştem live. Poate părea hazardat, dar în lumea asta a realităţii simţurilor, să scrii despre creaţie ca despre o conştiinţă unică, să scrii cu admiraţie, poate fi frumos. Dar… de neacceptat pentru unii, care văd doar urâtul existenţei proprii în care se zbuciumă dorindu-şi şi public asta. Ceea ce s-a scris despre «curatul» din scrierile mele, mi se pare extraordinar de bine punctat, este ca o pecete în care îmi regăsesc şi lăcrămioarele şi… inorogii dar şi sufletul frumos al omului. Cred în iubirea oamenilor şi în imensa lor frumuseţe. Cred în bunătatea lor…”  

Să-l lăsăm pe domnului Octavian Sărbătoare, editorul cărţii, să aibă ultimul cuvânt. El este cel mai în măsura de a prezenta această frumoasă lucrare: „Cartea Danaelei «Izvorul iubirii» poate în egală măsură purta titlul «Evanghelia iubirii». Este o chintesenţă a iubirii de Dumnezeu şi de oameni, de întreaga Creaţie, reeditare a periplului perechii celeste coborâtă pe pământ pentru a învăţa oamenii iubirea divină. Lectura cărţii vă va purta paşii în lumea mirifică a împlinirii iubirii. După frământări şi căutări vom găsi răspunsul în Dumezeu, unde se alfă IZVORUL IUBIRII”

–––––––––––––-

* Rumi, (aşa cum a fost cunoscut în lumea engleză), a fost un poet persan, teolog, jurist şi mistic sufist care a trăit în secolul al XIII-lea. A fost cunoscut în lumea islamică sub numele întreg, Jalal ad-Din Muhammad Balkhi.