Două poeme scrise din suflet, în vremuri atât de tulburi şi pline de frământări de tot felul… Sunt româncă, la fel ca şi dumneavoastră şi cred că sunteţi în asentimentul meu când spun că îmi doresc o Românie frumoasă, prosperă, cu “oameni frumoşi”, înţelepţi şi demni, cu pace şi bunăstare şi cu un pic mai bine pentru noi… Georgeta Resteman

 

La Alba-n decembrie fost-a UNIRE

*****

Plânset de frunze strivite de vânt

Ruginiu şi speranţă în picuri de ceaţă

Nori plumburii coborând spre pământ

Şi inimi străpunse de ace de gheaţă.

*

Fiinţe-ostenite de-atâta aşteptare

Plecate-n genunchii tăcerii din umbre

Smerite, credinţa-şi sădesc în altare

Cu lacrimi neşterse pe feţele sumbre.

*

Cu ochii plecaţi aţi uitat să zâmbiţi

Voi fost-aţi odat’ prizonieri ciumei roşii,

Aşteptaţi o minune? Refuzaţi să trăiţi

Cum demn v-au trăit altădată strămoşii?

*

Azi regii minciunii tronează-n fotolii

Aleşi îmbuibaţi, cavaleri ai trădării

Se spurcă-ntre ei, ba se bat în orgolii

Şi-şi neagă menirea, uitând grija ţării…

*

Doar binele propriu, puterea, mărirea

Le sunt interese, nu glia ce plânge!

Valori răsturnate şi-un zeu – parvenirea –

Ascunsă de-un rânjet, pe feţe nătânge.

*

Treziţi-vă azi, români, de mai sunteţi

Din  osul lui Iancu, Mihai sau Ştefan,

Vă strigă străbunii, sculaţi, nu vă plăngeţi,

Apăraţi adevărul şi mândria de neam!

*

La Alba-n decembrie fost-a UNIRE

De ce azi sunteţi tributari nepăsării?

În voi e puterea, şi-aveţi o menire:

Schimbaţi prin UNIRE destinele ţării!

*

Sunt fiică de ROMÂN!

*****

Sunt fiică de român şi flori de munte

Râuri albastre-mi curg şuvoi pe ie

Catrinţă-n fir de aur port, pe frunte

Cerul senin şi-un dor flămând, de glie.

*

Sub braţ, mereu, un fir de busuioc

Năframă mândră, salbă de mărgele

Mă rog adesea: Doamne, dă noroc

Românului, în aste vremuri grele!

*

Străjeri mi-au fost Carpaţii Apuseni

Codrul m-a învăţat să-i cânt iubirea

Prin vene-mi curge sânge de-ardeleni

Şi-n faţa nimănui nu-mi plec privirea!

*

Dar zilnic ochii-mi sunt înlăcrimaţi

Ecoul Iancului din vremi răsună

Străpunge zarea : “Treziţi-vă, fraţi,

Căci drept aveţi, trăiţi viaţă mai bună!”

*

Se răsucesc străbunii în morminte

Privind cum năruie-se tot şi toate

Cum plânge glia lacrimă fierbinte

Române, nu uita de demnitate!

*

La poarta Albei Iulii-ngenunchez

Mi-auzi tu astăzi strigătul, bădie?

Mai lasă-mi încă, Doamne, acest crez

Căci fiică-ţi sunt, iubită Românie!

*

 Georgeta Resteman

La mulţi ani, ROMÂNIA! La mulţi ani, tuturor acelor care încă mai sunt ROMÂNI!