Home Georgeta RESTEMAN – Poeme estivale (2)

Georgeta RESTEMAN – Poeme estivale (2)

10 min read
2
0
189

CÂND SUFLETUL ŢI-O IA ’NAINTEA MINŢII…

Kourion beach, o plajă liniştită, cu soarele mângâind trupurile celor ce se bucură azi de străuciri de raze blânde, calde şi-mbietoare la visare şi marea unindu-se cu cerul ca-ntr-o poveste de dragoste nebună limpezindu-mi în albastrul ei privirea obosită de-atâta aşteptare… Nisipul fierbinte, presărat pe-alocuri cu pietre colorate şi rotunjite de zbuciumul necontenit al valurilor se-aşterne ca un covor de jar sub tălpile-mi reci… M-aşez în genunchii gândului ca-ntr-o rugăciune, aşteptând să te araţi – din valurile ce se sparg de maluri sau poate dintre stâncile ce-ascund mistere… Da, pentru că tu eşti taincul mister ce-mi stăpâneşte-adesea gândul…oare ne-am fost aproape în altă viaţă şi-acuma simt cum te-ntrupezi din nou, ca dintr-un vis frumos şi-mi baţi sfios la uşă?

Ţi-am aşezat imaginea-n oglindă şi te-am privit, cutremurându-mâ: erai atât de viu, atât de tânăr şi plin de viaţă şi-atâta disticţie se-ntrezărea în orice gest al tău, atât de tandru mi-ai zâmbit iar ochii-ţi străluceau ca două smaralde şlefuite cu mare grijă de mâna lui Dumnezeu, tânărul meu domn… Te-am mângaiat cu privirea-mi plină de dorinţă şi te-am aşezat cuminte în sipetul gândului frumos, ca pe un talisman.

Sufletul meu, precum o floare de lotus deschisă te ţinea strâns între petale şi-ţi simţea prezenţa mai mult ca niciodată. Ce tânără eram atunci…

Mă uit spre mare şi te caut în depărtări albastre; inspir miresmele-i sărate, te chem apoi aproape…un amalgam de sentimente se zbate-n mine şi mintea mi-o ia razna!

Încerc să mă trezesc dar simt caldura ta învăluindu-mă şi visul nu vrea să se curme…

Un pescărus rebel se-nvârte-n zbor deasupra mării, căutându-şi parcă loc de popas pe-ntinderea albastră… privesc spre el şi mă îndrept uşor spre ţarm, aş vrea să-mi ducă răvăşirea cu zborul lui odată, departe, departe, departe… Dar mă salută graţios şi lin bătând din aripi, parcă-mi şopteşte pe limba lui, zâmbindu-mi cu condescendenţă:

„femeie, ţi se întâmplă asta doar atunci, când sufletul ţi-o ia ‘naintea minţii…” şi s-a pierdut în zare….

Kourion, Cyprus

22 mai, 2011

 

Cenuşă de gânduri

În arşiţa zilei mi-e gândul  uscat

Secat de putere e-n mine izvorul

Sub pale lumini de amurg blestemat

Îmi caut fărâme de suflet…şi dorul.

Pe malul scăldat de albastre iluzii

Nisipul arzând sub păşirea-mi aridă

Clepsidrele umple cu-atâtea confuzii

Iar trecerea clipei e-acum insipidă.

Cioburi de vise sub lacrimi de raze

Răsfrânte pe ape şi-n sfere de foc

Ascund menestrelul vrăjit de Zaraze

Şi creste de valuri spre lume-şi fac loc

Lovind fără milă-ntr-un vuiet sălbatic

De mare nebună şi gemete surde

Alungă speranţe pe-un mal singuratic

Cu gânduri-cenuşă în linişti absurde…

21 iulie 2011

SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE

Se frâng în mine doruri nesfârşite

Mi-e lacrima izvorul din fântână

Şi-n ochiuri de lumină răvăşite

Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână

Cum dintre pietre dăruieşte viaţă

Şi limpezimi aşterne peste gânduri

Desculţă-n zori aprinşi de dimineaţă

Culeg fiori de dor de printre grinduri

Lumini adun cu braţele-mi liane

Şi împletesc din flori de portocal

Cununi de dor, speranţe diafane

Şi vise ascunse-n creasta unui val

Pe ţărmul depărtării număr clipe

Umbrele fug de dragoste strivite

M-adăpostesc seraficele-aripe

Şi  frâng în mine doruri nesfârşite.

***

2 iulie 2011

 

 

DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL?

De ce mă doare astăzi gândul

Şi ochii, Doamne, de ce-mi plâng?

Mi-e-atâta de uscat pământul

Şi lacrimi calde-n suflet strâng?

Da, lutul meu e-arid, se sfarmă

Fără de Tine-mi  seacă-ades’

Fântânile,  fiori de spaimă

Mă înconjoară  şi-şi dau ghes!

Nu vreau să-i iau în custodie!

Alung cu-nverşunare  fiara

Tu-n  adieri de iasomie

Îmbracă-mă  cu primăvara!

Miresmele-i să curgă-n mine

Ca un izvor de apă vie

Flori de iubire, cu stamine

De vers curat, în poezie…

Cum sufletul smerită-Ţi dărui

Tu, Doamne, binecuvântează!

Din calea mea ziduri să nărui

Şi liniştea-mi în veci veghează!

Nu mă lăsa Doamne-n abis!

Ridică-mi Tu mai Sus fiinţa

Căci pe pământ e-un “paradis”

Ce clatină, viclean credinţa.

Mă dăruie cu-nţelepciune

Când frica tainic mă-mpresoară

Dă-mi harul Tău în rugăciune

Fă gândul meu să nu mai doară!

***

 25 mai 2011

TRISTEŢI LA MALUL MĂRII

Valuri, zbucium, stânci izbite

Pietre reci , umbra-nserării

Suflete desţelenite

Şi tristeţi la malul mării

Gânduri tainice, căinţe

Sparte-oglinzi în largul zării

Cioburi de fagăduinţe

Din tristeţi la malul mării

Încercări  nereuşite

Peste lacrima uitării

Amintiri neprihănite

Şi tristeţi la malul mării

Toate-mi flutură zadarnic

Steagurile depărtării

Eu rămân ascunsă tainic

În tristeţi la malul mării…

***

2 iunie 2011
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

2 Comments

  1. marian malciu

    22 iulie 2011 at 9:36 PM

    Ţi-ai deschis sufletul, “precum o floare de lotus deschisă” pe acea plajă minunată, luminăndu-mă cu plăcerea de a-ţi citi gândurile şi trăirile sufleteşti… Frumos, Geta dragă, foarte frumos!
    Dar, te-am simţit, la fel de bine, cât de tristă eşti… Iar ultimele versuri au venit să-mi confirme convingerea:
    Eu rămân ascunsă tainic
    În tristeţi la malul mării…
    Sus bărbia, înalţă-ţi privirea spre cer şi mergi înainte! Tu eşti o lupătătoare, o învingătoare, dragă prietenă!
    Sincere felicitări pentru tot ce am citit aici! Ştiu că mai ai destule care aşteaptă a fi publicate. Şi sunt frumoase…
    Cu drag,
    Marian

  2. Georgeta Resteman

    24 iulie 2011 at 11:49 PM

    Îti multumesc, Marian! Ei, viaţa asta a noastră uneori ne joacă feste, însă nu ne dăm bătuţi, mergem înainte, cu Dumnezeu!
    Să ne revedem cu bine,prietene!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Alege adezivul potrivit pentru lemn – obtine imbinari sigure si de calitate inca de la prima aplicare

Spre deosebire de alte materiale din sfera constructiilor, lemnul necesita un grad mai spo…