Gheorghe Roșoga, slujitor credincios al scenei „raiul folcloric” – Marin Voican Ghioroiu
La Tv-H, 03.05.2015 a avut loc un spectacol omagial cu prilejul Aniversării a 50 de ani de activitate a maestrului Gheorghe Roșoga.
Distins public, stimați telespectatori, iubit prieten, drag gorjean Gheorghe Roșoga, la cei 50 de ani de activitate în slujba poporului îți urez viață lungă.
În câteva fraze vă voi spune despre maestrul GHEORGHE ROȘOGA, un nume cu rezonanță în muzica românească, 50 de ani închinați pe scena „RAIULUI FOLCLORIC” – dăruire, iubire de neam și glie, port, tradiții populare, cântec nemuritor, doine cântate cu patimă și dor, astăzi colonel MAI în rezervă, ne-a fascinat pe data de 28 Aprilie la spectacolul ”OMAGIU VETERANILOR DE RĂZBOI” care a avut loc în Aula Ministerului Apărării Naționale, moment de-o încărcătură emoțională extraordinară…, a produs furtuni de aplauze, a făcut să curgă lacrimi de fericire din ochii „Eroilor legendari” cei care au luptat pentru eliberarea și întregirea patriei în cel de al Doilea Război Mondial.
Vocea sa viguroasă, inconfundabilă, timbru modulat de solist înzestrat cu un dar dumnezeiesc, care aduce alen, veselie și poftă de viață, un adevărat regal, întraga sală (plină până la refuz) a strigat, GHEORGE, te iubim, iar eu îi spun: LA MULȚI ANI! să ne trăiești drag oltean.
Dacă în cântecele lui se aud dorurile, jalea și iubirea, pofta de-a trrăi și iubi tot ce e frumos pe lume ( cu aceeași dragoste și-a venerat MAMA, cea care a plecat în lumea drepților… lâsându-l foarte tânăr, ființa cea mai iubită de pe pământ, înțelegându-i sentimentele nobile, ascultându-i destăinuirile despre copilăria pe care și-a petrecut-o în satul natal – Gura Motrului, și prezicerea acelei vecine care i-a spus că privighetaorea care cântă în fiecare dimineață în dudul din curte (sub umbra căruia stătea cu mama sa, prevestește că GIGI va avea un glas de privighetoare), lucru ce s-a împlinit, iar eu ca un bun prieten ce-i sunt i-am închinat o melodie de suflet.
MĂICUȚA CÂND M-AI NĂSCUT – Rodica Anghelescu / 4′ 53”
MĂICUȚA CÂND M-AI NĂSCUT
***
Măicuța cânbd m-a născut,
Dor în suflet mi-a sădit.
M-a-mbăiat în râu cu flori,
S-am glas de privighetori,
S-am glas de privighetori.
M-a-mbăiat în râu cu flori,
S-am glas de privighetori,
S-am glas de privighetori.
*
Popa când m-a botezat,
Pentru mine s-a rugat:
„Îngerii să vină-n zbor
Și să-i deie vocea lor,
Și să-i deie vocea lor!
Îngerii să vină-n zbor
Și să-i deie vocea lor,
Și să-i deie vocea lor!”
*
Să cânt cânteceel noastre –
Rupte din zările-albastre,
Culese de la izvoare
Pentru fete iubitoare
Pentru fete iubitoare.
Culese de la izvoare
Pentru fete iubitoare
Pentru fete iubitoare.
*
Și băieți îndrăgostiți…
C asă vă distrez la nunți.
Le-am adunat din păduri
Și din sate de români,
Și din sate de români.
Le-am adunat din păduri
Și din sate de români,
Și din sate de români.
*
Vă iubesc, românii mei!
Cântecele-s pentru voi.
Am să vă distrez cu ele,
Că sunt darul mamei mele,
Că sunt darul mamei mele.
Am să vă distrez cu ele,
Că sunt darul mamei mele,
Că sunt darul mamei mele.
***
>>>>>>
și, fiindcă a tot cântat și le mai cântă și acum mândruțelor, o sârbă gorjenească „BĂDIȚA GHEORGHIȚĂ” – cântece interpretate de artista Ansamblului Ciocârlia al MAI, soprana Rodica Anghelescu.
<<<<<<<
BĂDIȚĂ GHEORGHIȚĂ – Rodica Anghelescu
BĂDIȚĂ GHEORGHIȚĂ
***
Bobocel de mărgărit, bădiţă Gheorghiţă,
De-ar fi dorul fân cosit
La neica-n livadă; ascultă la mine!
L-aş fura să nu mă vadă,
Chiar de-ar fi păzit.
L-aş fura să nu mă vadă,
Chiar de-ar fi păzit.
Ochişori aş săruta, guriţa ca zmeura…
Câinele nu m-ar lătra, vecinii nu ar afla.
Mie-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
*
Bobocel de mărgărit, dragul meu bădiţă!…
Dorul l-aş strânge-n căpiţe,
L-aş pune în sân; ascultă la mine!
Lângă inimă să-l ţin…
C-are mireasmă de fân,
Şi l-aş creşte în bluziţă.
Să-l ia neicuţa Gheorghiţă,
Ochişori mi-ar săruta, guriţa ca zmeura…
Câinele nu l-ar lătra, vecinii nu l-ar afla.
Mie-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, dor la inimă nu pune!”
Bobocel de mărgărit, bădiţă Gheorghiţă!
Fânul l-aş fi răspândit
La mine în pat; ascultă la mine!
Îl ţineam îmbrăţişat…
Dorul m-ar fi sărutat;
Lângă el aş fi dormit
Şi mi-l făceam fericit,
Ochişori-mi săruta, guriţa ca zmeura…
Pe braţe mă legăna, la pieptul lui mă culca.
Aşa-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
*
Bobocel de mărgărit, neicuţă iubit!
Dorul nu-i fân de cosit,
Că l-ai luat cu tine; ascultă la mine!
Te rog, fă bine…bădiţă,
Adu-mi-l să-i dau guriţă.
Te rog, fă bine…Gheorghiţă,
Adu-mi-l să-i dau guriţă.
Ochişori vei săruta, guriţa ca zmeura…
Pe braţe te-oi legăna, că-i plăcută dragostea;.
Aşa-mi spune inima: „Iubeşte, fetiţa mea!
Iubeşte, simte-te bine, post de dragoste nu ţine.
***
În această carte „MI-AM PUS SUFLETUL ÎN GLAS”, mărturie vie a unei vieți de om care s-a străduit a face din cântecul popular un „CREZ” al existenței sale, vă voi citi două fraze din articolul: „UN SOLIST DE EXCEPȚIE” fiindcă alături de mine, mari artiști și-au spus cuvântul: celebra Maria Ciobanu. prov.dr. Elise Stan, Sofia Vicoveanca, prof.univ.dr. Dan Ilie Morega, Mihael Tatu, Marcel Parnica, Viorel Gârbaciu, Valeriu Sfetcu, Nelu Bălășoiu, Ștefan Bădescu, Laura Lavric, Nina Predescu, Ileana Jurjescu Todi, dr. Deaconu Ștefănescu, Nicolae Mureșan, Viorica flintașu, muzicologul Petre Rusu, Natașa Raab, conf. univ. dr. prof. Gelu Mircea Stan, Garofina Solojan, Florica Bradu, Elisabeta Turcu, Constantin Sârbu,Ion Bondunescu Angelica Stoican, Ștefan Cărăpăceanu, Nicu Crețu – dirijorul Ansamblului „Maria Tănase”, Floarea Calotă, Ion Ghițulescu și mulți alții… pe care-i salut cu deosebită prețuire.
„Sfântă casă părintească,
Dulce rai dumnezeiesc…
Nu te las pe mâini străine –
Toată viața cât trăiesc!”
Gheorge cântă și suspină, anii numărând în gând, dorul inima-i alină, iar când lacrimi calde-i curg peste fața luminbată de razele unui soare blând, un surâs tineresc, de primăvară primăvară îndrăgostită, ne trimite slova dulce… fără asemănare, izvorâtă dintr-un suflet nobil de oltean verde ca frunza de stejar… spre a ne face fericiți.
„Din pridvorul casei mele,
Câte nopți am tot privit…
Ceru-albastru, mii de steel,
Iar cu doina am grăit”.
De când a fost copil mic și-a pus sufletul pe strună fermeactă, pe frunză de păr rotat, fluierat de păsărele și-a cavalului doinire ca o blândă mângâiere… dând glas dorului nespus, trezind în iniumile oamenilor (din satul natal) fior nebănuit, devenind (cu trecerea vremii) un solist de muzică populară cu multe valențe de exprimare: de la sârba oltenească, hora așezată… la nemuritoarea doină (cântec pe care-l stăpânește cu mare măiestrie, înnobilându-l cu har și sensibilitate de poet al plaiului mehedințean.
Deschizând filele acestei cărți de excepție (scrisă de Filip Mihai Leonard) în care sunt trecute cele mai importante activități ale artistului poet-solist – Gheorghe Roșoga, vom conștientiza că nu i-a fost ușor să fie laureat cu Marele Premiu pe scena festivalului Național „Maria Tănase” – Craiova, ediția 1969, 1971 și să obțină Trofeul Festivalului Internațional de Folclor din Anglia – 1972, Premiul Etnos -1995 pentru evaluarea creației și a stilului original de interpretare, iar ca o încununare a unei munci titanice pe care a făcut-o din plăcere, dăruind tot ce i-a hărăzit bunul Dumnezeu, este investit ca membru alk Academiei Artelor Tradiționale din România.
Fiindcă spectacolul omagial GHEORGHE ROȘOGA a fost intitulat „O lacrimă, un vers și un cântec” am gândit ca bun prieten ce-i sunt să-i dedic o poezie izvorâtă din suflet epntru o inimă de mare OM, un cântăreț celebru.
NUMAI LACRIMĂ ȘI DOR
***
Ridicând cortina anilor,
Timpu-ncepe-a prinde viață:
Altă scenă, alt decor…
Minunat folclor!
O treaptă spre rai, într-o dimineață,
Când în codru păsările cântă…
Se-gână cu Gheorghe lângă sfânt izvor,
La Fâțntâna Zânelor
Și-i îi spun în cor:
LA MULȚANI, TRĂIEȘTE!
Tot românul te iubește…
***
Cu admirație și prietenie, Marin Voican-Ghioroiu
03.05 2015
Partajează acest conținut:
2 comentarii