Home GLISSANDO

GLISSANDO

5 min read
0
0
207

Dacă în terminologia muzicală ,,glissando” semnifică o trecere continuă şi treptată de la un sunet la altul, în înţelesul său metaforic, de adâncime, termenul amintit desemnează o realitate pe cât de tulburătoare, pe atât de evidentă pentru un spirit cu adevărat atent la întâmplările vieţii: trecerea ,,lunecoasă” dintr-o lume ce părea cunoscută şi, astfel, relativ controlabilă, într-o alta ale cărei necunoscute încep prin a incita şi pot sfârşi prin a provoca angoase. Încet dar sigur, o lume nouă ne cotropeşte, ne alungă liniştea şi înţelesurile ce păreau definitive, ne obligă să redefinim ceea ce credeam a fi explicat pentru totdeauna. Trecem dintr-o realitate în alta, de cele mai multe ori fără să ştim, căutând inutil sensuri vechi pentru întâmplări noi, sfârşind prin a deplânge un trecut în care dacă nu totul era perfect, cel puţin avea o scuză întemeiată…

Evident, putem vorbi liniştitor despre războiul dintre generaţii, asta pentru confortul propriu. Ce te faci, însă, când, explicându-i unui tânăr de 18 ani despre cele două ore de program de televiziune de dinaintea lui 1989, despre suferinţele timpului aceluia, nu suficient apus pentru prea mulţi dintre români, replica lui vine năucitoare: ,,Înseamnă că stăteaţi mai mult pe internet!”. E atâta prăpastie între cele două lumi care glisează fără întoarcere! Este, dacă vreţi, expresia unei lumi fără continuitate, care nu se bazează pe un set de valori suficient de puternic, aşa încât să unească generaţiile. O lume a prea deselor fracturi, a disoluţiilor de tot felul, o lume greu de închis într-o sintagmă integratoare!

În Antropologia lui Kant, există o observaţie profundă şi adevărată cu privire la mecanismul psihologic, la una dintre modalităţile de caracterizare a unui popor. Kant spune că turcii obişnuiau să caracterizeze ţările prin care treceau după trăsătura lor cea mai vizibilă, verificată de istorie. Astfel, Franţa era ,,ţara modelelor”, Anglia, ,,ţara proastei dispoziţii”, Spania era considerată ,,ţara strămoşilor”, Italia, ,,cea a fastului”, în timp ce Germania primea atributul de ,,ţară a titlurilor”, iar Polonia era socotită, spre cinstea ei, ,,ţara domnilor”. Nu absenţa unei denumiri pentru ţările române doare, cât neputinţa de a găsi una cu adevărat reprezentativă (sigur, este doar o durere personală!).

Cum să ne definim, cine suntem cu adevărat, încotro ne îndreptăm? Stăpâniţi, în bună măsură, de logica înfruntării, de o sete neostoită de revanşă, uităm cu îndârjire să ne privim atent şi îndrăgostit. Vom sfârşi, probabil, prin a ne sfârşi…

Pentru mine, această logică încetează. Nu mai avem timp decât pentru a ne rezidi!

Articol scris de Expresul de Sinaia, în data de 1 Septembrie 2010

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Mobila ta poate capata o noua viata daca o dai cu un lac pentru lemn potrivit. Afla mai multe despre asta

Casele goale sunt toate la fel. Niste pereti care nu spun nimic, podeaua trista si geamurl…