Inaugurarea Refugiului Turistic Piscul cu Brazi

În perioada 2 – 24 Iulie 2011 Asociaţia Kogayon, în parteneriat cu Asociaţia Bouworde (Belgia) şi Administraţia Parcului Naţional Buila-Vanturarita a refăcut refugiul Piscul cu Brazi din Parcul Naţional Buila-Vanturarita.

Finantarea proiectului a fost asigurata din sponsorizarea de la Kepler-Rominfo si banii adunati in 2010 din donatiile a 2% din impozitul pe salarii directionat catre Asociatia Kogayon.

Refugiul este situat in Poiana Piscul cu Brazi din „Dosul Builei”, aflata sub Vf. Vanturarita Mare, la o altitudine de 1600 m. Este al doilea refugiu reconstruit de Asociatia Kogayon in parc dupa cel din Curmatura Builei in 2009.

La acest proiect au participat 49 voluntari romani (in principal din Asociatia Kogayon si Kepler-Rominfo si prieteni ai acestora), 9 belgieni de la Asociatia Bouworde si 5 mesteri din comunitatea locala.

In total refugiul a necesitat 227 zile munca/om. Voluntarii au ajutat in special la transportul materialelor (sindrila, scandura, placaj, cuie etc.), realizand in total 155 transporturi/om pe un traseu dificil, in urcare, cu diferenta de nivel de aproape 300 m si durata de o ora si jumatate.

Lucrarile de reconstructie au constat din: demolarea si refacerea acoperisului din sindrila, construirea pardoselii si podului, izolarea externa si interna a peretilor, realizarea usii si ferestrelor, construirea mobilierului interior si exterior.

Toate acestea au dus la transformarea unei cladiri ruinate intr-un refugiu frumos, primitor, bine izolat, cu o capacitate de 12 locuri, ce va sta deschis in permanenta vizitatorilor Parcului National Buila-Vanturarita pentru cazuri de urgenta.

SURSA: http://www.amosnews.ro

Masivul Buila-Vânturariţa este situat în partea central-nordică a Judeţului Vâlcea şi face parte din Munţii Căpăţânii. Masivul iese în evidenţă faţă de lanţul principal al acestora, atât prin dispunere cât şi prin constituţie şi relief. Creasta principală a Munţilor Căpăţânii, constituită preponderent din şisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare înspre nord şi sud. Excepţie fac două masive calcaroase, ale căror creste principale sunt dispuse pe direcţia SV-NE: Masivul Târnovu în nord-vest şi Masivul Buila-Vânturariţa în sud-est.

Masivul Buila-Vânturariţa se întinde de la vest de Cheile Bistriţei şi până la est de Cheile Olăneştilor (Folea). Legătura cu Munţii Căpăţânii este făcută prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre râurile Bistriţa şi Costeşti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre râurile Costeşti şi Cheia) şi Plaiul Hădărău (interfluviul dintre râurile Cheia şi Olăneşti).

Creasta Buila-Vânturariţa are o extindere spaţială de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km şi o lăţime cuprinsă între 0,5 şi 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absolută este în Vârful Vânturariţa Mare (1885 m), iar cea minimă la ieşirea Bistriţei din chei (550 m).

Principalele vârfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, următoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Ştevioara (1847 m), Vânturariţa Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vânturariţa Mică (1655 m), Stogu (981 m).