Practic nu exista un document care sa ateste cu siguranta inceputul localitatii. Sursele vremii amintesc doar ca pe la sfarsitul veacului al XVII-lea “nici vorba nu era de vreun sat” (*) . De altfel nici despre Sinaia nu se stie mai mult pana la ctitoria spatarului Cantacuzino,  manastirea Sinaia,  in 1695.

Istoria Bustenilor e indisolubil legata de aceea a intregii vai, cateva sute de ani in urma pe aceste locuri existand doar o “poteca anevoioasa” care mai tarziu va purta numele “Drumul domnisorilor”, amintit intr-o scrisoare datata din 1452 in timpul lui Vladislav Voievod  in care se aminteste despre “asezamantul cel vechi” ceea ce ne duce cu gandul ca acesta exista inca “de la domnii de mai inainte”! Acest drum mergea de la Valea Plesuvului si pana la iesirea din Busteni spre Azuga, pe stanga Prahovei, de-a lungul muntelui Zamora. Documentele de care dispunem azi sugereaza atestarile: Campina – la 1503 (Campina – atestata la 1503 a fost targ la 1663 iar din 1994 devine municipiu), Comarnic atestat documentar din 1532, Cornu – atestat documentar din 1561, schitul Posada la 1661, Manastirea Sinaia in 1695, Catunul Izvor 1782 infiintat de domnitorul Mihai Sutu din scutelnicii manastirii Sinaia, Schitul Predeal 20 iunie 1744 si Slonul de Piatra 1782.

Numele Sinaia vine de la muntele sfant Sinai, de fapt de la manastirea Sinaia al carei ctitor a fost spatarul Mihai Cantacuzino care, impresionat de calatoria in Sinai la manastirea sfanta Ecaterina zidita in anul 330 de catre sfanta Elena, mama sfantului mare imparat Constantin pe locul unde Moise a vazut rugul aprins (Exod cap.3), ridica o manastire ca avanpost de aparare si spiritualitate intr-un peisaj fermecator. Se spune ca manastirea Sinaia adaposteste pietre aduse din muntele sfant din Sinai. Pe cupola de la intrare sunt pictate scene din viata sfintei Ecaterina. Ca semn al pretuirii sale spatarul daruieste manastirii sfanta Ecaterina o catapeteasma pentru paraclisul sfintii apostoli.

Legenda construirii manastirii Sinaia incepe insa cu vedenia unui calugar de la schitul “Sfantul Nicolae” de pe muntele Molomat la 15 august 1683 care aude glasuri ingeresti ce preamareau pe Maica Domnului. Auzind aceste lucruri pustnicii il indeamna sa mearga la schitul Lespezi pentru a-i povesti staretului. Sosind aici staretul il pregateste pe batranul preot si il trimite la Bucuresti la mitropolit care il cheama pe spatarul Mihai Cantacuzino ce tocmai sosise de la locurile sfinte unde a fost impresionat de asezarea manastirii sfanta Ecaterina si Gebel Musa – muntele lui Moise (2292 m). Nu e o intamplare pentru ca in anul 327 locurile sfinte vor fi vizitate de sfintii mari imparati Constantin si mama sa Elena si de atunci faima locurilor avea sa se raspandeasca in intreaga lume crestina. Din ordinul imparatesei Elena in anul 330 va fi ridicata aici pe locul rugului aprins vazut de Moise o capela in cinstea lui Isus salvatorul. In evul mediu a fost un important centru de pelerinaj pentru crestini, iar din secolul XI isi va schimba numele din Schimbarea la fata in cel al Sfintei Ecaterina care a trait in Alexandria in timpul imparatului Maximian.

Frumoasa si inteligenta Ecaterina facea parte dintr-o familie de nobili si a incercat sa-l converteasca la crestinism pe Maximian in timpul persecutiilor crestinilor de la inceputul secolului IV. Vazand ca reuseste sa converteasca pe multi din anturajul sau, Maximian hotaraste moartea ei prin atasarea la 4 roti din lemn ce se vor invarti in directii diferite. Miracolul se intampla, ea supravietuind, dar va fi decapitata. Exista o biserica in Alexandria ridicata pe locul martiriului care-i poarta numele. Legenda spune ca peste 5 secole  calugarii au vazut pe deasupra muntilor (in locul unde azi se afla o mica bisericuta a Revelatiei unde Moise a vorbit cu Dumnezeu) ingerii carand corpul sfintei si de atunci muntele poarta numele Sfanta Ecaterina. Corpul mirosind a mir a fost gasit intreg. Azi se mai afla inca aici capul si mana stanga a sfintei.

Biserica va fi rectitorita in anul 527 sub hramul “Schimbarea la fata” de  catre imparatul Justinian care o imprejmuieste cu un zid aparator inalt de 12 pana la 15 m, aratand a fortareata. Nu nuami atat, Justinian va aduce aici 200 de familii din Bosnia si Valahia pentru a o apara si deservi. Acesti munteni (numiti Gebelieh) veniti din regiuni muntoase situate in fosta Iugoslavie si in Romania s-au adaptat repede la conditiile vietii de aici, soldati si tarani au sosit pentru a cultiva gradinile si a apara manastirea. La origine erau crestini dar multi au trecut la musulmanism sub influenta acestora. Ultima femeie crestina a acestui trib s-a stins in 1750. In 1918 tribul a fost decimat de o epidemie, iar in mai 1928 mai erau 420 persoane in acest trib. Dar e greu de spus cati au mai ramas din acest trib caci acum sunt divizati in mai multe triburi. Descendenti ai tribului se ocupa azi de treburile materiale ale manastirii, familiile fiind integrate in viata moderna a orasului Sfanta Ecaterina. Se pare ca acestui trib i se datoreaza existenta de pana azi a asezamantului.

Azi Sfanta Ecaterina se ridica majestos la 1570 m fiind printre cele mai vechi biserici crestine din lume cu cel mai mic numar de calugari, este sub patronajul bisericii greco-ortodoxe si poseda, dupa Vatican, una dintre cele mai vechi biblioteci (mai mult de 6000 de manuscrise rare dintre care 3000 foarte vechi (pe unul din rafturi sta tabloul domnitorului Brancoveanu) si un muzeu cu icoane frumoase.

Si asa cum manastirea sfanta Ecaterina a fost construita pe locul minunii rugului aprins tot astfel manastirea Sinaia (nume luat de la muntele sfant Sinai) a fost ridicata pe locul revelatiei pustnicului de la poalele Bucegilor.

Dar mai exista o asemanare.Undeva la poalele Bucegilor, pe platoul Palanca, intr-o poiana, langa crucea Caraiman, se inalta pe o “gura de rai” cea mai noua biserica cu hramul “Inaltarea Sfintei Cruci”.

De-a dreptul impresionanta povestea care se leaga de alegerea locului constructiei. Aceleasi visuri in locuri si timpuri diferite, si aceiasi zi de 15 august!

Din prima zi a venirii sale pe lume, parintele Gherontie s-a aflat necontenit sub protectia Maicii Domnului, care l-a ales, in vis spune el, pentru indeplinirea unei sfinte misiuni: inaltarea unei manastiri, Caraiman, la poalele muntelui ce poarta in varf mareata cruce inaltata prin staruinta reginei Maria.

Istoria construirii bisericii e asemanatoare cu aceea a bisericii Sfanta Maria Mare de la Roma ce s-a ridicat in urma ninsorii din 15 august 452! Ea e legata de o legenda care spune ca papa Liberius dorea sa construiasca o biserica mare in memoria Fecioarei si nu stia unde. Dar in vis aceasta i s-a aratat spunandu-i sa o construiasca acolo unde va cadea prima ninsoare. Iar pe 5 august, o minune, in vara anului 452 pe colina Esquilino a nins!

Una din multele biserici dedicate Sfintei Marii, cea mai mare si mai importanta din Roma este Santa Maria Maggiore aflata pe colina Esquiline si construita in anul 452. Dintre cele peste 360 de biserici este  singura care are doua obeliscuri unul in fata si altul in spate. Tavanul e in stil renastere, marea comoara a bisericii fiind gazduirea celor 4 fragmente din patul lui Cristos asezate intr-o constructie speciala in capela aflata sub un frumos baldachin in fata caruia se roaga un papa din marmura, o lucrare deosebit de pretioasa. Sa fie Bernini autorul care de altfel e prezent aici prin grupul statuar reprezentand Madona cu pruncul?

Santa Maria Maggiore este importanta si pentru ca ascunde in ea 6 capele extraordinar de frumoase: Sixtina, la care a lucrat Carlo Fontana, Pauline Borghese si Sforza distingandu-se separat. Se pare ca cea Sixtina, numita si a Sacramentului, ar fi cea mai frumoasa din lume. Si este intr-adevar!  Trebuie sa ai respiratia buna ca sa rezisti frumusetii ei. Frescele din capela Pauline apartin lui Cavaliere d’Arpino. Privita de afara, biserica are in partea dreapta o campanila de 6 nivele, ultima de tip roman construita la Roma, adapostind clopotnita. Obeliscul din fata e o coloana inalta in varful careia se afla statuia Sfintei Marii cu pruncul. E singura biserica din Roma cu doua obeliscuri, cel de-al doilea fiind plasat in spate. Binenteles ca nu lipseste fantana cu apa potabila aflata in fata bisericii.

Si astfel bisericile au fost construite pe locul din vis !

Si ca o coincidenta, aparitia cartii se datoreaza vizitei mele in Sinai, deci, pe urmele spatarului Cantacuzino de numele caruia se leaga inceputurile acestor locuri. Poate si “simtirii” comunicarii sfinxului egiptean cu cel din Bucegi, legende vii ce stau ca pazitori ai unor istorii milenare.

Tot spatarului ii sunt atribuite manastirea si spitalul Coltea dar si manastirea Dealu unde e pomenit ca donator. El e fratele domnitorului Serban Cantacuzino care a tiparit biblia de la Bucuresti in 1688.

Urmele asezariilor se pierd in negura vremurilor, dar faptul ca ele existau inca din vechime o demonstreaza depozitele  descoperite in Sinaia din epoca bronzului provenind de la un trib proto-dac din 1800-1700 i.e.n., unul dintre cele mai mari descoperite in tara precum si cel din Predeal din 1200-800 i.e.n. Topoarele, colierele, sabiile de aici sunt dovada locuirii acestor plaiuri, valea Prahovei fiind o legatura permanenta intre romanii de pe ambele versante ale Carpatilor.

Documentele referitoare la existenta localitatilor de pe Vale incep sa se inmulteasca spre mijlocul secolului al XIV-lea cand Brasovul capata rang de targ international.

In 1366 Vlaicu Voda acorda privilegii pentru impulsionarea schimburilor comerciale cu Brasovul, in 1369 pe aici trec trupele conduse de Nicolae, principele Transilvaniei care se va infrunta cu ostile lui Vladislav Basarab. Hrisovul lui  Mircea cel Batran din 1413 aminteste despre libera trecere a marfurilor negustorilor. Un document din 1476 din timpul lui Vlad Tepes se refera la “drumul Prahovei, drumul Teleajenului si drumul Buzaului” pe care le-a “slobozit”. In 1508 aminteste de acest drum si Radu cel Mare.

Multe documente atesta existenta acestui drum vital.

Muntele Diham e amintit inca din 1550 cand fratii Udriste si Toma Postelnicu il daruiesc bisericii din Rasnov. Anii 1599 si 1600 au amprenta marelui voievod Mihai Viteazul cand armatele sale vor trece pe aici in drumul spre faurirea unirii tarilor romane. Sunt amintiti masivul Baiului si stana din Valea Cerbului acordate rasnovenilor.

Printul Gabriel Bathory e invins in 1611 de Radu Serban care trece prin Vale spre Transilvania ajutandu-i pe sasi.

In 1695 – se construieste manastirea Sinaia, ctitorie a lui Mihai Cantacuzino “dupa asemanarea Sinaiei cei mari” pomenind aici de asezamantul Sfanta Ecaterina din muntii Sinai, dar inainte in 1661 e ridicat schitul Lespezi de langa Posada de catre vel logofatul Parvu Cantacuzino. De acum incolo datele se vor inmulti dat fiind importanta Sinaiei aflata in drumul catre Ardeal. Pentru apararea manastirii si a hotarului Constantin Brancoveanu aduce in 1701 40 de oameni din Traisteni. Mai sus de Busteni la Predeal (peste deal?) in 1744 se ridica schitul cu acelasi nume.

Dar cel mai important an este 1782 cand Mihai Sutu infiinteaza cu 24 de familii de scutelnici ai manastirii Sinaia, primul catun Izvorul, care va fi la originea aparitiei viitoarelor asezari de mai tarziu: Busteni, Poiana Tapului, Azuga.

Valea va suferi mult in timpul ocupatiilor austriece din 1783 si 1854 si in timpul primului razboi mondial.

Inainte de 1782 singura locuinta, “Slonul de piatra”, era cel mai mare han din zona, situat pe locul Zamorei de azi unde se opreau negustorii pentru a se ospata, odihni si adapa caii. (**)

In 1790 se spune ca locul unde Valea Cerbului se varsa in Prahova se numea “La Busteni”, terenul nefiind locuit dar presarat cu gropi. (***)

Primele case se construiesc in 1793 de catre Vasile Dragus, Nita Eneche pe Valea Alba. Familiile Dragus si Enache au venit din comuna Vistea sat Dragus din Fagaras inainte de 1800. S-au asezat pe pamantul de la biserica inspre munte, iar ca sa se cunoasca intre ei foloseau poreclele: Basamac, Tipler, Buian, Averche… La inceput fabricau copai si cobilite, apoi s-au ocupat cu ciobanitul caci nu mai mergeau copaile pe care trebuiau sa le duca prea departe.

Alexandru Ioan Cuza impropietareste satenii cu pamanturile din Poiana si incep sa apara sistematic case. Acest fapt e consfintit de o harta ruseasca din 1835 cand pe locul Busteniului figurau catunele Dragusesti dupa numele celor 20 de familii, Trestia dat fiind locul mlastinos si cu multa trestie si Slonul de Piatra, dupa numele vestitului han aflat in zona unde se odihneau negostorii in drumul catre Brasov.. dar si diligentele care incep sa apara din 1848. Urmasi ai famiilor intemeietoare gasim si azi Dragus, Enache in cartierele Fantanii, Valea Alba si Costila.

Profesorul universitar Gh. Valsan membru al Academiei Romane scrie ca pe la 1835 pe teritoriul actual al Bustenilor erau catunele Gura Padurii pe Valea Alba cu 20 de familii din neamul Dragusi si Enache, Slonul de Piatra cu 24 de familii din neamul Enache si catunul Trestia cu 29 de familii. Din primele doua s-a dezvoltat Busteniul propiu zis iar din Trestia se va forma cartierul Zamora. In Zamora s-a asezat neamul lui Enache care se ocupau cu copai, linguri, cobilite pentru adus apa,  paine, cozonaci.

Inainte de toate as dori sa trec in revista cateva repere care sporesc nota de interes a locului. Meritoriu in acest sens este si faptul ca aici invatamantul are o veche traditie – prima scoala infiintata in Busteni datand din anul 1865, la inceput doar cu doua clase unde invatau si copiii din Poiana Tapului si chiar din Sinaia. Ea a fiintat pe Valea Alba intr-o casa, proprietate a domnului Ghita Constantinescu. Mai tarziu avea sa se mute in alt local unde functiona si primaria. Nu e intamplatar faptul ca azi functioneaza aici un centru de perfectionare a cadrelor din toata tara, oamenii din Busteni fiind calzi, primitori si sfatosi.

Viata satului avea sa se schimbe odata cu sosirea in 1882 a fratilor Karl si Samuel Schiel, originari din Râsnov care au inaltat fabrica de hârtie ce va determina o mare importanta in dezvoltarea economica a localitatii, marca “Ursul” devenind simbol prin obtinerea la expozitia mondiala de la Paris organizata in anul 1900 singura medalie de aur oferita atunci!

Masini moderne in fabrica, funicularul ce transporta materialul lemnos necesar fabricii de hârtie care isi intindea firele pe 16 km, din Valea Brateiului pâna la Busteni, strabatând muntii Bucegi de la est la vest si ajungând pâna la 2000 m altitudine, aparitia caselor, a morii, o gradinita de copii, o cârciuma, un cinematograf, chiar un teren de tenis betonat pe plaiul Palanca unde acum se construieste azi biserica cea noua Caraiman avea sa dea Busteniului un aer industrial…

Urmand cursul de azi al drumului  poti usor sa-ti dai seama de inaccesibilitatea locurilor. Faptul ca zeci de ani s-a construit si refacut ori largit drumul pe Valea Prahovei, din nou asemanare cu cel din Valea Oltului, practic de netrecut, Turnul Rosu si Posada constituiau  adevarate avanposturi de aparare impotriva navalitorilor, trecute doar cu calul. Ca si Valea Oltului, Valea Prahovei va fi un refugiu in calea navalitorilor, in 1821 o mare parte a populatiei Bucurestiului se retrag aici din cauza teroarei lui Pasvantoglu si a rebelilor turci, in 1821 turcii macelaresc tot in calea lor in urmarirea lui Ipsilante, nu mai vorbim de jaful trupelor rusesti din 1848 si de ocupatia austriaca din 1854.

Abia in 1846 incepe constructia soselei dintre Campina si Predeal, iar dupa 30 de ani se instaleaza si calea ferata care fac din locul stramt un centru vital al transportului.

Ctitor modern al locului poate fi numit regele Carol I prin centrul civic, scoala si biserica.

Consecventi devizei casei regale “nimic fara Dumnezeu” regele Carol I si regina Elisabeta ridica biserica pe domeniul Coroanei din Busteni si o sfintesc in 1889 cu hramul “nasterea Prea Sfintei de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria”. Ca semn de multumire majestatile lor sunt prezenti in pronaos in marime naturala prin picturile de o valoare artistica deosebita ale lui Eyk. In forma de cruce cu doua turle de forme diferite a fost ridicata de constructori italieni condusi de Pietro Dreossi. Mobilierul este din stejar masiv, iar catapeteasma lucrata la Viena poate fi considerata printre cele mai frumoase din Romania. Sunt pastrate icoanele originale pictate de Gheorghe Tatarascu si ucenicii sai. Pictura originala din altar are acelasi autor ca si la manastirea Sinaia – Agnes Exner. Una dintre icoane il reprezinta pe Isus inconjurat de copii si e daruita de catre regina Maria avand un titlu semnificativ: “chemati copiii la mine”, autor Tatarascu.

Domeniile Coroanei de aici se leaga de numele administratorului Curtii Regale, Calinderu, de pe urma carora au ramas cladirea primariei, padurea cu poiana Calinderu unde era un chiosc unde regina Maria venea sa se odihneasca printr-o poteca de la Sinaia. Exista si azi locul    ” La Regina” o banca amplasata in padure la circa 2 km, pe punctul numit ” La Fierastrau “. Este o lucrare de arta construita din piatra masiva, la 17 septembrie 1888.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea apare fenomenul ce va sporii faima statiunii – schiul – datorita caruia este posibila aparitia constructiilor de o frumusete aparte care se mai pastreaza si azi, dovada fiind numarul mare al turistilor care vin sa se odihneasca aici in ambianta plina de farmec a vilelor atunci cand vor sa scape de “zapusala si praful oraselor”. Intr-o ora si jumatate din Bucuresti ajungi in linistea desavarsita a imparatiei padurilor verzi sau albite de nea, aerul ozonat cu greu dezlipindu-te apoi sa faci drumul intors.

Inainte de 44 nu a existat partia, domnii Bucsescu si Wolf fiind cei ce au sprijinit realizarea partiei prin anii ‘50 defrisand si largind terenul la 5-6 m. Partia  Calinderu se prelungea cu Boncu dupa numele unui proprietar din zona. A devenit partie cu caracter national, un timp a fost uitata iar azi este una dintre cele mai moderne in Europa.

Partia Calinderu se leaga de o interesanta istorie a schiului din Busteni!

Prin anii 1907-1908 tinerii ce veneau in vacanta din strainatate aduc cu ei moda schiului, a “alunecatului pe patine de lemn, bob si sanie” la Sinaia si la Busteni pe Valea Alba si Costila.

Dupa 1930 era un adevarat spectacol sa vezi tineri pe schiuri prin padurile din Valea Cerbului sau spre chioscul Calinderu, senzatie facand o tanara  cu numele Virginia Dragoi. Alti bustenari faimosi ca Titu Dragoi fratele Virginiei, sau Ionel Purcarea se remarcau prin sariturile de la trambulina. In 1931 se organizeaza primul concurs de schi la Busteni din initiativa lui George Savulescu care studia in Franta.

Talentul schiorilor se va face remarcat prin echipa Caraimanul infiintata in 1931 care cucereste titlul de campioana nationala la Vatra Dornei in 1937, recidivand in 1939 la Predeal si in 1949 la Zamora. Multi componenti ai echipei vor fi legitimati de marile cluburi Dinamo si CCA, multi dintre ei devenid campioni ai Romaniei: amintim pe Constantin Enache si Stelian Dragus iar altii fiind participanti la olimpiadele de iarna: Constantin Petcu in 1948 la Saint Moritz, Constantin Enache si Manole Aldescu la Oslo in 1952, Nicolae Pandrea la Cortina D’Ampezzo in 1956 si Dan Cristea la Grenoble in 1968 si Innsbruck in 1976.

Nu putea sa lipseasca din Busteni in acea perioada un hotel cu functiuni speciale de casino. Cazino Palace va fi construit intre anii 1909–1913 pe strada Cezar Petrescu de azi si va functiona doar in perioada interbelica. Revenirea la functiunilor sale initiale (azi fiind camin de copii ceea ce nu corespunde scopului!) este un gest meritoriu care ar sporii invidia statiunilor invecinate, dar cu siguranta ar aduce multe beneficii statiunii.

Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman este un monument istoric, construit intre anii 1926-1928, prin staruinta reginei Maria, in memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie, in timpul primului razboi mondial, in luptele de pe Valea Prahovei.

Lucrarea a fost executata de Directia de Poduri, sectiile L5 si L1 Poduri din Sinaia, dupa proiectele inginerilor Teofil Revici si Alfred Pilder din cadrul directiei si a fost condosa de ing. Victor Bruckner. Asezata la o altitudine de 2.291 m, crucea are o inaltime de 28 m, cu doua brate a cate sapte metri fiecare, si este montata pe un soclu inalt de 7,5 m fiind din beton armat imbracat in piatra. Acesta, la randul lui, adaposteste in interior un generator electric care alimenteaza cele 120 de becuri, de cate 500 de wati fiecare.

Inaugurarea lucrarii a avut loc la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci – ziua Eroilor Neamului. A fost pentru intaia oara cand locuitorii Vaii Prahovei Superioare au privit Crucea Eroilor iluminata pe timpul noptii. De atunci, fiecare locuitor sau trecator prin acea zona putea zari, in zilele de sarbatoare, acolo sus, aproape de astri, acel monument luminat, faurit pentru a amintii jertfele eroilor neamului.

Inaltat la initiativa Reginei Maria, cea care nu s-a temut sa colinde transeele pentru a-i mângâia pe raniti si imbarbata pe ostasi, monumentul – confectionat din traverse metalice imbinate prin nituire intr-o retea maiastra – este unic in Europa atât prin altitudinea amplasarii, 2291 m, cât si prin dimensiuni: crucea propriu-zisa are o inaltime de 28 m si doua brate a câte 7 m. Regele Ferdinand nu a mai apucat clipa inaugararii – murise cu sase luni inainte.

Castelul Cantacuzino din Busteni – se leaga de istoria familiei Cantacuzino la fel ca si in Calimanesti unde familia are un castel la granita cu statiunea Caciulata. Aflat pe partea stanga a raului Prahova  intr-o zona linistita castelul a fost ridicat in 1910-1911 de Gheorghe Grigore Cantacuzino zis  Nababul, prim ministru al Romaniei intre anii 1899-1900 si 1904-1907. Cladirea a fost inaltata in stil romanesc cu elemente brancovenesti. Mai putin vizitat pana acum, prin destinatia privata de azi ar putea avea si o destinatie muzeala, ceea ce ar starni interesul turistilor dornici de cultura si istorie veche.

Cu aura sa regala de le cei 883m altitudine – gara – este centrul nevralgic unde se initiaza toate drumurile turistilor. Greu de ajuns la tinta daca nu respecti regulile stricte ale muntelui care desi prietenos te poate inghite la fel de repede ca si apa daca te bagi in “valtori” nestiute. Daca totusi te-ai ratacit ai norocul ca aici se afla una din cele mai bune echipe de salvamontisti. Si daca nu le stii “pe toate” fiind pentru prima oara aici e mai bine sa faci un popas – prilej de placute clipe de neuitat.

Unul din locurile ce ofera turistului un spectacol rar intalnit este Cabana Gura Diham aflata la 5 Km de gara la confluenta Vaii Cerbului cu Valea Baicului la altitudinea de 987 m. De aici se fac si se desfac “traseele”. A fost construita din lemn in 1910 rezistand pana in zilele noastre cand sub atenta ingrijire a familiei Luca a fost modernizata. Azi are doua cladiri moderne, bufet, restaurant permanent, posibilitati de sustinere a conferintelor, lumina, apa curenta rece de izvor, incalzire centrala, telefon, acces spre peisaje de vis la cabanele Poiana Izvoarelor,  Diham, …

Imediat cum ai iesit din gara esti impresionat de un monument asezat in fata, o statuie de 1,5m asezata pe un soclu de 2m reprezentand pe caporalul Constantin Musat (1890-1917) in clipa in care arunca spre inamic ultima grenada.  Bronzul, opera a  sculptorului G. Dimitriu  Barlad a fost ridicat in 1928 pentru a cinsti memoria eroilor din primul razboi mondial, cazuti in luptele de la Busteni. “Ultima grenada” inspirata din realitate reprezinta expresia cea mai eleocventa a patriotismului soldatilor romani din timpul razboiului din 1916 in lupta pentru stavilirea inaintarii trupelor de ocupatie germane.

Iar daca nu ai nimic in plan poti alege o plimbare prin oras descoperind case de odinioara cum ar fi Caminul Alpin construit in1938, iar daca nu-ti plac inaltimile poti petrece cateva clipe placute in casa memoriala “Cezar Petrescu”.

Construita in anul 1918 in stilul arhitecturii traditionale, evoca viata si activitatea scriitorului Cezar Petrescu (1892-1961), adapostind biblioteca personala a acestuia de 10304 volume din care 75% in limba franceza. In hol pot fi admirate trei sculpturi semnate Oscar Han, iar pe pereti sunt expuse cateva lucrari ale pictorilor Jiquidi, H. Dimitriu, Iser, G. Loewendal.

Insa Bucegii ofera si monumente spectaculoase ale naturii, sculptate de vanturi, ninsori si ploi. Babele si Sfinxul se detaseaza. Sfixul rebel plecat “in lume”, o magnifica infatisare cu aspect uman, de la 2290 m poate sa-ti dea impresia ca poarta o discutie secreta cu fratele egiptean asezat la baza piramidelor. Cu labele in nisip acesta pare ca    s-ar misca in timp, nevazut, incercand sa apare cu infatisarea lui  sfintele morminte ramase goale ale stapanilor din vremuri imemoriale aflati departe acum in locuri straine, imprumutati pentru o vreme. Poticnit in nisip incearca un strigat catre inaltimi si din imparatia cerurilor, din varful muntilor, Sfinxul rebel trimite sunete intr-un limbaj cu greu de descifrat: “Nu pot sa parasesc nicicum pamantul incredintat! Voi fi ingenunchiat ca tine intr-o clipa. Acuma stai – popoarele s-agita! Va fi un timp si pentru tine.” Misteriosul din Carpati are o asemanare tulburatoare cu Sfinxul egiptean. De mii de ani ocrotitor la marginea imperiilor asezat in locuri spirituale de parca ar venera zeii ramane un mister, pazind ca nu cumva uriasul sarpe carpatin sa-si inghita coada! Insa cea mai frumoasa descriere a Carpatilor o face cosmonautul Dumitru Prunariu care-l aseamana din spatiu cu o “mama care isi tine in brate pruncul”, ceea ce ne duce cu gandul la afirmatiile religioase care spun despre Romania ca este un tinut ocrotit de Maica Domnului.

Ocrotit de Sfinx, marea cruce si bisericile domnesti, Busteniul ajunge in 1864 sat al comunei Podul Neagului ce se intindea de la Comarnic pana  in Predeal.

In 1874 Busteniul era un sat al comunei Predeal pentru ca din 1908 sa devina comuna, iar din 1946 oras.

Anul 1995 consfinteste transformarea in statiune de interes national…

Materialul este extras dintr-o carte publicata în 2003 de domnul Dan Zamfirache în timp ce locuia în  CAIRO. Am avut deosebita placere sa întâlnesc acest OM deosebit și sa colaboram în câteva mici proiecte.

Fotografiile folosite în cadrul acestui articol sunt obținute, în mare parte, de la un mare colecționar al orașului Bușteni, domnul Jan Bacioiu si de la domnul Spurcaciu, domnul arhitect Manea precum si alti localnici indragostiti de istoria acestor locuri.

In completare va pun la dispozitie doua materiale complexe (in format PDF) pe care le puteti vizualiza accesand link-urile de mai jos:

Si acum sa vedem cum aratau aceste meleaguri odinioara !

11043265_961762197169725_7045471587494524009_n

Click AICI: https://www.facebook.com/rememberbusteni/

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Busteni

One Comment

  1. marian ilie

    16 martie 2011 at 1:07 PM

    Foarte utila aceasta forma de informare !
    Am putea organiza un concurs pe astfel de teme in scopul cresterii poftei de cunoastere. Educatie stimulata de Rotary, iata un deziderat adresat comunitatii tinere din Azuga, Busteni si Sinaia !
    Felicitari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …