Așezată pe Valea Prahovei, între doua centre montane deosebit de importante, Bușteni și Sinaia, Poiana Tapului este punctul ideal de pornire pentru a descoperi frumusețile naturale, cultura, istoria, dar și tradițiile zonei Carpaților.

Poiana Tapului este una dintre cele mai pitoresti statiuni de pe Valea Prahovei. Climatul tonic-stimulant, aerul curat si ionizarea accentuata a atmosferei recomanda statiunea pentru odihna si recreere, cat si pentru tratarea nevrozelor, a surmenajului fizic si intelectual. Stațiune balneo-climaterică în trecut, cu administrație proprie, în prezent Poiana Țapului a devenit un cartier al orașului Bușteni.

Poiana Țapului are un trecut bogat, încărcat de istorie, în special în ceea ce privește anii în care România a cunoscut monarhia. În această localitate, pe șoseaua națională, se află mica reședinţă a prințului Ferdinand, din perioada ce a premers înscăunarea sa ca rege al României.

Recent in parcul localitatii a fost mutat monumentul dedicat familiei Kremnitz, medicului Wilhelm Kremnitz fiind cunoscut ca doctorul personal al regelui Ferdinand. In acelsi mormânt localnicii spun că ar fi înmormântată și sotia sa, Mite Kremnitz, una dintre muzele și iubitele lui Mihai Eminescu, doamnă de curte a Reginei Elisabeta și cumnată a lui Titu Maiorescu. Mormântul inițial se găsea în capătul de sus al străzii Nicolae Bălcescu, într-o poieniță, pe malul râului.

Poiana Tapului este locul unde in vara anului 1911 avea sa se stiga din viata cel de care va mai aduceti aminte ca “Dacul care se coborîse de pe Columna lui Traian in mijlocul Romei? Badea Cârtan. “Pornit cu un nepot sa treaca muntii dincolo, dar e obosit, se opreste la o stana si cu ciobanii pare mai inviorat. Prinde mosul puteri si incearca sa spuna nepotului povesti despre Negoi, dar nu ajunge sa le sfarseasca. Ajuns la Poiana Tapului e cu totul sfârsit. Se inveleste in cojoc, caută cu ochii la cer si murmura pentru sine: “S’a gătit oloiul, se stinge opaitul” si se stinge si el.” (citat din “Badea Cârtan – O biografie foarte aproape de poveste! de Ana Maria Marin). Este inmormântat ulterior la cimitirul din Sinaia.

O alta zona cunoscuta in Poiana Tapului este zona Piatra Arsa unde Regele Mihai obisnuia sa vina pentru a juca golf. Aici au existat proprietati regale formate din 6 corpuri cu un total de 42 de camere (casa Crivat), fosta administratie, casa Golf, casa fosta carciuma “La Piatra Arsa”, toate situate, la vremea respectiva, in comuna Poiana Tapului si solicitate spre retrocedare astazi la pachet cu terenurile agricole si forestiere, palate si castele (vezi castel Peles Sinaia), cladiri, case de turism si cabane de vanatoare raspandite in intreaga zona si costituind o mica parte din averea confiscata Regelui Mihai si trecute prin decret in proprietatea statului in anul 1948.

De-a lungul anilor, statiunea Poiana Tapului si-a pastrat identitatea, refuzand sa devina un amalgam de constructii oribile, care sa strice unicitatea peisajelor. Astfel, turistii care aleg sa isi petreaca vacanta in Poiana Tapului sunt impresionati de aerul curat, linistea si dealurile impadurite ale statiunii montane. Pitorescul deal Zamora, situat de partea cealalta a drumului national fata de muntele Caraiman, ofera scenarii pentru plimbari linistite, pe malul Prahovei, intr-un adevarat decor montan. Zamora este considerata a fi cea mai insorita zona din Poiana Tapului si Busteni.

Tot aici, pe dealul Zamora, intre anii 1941-1942, a avut domiciliu obligatoriu Lucretiu Patrascanu, intelectual de stanga, devenit victima a comunistilor dupa razboi. Aici a finalizat redactarea volumului “Sub 3 dictaturi”, care a cunoscut mai multe editii, inclusiv una in februarie 1946, la editura l’Horizon International din Paris. Pe langa peisajele memorabile, Poiana Tapului pune la dispozitia turistilor amatori de sporturi montane drumetii si excursii ce exploreaza frumusetea muntilor.

Din Poiana Ţapului porneste drumul către Cascada Urlatoarea, una din cele mai frumoase şi impresionante cascade din munţii Romaniei. Traseul este unul uşor, semnalat cu un cerc albastru, şi urmăreşte pentru aproximativ 2km un drum forestier şi valea Urlătorii, ale cărei baraje încântă ochiul. La capătul drumului trebuie efectuată o scurta ascensiune. Durata traseului este de aproximativ o oră, purtându-te de la altitudinea de 860 m (Poiana Ţapului) până la cea de 1100m (Cascada Urlătoarea). Numele este legat de zgomotul apelor de la cascadă si de vuietul apelor intermitente care pornesc năvalnice după ploile repezi.

Cascada Urlătoarea din Munţii Bucegi este una dintre cele mai spectaculoase din România, atât prin debit, cât şi prin înălţime (15 metri). Este un punct de atracţie pentru mii de turişti, mai ales că drumul către cascadă este considerat cel mai uşor traseu din Bucegi. Apele care lovesc năvalnic stânca ţi se dezvăluie după numai o oră de mers prin pădure. Cascada se află la Poalele Jepilor, deasupra Poienii Ţapului. Drumul către cascadă este destul de uşor, dar mai apar şi obstacole. La punctul numit “La Grătar” drumul se bifurcă. Spre dreapta, poteca marcată cu triunghi albastru duce la Cabana Piatra Arsă. Dintr-o dată, liniştea din pădure este tulburată de un vuiet puternic, iar din spatele stâncilor apare Cascada Urlătoarea. Cascada Urlătoarea este un obiectiv turistic căutat de turişti vara, pentru că oferă răcoare, soare, dar şi un pic de mişcare. În afara principalei căderi de apă veţi descoperi cu surprindere că există şi altele mai mici, desfăşurate pe câteva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică.

Odata ajuns in preajma cascadei intri fara sa vrei in cea mai extinsa si cea mai importanta rezervatie care se gaseste in spatiul Muntilor Bucegi. REZERVATIA PRINCIPALA DIN BUCEGI dateaza din anul 1935 si are o suprafata de aproximativ 6680 ha; se infatiseaza ca o potcoava uriasa si se intinde de-a lungul versantilor estici, nordici si vestici ai masivului muntos, de la Sinaia si Saua Strunga, cuprinzand cunoscutele abrupturi ale Caraimanului, Jepilor si Costilei. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul prahovean al Bucegilor) se situeaza la 1000 – 1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Varful Omul. Pe versantul sudic al Caraimanului si pe Valea Jepilor exista o Zona Stiintifica de protectie absoluta.

Peisajul ei morfologic cuprinde abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri, circuri si vai glaciare, chei si alte forme carstice, precum si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor curgatoare). Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde specii remarcabile. Cu totul deosebit este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu o insltimi de pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa, prezenta pe stancile de la Sfanta Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii si in alte locuri. O alta varianta este Salba Moale, care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in apropierea stancilor de la Sfanta Ana, Jepii Mari si pe Valea Urlatoarea Mica. De altfel, pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera alba, etc. Printre jnepeni se intalneste o alta specie de arbusti, mai rara in tara noastra (Lanicera coerulea). Tot sub ocrotire este pus si cel mai de seama reprezentant al florei lemnoase din acest etaj: zambrul, relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau in Valea Gaura si pe Muntele Gutanu. Dintre asociatiile de tufarisuri pitice cea mai insemnata este cea de Rhododendron kotschyi.

Un alt obiectiv istoric interesant, aflat in zona arondata Poienii Tapului, este “trenul aerian” – funicularul si cantonul din Jepi. Dupa ce in aprilie 1882 fratii Carol si Samuel Schiel pun piatra de temelie a Fabricii de Hârtie din Busteni, incepând cu anul 1904 este demarat un program amplu de modernizare si extindere a intreprinderii. Astfel, pentru acoperirea consumului sporit de masa lemnoasa, in 1907 exploatarile forestiere se extind, in afara de Valea Azugii aparând si exploatarile din Valea Retevoiului si Valea Ialomitei-Bolboci. Pentru transportul lemnului din valea Ialomitei, din zona padurii Cocora, la Busteni, s-a realizat un funicular cu o lungime de 16 km. care trecea peste masivul Bucegi. Finalizat in 1909, funicularul era considerat la acea epoca o importanta realizare tehnica, de remarcat fiind cele doua deschideri ample: ”primul balans” de 450m. peste Valea Urlatorii, ” si al doilea balans” de 1000m imediat sub creasta Jepilor Mari dar si schimbarea de directie de 160 de grade de la Winkel (unde carucioarele treceau de pe cabluri pe sine si erau impinse manual), necesara pentru a ocoli Claia Mica.
Cantonul Schiel a fost construit pe creasta, ca punct de observare si de supraveghere al traseului funicularului, putând cuprinde in raza vizuala toate aceste trei puncte critice. Un pic mai sus de canton, chiar in sa, s-a amenajat si o rampa intermediara de descarcare folosita mult timp atât pentru aprovizionarea curenta a cabanelor din zona dar si pentru transportarea materialelor necesare edificarii Monumentului Eroilor de pe vârful Caraiman. Aflat la capatul unuia dintre cele mai cunoscute si frecventate trasee turistice din Bucegi, Cantonul Schiel este si azi un loc de binemeritat popas dupa ascensiunea dificila din zona ”la scari” sau inainte de a coborâ de pe platoul Bucegilor pe valea Jepilor Mari.

[nggallery id=37]

Istoria trecuta si prezenta a actualului cartier Poiana Tapului din Busteni se afla in stransa corelatie cu istoria tuturor asezarilor de pe Valea Superioara a Prahovei (Comarnic, Sinaia, Busteni, Azuga si Predeal). Mai jos sunt prezentate evenimentele petrecute de-a lungul vremii pe aceasta cale de legatura permanenta intre Tara Romaneasca si Transilvania care au implicat nemijlocit, intr-un fel sau altul toate asezarile din zona. Prezentarea se opreste in anul  1946 cand Busteniul a fost declarat oras iar Poiana Tapului este declarata statiune climaterica si odata cu infintarea sfaturilor populare si impartirea administrativ – teritoriala in anul 1950 cand Poiana Tapului trece in componenta orasului Busteni din punct de vedere administrativ si continua sa aibe o istorie comuna pana in zilele noastre.

Cele mai vechi dovezi materiale despre existenta unei asezari umane stabile in valea superioara a Prahovei sunt:

  • depozitul topoare din bronz – descoperit la Sinaia, care dateaza din epoca bronzului timpuriu 1800 – 1700 i.e.n. si au apartinut unui trib proto-tracic.
  • depozitul bronz – descoperit la Predeal, care continea coliere, un topor cu toarta si o sabie datand din 1200 – 800 i.e.n.

In urma cu sute de ani, valea de sus a Prahovei, a fost un tinut pustiu. In acea vreme, pe aceste locuri exista o poteca anevoioasa, care mai tarziu a purtat numele ” Drumul Domnisorilor “. Acest drum mergea la Valea Plesuvului si pana la iesirea din Busteni spre Azuga pe stanga raului Prahova, de-a lungul muntelui Zamora.

Iata cateva momente importante care au contribuit intr-un fel sau altul la dezvoltarea zonei:

1368 – domnul muntean Vlaicu Voda acorda unele privilegii negustorilor ce intretineau legaturi economice cu Brasovul. Aceste legaturi sunt mentionate si in actele emise de Mircea cel Batran din care reiese vechimea relatiilor dintre Tara Romaneasca si Transilvania ” negustorii au dezlegare sa-si treaca liberi marfurile prin locurile cuprinse intre Buzau si Prahova.
1452 – Vladislav Voievod scrie parcalabilor din Brasov ca a hotarat ca drumul Prahovei sa fie ” slobod si pe unde poftiti si sa ne tinem de asezamantul cel vechi, la domnii de mai nainte “.
1476 – Vlad Tepes Voievod se adreseaza judetului pargarilor din Brasov, comunicandu-le ca ” a slobozit …… si pe la Rucar si pe Prahova si pe Teleajan si pe Buzau “.
1507 – Radu cel Mare mentioneaza ca ” jumatate din veniturile manastirei Glavacioc sunt daruite vamei Prahovei “.
1508 – Radu cel Mare declara ” voi inchide toate drumurile pe unde umblati, drumul Dambovitei si drumul Prahovei “.
1550 – fratii Urdiste si Toma Postelnicu daruiesc muntele Diham ( Raiul Sasilor ) bisericii romanesti din Rasnov “locuitorii Rasnovului sa aiba dreptul a trimite vitele lor la pasune, in munte, neimpiedicati de nimeni, intocmai cum s-au folosit si parintii lor”.
1599 – dupa cum sustin documentele, a trecut pe Valea Prahovei, indreptandu-se catre Transilvania, o parte din oastea lui Mihai Viteazul, condusa de marele voievod.
1600 – dupa batalia de la Selimbar ( octombrie 1599 ) si unirea celor trei tari romane, Mihai Viteazul acorda rasnovenilor dreptul a stapanii masivul Baiul si stana din Valea Cerbului, pe versantul prahovean al Bucegilor.
1611 – Radu Serban se indreapta – tot pe Valea Prahovei – spre Transilvania, chemat in ajutor de sasi, reusind sa infranga armatele vrasmase ale principelui Gabriel Bathory.
1650 – singura locuinta omeneasca de la Sinaia in sus, inainte de 1750 era hanul ” Slonul de Piatra ” o cladire solida in care se puteau adapostii calatorii in timpuri grele, situata pe stanga Prahovei (aproape de Fabrica de cascaval Zamora si Fabrica de Hartie Busteni ).
1661 – este fondata de catre Jupan Parvu Cantacuzino, vel logofat, biserica Schitul Lespezi de langa Posada.
1695 – se construieste Manastire Sinaia, sub ctitorirea lui Mihai Cantacuzino, pe al carei act de fundatie era scris ” am zidit din temelie si am inaltat un schitisor numindu-se Sinaia, dupa asemanarea Sinaiei cei mari … pe apa Prahovei la pustie sub muntele Bucegiului unde mai inaintea zidirei acesteia se afla sihastri, acolo la pustia aceasta “.
1701 – Constantin Brancoveanu porunceste ca pentru paza Manastirii Sinaia sa se aduca 40 de oameni din Traisteni ” fiind dara aceasta monastire la un loc de munte si greu, in laturea Plaiului aproape de hotarul Ardealului pre unde pururea fiind pustietate ” .
1717 – Ion Mavrocordat il aproba pe Constantin Brancoveanu si completeaza afirmand ca ” fiind nici acolea, nici imprejur, nici pe aproape sat ca sa-i pazeasca la vreme de grije si de nevoie “.
1744 – este intemeiat Schitul Predeal
1782 – Mihai Sutu infinteaza cu 24 de familii de scutelnici ai manastirii Sinaia, primul catun Izvorul. De aici, apoi, s-au intins locuitorii de- au format si celelalte asezari: Busteni, Poiana Tapului si Azuga
1783 – in timpul razboaielor austro-ruse-turce batalioane de soldati austrieci au ocupat temporar Manastirea Sinaia si Schitul Predeal.
1790 – punctul unde Valea Cerbului se varsa in Prahova purta numele de ” La Busteni “, iar locul pe care il ocupa astazi orasul era presarat cu gropi.
1800 – dupa acest an sunt construite hanul ” La Ruja ” ( Predeal ), ” Puristoaca ” ( Predeal ) si hanul din Busteni care ca asezare stabila nu dateaza decat de la inceputul secolului al XIX-lea. Primele asezari in Busteni iau fiinta pe Valea Cerbului si au fost facute de Vasile Dragus si Nita Enache in jurul anului 1800.
1802 – in urma teroarei raspandite de Pasvantoglu si carjalii lui, o mare parte a locuitorilor Bucurestiului au fugit inspre Ardeal, cateva famili stabilinduse si in asezarile de astazi ale Sinaii si Busteniuli.
1810 – au venit in asezare unii dintre locuitori catunului Izvor care s-au stabilit aici, ca de exemplu Ghita Bogoslav.
1820 – s-au mai stabilit in zona si cativa dintre pastorii veniti din Bran, Rasnov, Sacele si odata cu cresterea traficului pe aceasta vale numarul lor a crescut.
1821 – a avut loc o alta fuga a populatiei din Bucuresti pe Valea Prahovei, cand turcii in urmarirea lui Ipsilante macelareau populatia capitalei.
1835 – pe o harta ruseasca figura in locul Busteniului catunele ” Dragusesti ? – 20 de familii care isi trageau originea din familia Dragus de langa Fagaras. Astazi intalnim in Busteni numerosi urmasi ai acestor familii in cartierele Fantanii, Valea Alba si Costila – ” Trestia ” – numit asa din cauza locului mlastinos pe care era situat si unde crestea multa trestie. Astazi cartierul din sus de Valea Cerbului unde se stie ca a fost un han I se spune ” Pe Trestie ” – si ” Slonul de Piatra ” – dupa numele vestitului han aflat in acea zona. Primele doua catune sunt la originea orasului Busteni, iar ultimul a dat nastere cartierului Zamora.
1846 – incepe dupa porunca lui Bibescu Voda construirea soselei Campina – Predeal.
1848 – in ianuarie se inaugureaza calatoriile cu diligenta pe ruta Brasov – Bucuresti si retur
1848 – locuitorii din Busteni si celelalte localitati de pe Valea Prahovei au avut de suferit din cauza trupelor rusesti. Din aceasta cauza si construirea soselei Campina – Predeal este intrerupta.
1850 – sunt reluate lucrarile la sosea
1852 – se lucra intens la punctul Izvor
1854 – locuitorii din Busteni si celelalte localitati de pe Valea Prahovei au avut de suferit din cauza ocupatiei austriece.
1855 – se apropiau de sfarsit lucrarile la portiunea de sosea cuprinsa intre Predeal si Timis.
1864 – in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza , satele Posada si comuna Podul Neagului (de pe Valea Prahovei care se intindea pe 35 de km. intre Comarnic si Predeal ), fiind mai aproape de Comarnic se alipesc la acesta. Aproape toate localitatile, printre care si Busteniul, au ramas cuprinse in vechea comuna Podul Neagului pana in anul 1884.
1865 – este infintata, dupa aparitia legii invatamantului rural obligatoriu (1864), scoala din Busteni care a functionat intr-o casuta proprietate particulara situata pe Valea Alba ( a lui Ghita Constantinescu ) pana in 1887 cand s-a inaugurat noul local al scolii situat in fata garii. La inceput scoala functiona cu doua clase ( 25 de scolari )si aici veneau si copiii locuitorilor din Poiana Tapului ( pana la 1896 ) si chiar cei din Sinaia.
1875 – incepe construirea Castelului Peles din Sinaia
1876 – a inceput construirea caii ferate Ploiesti – Predeal.
1878 – sunt construite fabricile de var, cuie si cherestea de pe Valea Prahovei
1879 – este inaugurata calea ferata Ploiesti – Predeal.
1880 – Sinaia devine comuna urbana impreuna cu Izvorul, despartindu-se de Podul Neagului si ramanand oras de sine statator.
1882 – este construita de catre fratii Karl si Samuel Schiel, originari din Rasnov, ( fiii preotului luteran Friderich Schiel) Fabrica de Hartie din Busteni care a pus piatra de temelia la injghebarea orasului Busteni.
1884 – localitatile Poiana Tapului, Busteni, Azuga si Predeal alcatuiesc comuna Predeal cu resedinta primariei la Predeal
1891 – estre construita fabrica de cherestea si bete de chibrituri de la Susai, denumita si ” Ferastraul de la Retivoiu “, ce a fost mistuit de incendiu la 1894.
1893 – fabrica de hartie din Busteni dispunea si de o moara de macinat lemnul, construita pe Valea Jepilor. Tot in acelasi an fabrica a fost marita, modernizata si completata prin infintarea unei mari fabrici de cherestea la Azuga care era dotata cu Decauville care strabateau intreaga vale a Limbaselului si valea Azugii pana la Retivoiu.
1898 – este infintat serviciul special de intretinere a soselei Campina – Predeal, care a fost condus, pana la izbucnirea primului razboi mondial de inginerul Nestor Urechia.
1899 – in luna februarie, in scoala din Busteni, s-a intemeiat Societatea culturala ” Gheorghe Lazar ” in urma apelului adresat locuitorilor de directorul scolii de atunci A. M. Mihailescu si de dr. Constantin Popescu. Societatea a functionat pana in 1903 cand s-a constituit ca Banca populara ( ” Societate cooperativa de credit, economie, cultura si filantropie ” ), pastrandu-si totusi caracterul cultural.
1899 – primaria comunei Predeal se muta la Azuga pentru la fi la indemana locuitorilor din Poiana Tapului si Busteni.
1904 – moara de macinat lemnul de pe Valea Jepilor a fost transformata in fabrica de celuloza avand , la acea ora, o productivitate de 29140000 kg. de celuloza si 1487500 kg. pasta de lemn pe an.
1907 – a luat fiinta o alta societate care a jucat un rol important in viata social-economica a Busteniului – societatea ” Sporul “. Sediul societatii era in Busteni si avea ca scop infintarea unei brutarii care sa acopere cererea din Busteni si satele vecine din comuna Predeal si Sinaia, precum si procurarea si comercializarea nutretului pentru vite, cereale de tot felul si derivatele lor.
1908 – Busteni si Poiana Tapului se despart de comuna Predeal si formeaza comuna Busteni, cu resedinta primariei la Busteni.
1909 – este construit pentru transportul lemnului peste Bucegi un funicular lung de 16 km. actionat din Valea Ialomitei printr-o turbina hidraulica si o locomobila. In acelasi an a fost construit langa fabrica de celuloza un ferastrau nou. Hotel-Casino Palace este construit in jurul anilor 1909-1913 care a avut aceasta functiune pana-n 1943 cand a fost fortat predat Marilor Stabilimente ale Statului devenind binecunoscutul \”Caminul de copii 9 Mai\” (impropriu de altfel pentru aceasta functiune!) situat pe actuala strada Cezar Petrescu. In perioada interbelica cat a functional ca Hotel-Casino strada purta numele unuia dintre principalii actionari ai edificiului, respectiv I. Th. Florescu.
1912 – fabrica de hartie si-a marit considerabil puterea motrice prin instalarea unei mari turbine de aburi de 1 500 kW.
1912 – pe Valea Prahovei, Sinaia era situata pe primul loc privind nr. de locuitori ( 4000 ), urmata de Busteni ( inclusiv Poiana Tapului ) si apoi Azuga si Predeal
1916 – localitatea Busteni a avut mult de suferit din cauza razboiului si a luptelor care s-au dat in apropiere – si astazi mai sunt vizibile in padurea Muchia Lunga, urme ale transeielor sapate in acea perioada.
1921 – Poiana Tapului se desparte de Busteni alcatuind doua comune separate
1926 – incepe construirea monumentelor pentru cinstirea memoriei celor cazuti pe Valea Prahovei in razboiul de la 1916 – ” Crucea Eroilor ” de pe Caraiman, care a fost terminata in 1928 si monumentul din fata garii ridicat in memoria ” Caporalului Musat “.
1938 – este infintat Caminul cultural din Busteni carea se constituia astfel intr-un for de dirijare a intregii miscari culturale din zona.
1946 – Busteniul a fost declarat oras si tot in acelasi an  Poiana Tapului a fost declarata statiune climaterica.
1950 – odata cu infintarea sfaturilor populare si impartirea administrativ – teritoriala Poiana Tapului a trecut in componenta orasului Busteni.

Valea Prahovei si Bucegii constituie leaganul turismului romanesc. Si e un mare adevar in aceasta afirmatie.

Bucegii ca toti muntii, au fost cutreierati din vechime de catre ciobani, haiduci, calugari si vanatori. Acestia au taiat in munte primele poteci si au ridicat cele dintai adaposturi. Dar excursiile turistice de placere, pentru relaxare fizica si intelectuala, pentru admirarea peisajelor naturii au inceput sa fie practicate in Bucegi abia in secolul al XIX -lea. Literatura de specialitate consemneaza ca, in zilele de 26 -29 iulie 1839, profesorul J.A. Vaillant de la Colegiul “Sf. Sava” din Bucuresti, insotit de slugerul Angelescu a urcat la Varful cu Dor.

Turismul in Bucegi si pe Valea Prahovei se poate spune ca a inceput odata cu anul 1870, datorita activitatii unor asociatii tiristice eficiente: Societatea Carpatica Brasov (1873), Sienbenburghiche Carpathen Verein (1881), Societatea carpatina Sinaia (1893), Societatea Turistilor din Romania (1903), Hanul drumetilor (1921), Turing Clubul Romaniei (1925), Clubul Alpin Roman (1933) si Hai la Drum (1939).

In acea perioada au aparut un numar insemnat de periodice care popularizau intens frumusetea naturii din zona orasului Busteni: ” Anualul S.K.V.?, ” Anualul S.T.R. “, ” Enciclopedie turistica romaneasca “, ” Buletinul Alpin ” si ” Buletinul Hai la Drum ” revista ” Romania ” – organul de presa al Oficiului National de Turism infintat in 1936, etc. De asemenea, in acea perioada, au aparut o serie de carti care incurajau turismul in Bugegi si pe Valea Prahovei prin prezentarea mirificului peisaj si a statiunilor: ” Calauza a statiunilor balneare si climaterice din Romania ” – a lui A, Scurtu (1906), ” In muntii Sinaei, Rucarului si Branului ” – a lui Mihai Gold Haret (1910), ” Umbletul pe jos ” de Nestor Ureche (1916), ” Cartea Muntilor ” a lui Bucura Dumbrava (1921),” Castelul Peles, Pestera Ialomitei si Casa Pestera ” – a lui Mihai Haret (1924 ), etc.

Orasul Busteni impreuna cu Poiana Tapului si-au capatat de-a lungul anilor numele de ” Capitala alpinismului romanesc ” datorita numarului mare de trasee alpine din muntii Bucegi si mai ales datorita vestitilor ” oameni ai muntelui ” care au avut curajul sa infrunte in orice anotimp peretii abrupti ai masivului. Muntii Bucegi se pot lauda cu cel mai mare mumar de trasee alpine din tara – aproximativ 280 dintre care 130 numai in Costila. Dintre acestea putem amintii: Peretele Urlatorii Mari, Claia Mare, Peretele cu Florile, Peretele Branei Mari si Costilei, Fata Nordica a Morarului etc.

Daca din vremuri stravechi ciobanii si vanatorii colindau muntii cu scopuri practice, in secolul trecut au aparut in Carpati primii ” cuceritori ai inutilului “. Daca varful Omul a fost urcat inca din anul 1839 ( profesorul A. I. Vallant si slugerul Angelescu ), zona de abrupt a Bucegilor a ramas inca multe decenii ” terra incognita ” socotita inaccesibila . Abia la inceputil secolului nostru , calauziti de vanatorii de capre Nicolae Gelepeanu, Nicolae Butmaloiu, Tunaru si altii, primii ” bucegisti ” Nicolae Bogdan, Nestor Urechea si fratii Haret s-au aventurat in zona de abrupt. Incepand cu 1921, fratii Radu si Serban Titeica au patruns peste tot unde se putea merge fara mijloace tehnice: peretele Albisoarelor, Valea Galbinelelor, Rapa Zapezii, Valea Adanca. Cercetarile lor sistematice au dus la intocmirea primei harti a abruptului Bucegilor. Bucura Dumbrava relateaza despre o escalada la coarda in Coltii Morarului, cu Th. Rosetti Solescu, care facuse scoala in masivul Wulder Kaiser.

Prin 1930 un grup de tineri formeaza Gruparea Alpina, in 1933 apare ” Buletinul Alpin ” sub redactia lui Nicolae Dumutru iar in 1934 se constituie de catre G. Frim, Urdiste Olt, Al. Steopoe si Petre Balaceanu – Clubul Alpin Roman.

Foarte important a fost pentru orasul Busteni activitatea Clubului Alpin Roman care a realizat o scoala de alpinism de prestigiu, la refugiul Costila. Asa a luat fiinta Hotelul Caminul Alpin din Busteni, ca loc celebru de adunare , pentru o perioada de tranzit a alpinistilor ce urmau sa plece in ture pe muntii sau la refugiu. Din acest club (CAR) faceau parte intelectuali de marca ai tarii iar discutiile dintre ei in living-ul hotelului starneau curiozitatea si emulatia intelectuala a locuitorilor orasului.

Actiunea tuturor acestor societati s-a concretizat in construirea a sute de kilometri de poteci si marcaje, in ridicarea cabanelor si refugiilor montane, in construirea primei partii de schi din tara (Boncu).

Drumul spre pereti este deschides de Toma Boerescu care trece prima oara Marea Surplomba din Peretele Galbinelelor in 1938. Curand este escaladat uriasul perete al Vaii Albe prin Fisura Centrala, iar Niculae baticu si Emilian Cristea realizeaza premiera Pantecului Vaii Albe si a Celor Trei Surplombe din Peretele Galbinelelor in 1946. Pragul gradului VI era atins. Emilian Carstea a pornit sa il depasasca atacand Fisura Albastra reusind aceasta premiera impreuna cu cel mai bun alpinist roman din acea vreme Aurel Irimia in 1952.

In anii urmatori , respectiv in 1955, Alexandru Floricioiu, Ronald Welkens si Norbert Hiemesch realizeaza traseul direct al Fisurii Albastre.

In 1963 se realizeaza premiera de iarna a traseului direct al Fisurii Albastre de catre Igor Popovici si Robert Domnesteanu, iar in 1967 Taina Dutescu este prima femeie care realizeaza acelasi traseu in calitate de ” cap de coarda “.

In anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial, orasul Busteni se dezvolta puternic pe baza functiei turistice.

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP-ul cautarilor globale in Google in 2019 – Cum arata lumea prin filtrul motorului de cautare?

Liderul in domeniul motoarelor de cautare, Google, a facut publice cele mai cautate expres…