„Insomnii (poeme)” de Jolie TÂRNOVEANU

CIRCADIAN

Oferă-mi te rog,
Doar spațiul pentru răsărit.

Să-l iubesc cu ardoare,
Să-l plâng cu exaltare,
Să mă mutilez în fiecare clipă
Când începe să se dilueze a lui culoare,
Care devine prea strălucitoare.

Oferă-mi, te rog,
Doar timp pentru apus.
Să mă pierd isterică într-un râs,
Și să mă regăsesc,
Istovită de fericire,
Când portalul magic apare.

CONDAMNARE

Mi-ai spus, într-o seară la apus,
Că doar îngerii cei necăzuți,
Ar putea să mă aibă.
Dar uite, mă au chiar și copacii rupți.
Și cum ne amestecăm de bine,
Părul meu și tulpina lor,
Parcă scriu împreună rime.

INTERNARE

M-ai luat și m-ai izolat,
În carantină m-ai băgat.
Mi-ai spus că trebuie să mă vindec
De o asemenea boală,
O iubire, ce ar putea să-mi fie fatală.
Și-am stat, singură în pat…
Ani, decenii, secole, milenii…
Dar tot nu m-am vindecat.

PRIVIND

Din irișii mei,
Te priveau arhanghelii.
Nu știu de ce,
Unul a început să plângă.
Am închis ochii
Că să-l îmbrățișez…
Apoi a început să râdă,
Iar eu să clipesc.

CIOC – CIOC

M-ai trezit într-o dimineață,
Ciocăneai agresiv în ceață,
Căutai soarele că o isteață,
Părea un concert primitiv,
Iar când ți-am spus asta
Te-ai înroșit la față.

Îmi spuneai că dorințele inimii
Trebuiesc explorate cu perseverență,
Că să nu ajungi la penitență.

FLUTURAȘ SAU IEPURAȘ

Sărea
Râdea
În zăpadă tumbe făcea
Se rostogolea
Medita
Făcea pirouette
Și norii îi amețea
Apoi îi lua
Și cu ei se îmbrăca
Un dans psihedelic
Pe scena falnicilor munți
Se prezenta
În momentul în care
Cortina cădea.

GIUVAER

Diamantele,
Ce bijuterii
Ne-
Se-
Mni-
Fi-
Ca-
Ti-
Ve!

ÎNSĂ UN CUIB…

Câtă măiestrie,
Câtă disciplină,
Câtă muncă,
Câtă artă,
Câte povești
Și câte vieți,
Stau scrise,
În și între
Acele crenguțe,
Strategic prinse.

CUM!?

Cum să nu rămân
Mută de uimire,
În fața unei asemenea
Dovezi de iubire?

DROGURI

În ceainăria mea,
Azi mi-era pustiu.
Am fi avut loc să dansăm,
Cântând la stele…
Dar,
M-am narcotizat cu un ceai
Și, mi-am imaginat,
Cum era odată…

Vina amestecată cu teama,
Visarea cu pragmatismul,
Spiritualitatea cu politica,
Filosofia cu metafizica,
Durerea cu inocența,
Țipetele cu șoapte.
Ah, și cum se mai amestecau,
Răzând,
Sufocând.

Astăzi, iți lipsea,
O mașină de scris,
Draga mea ceainărie,
Să aștern gândurile
Celor din alte lumi,
Care fac minuni…
Și să le înghesui într-un plic,
Iar la plecare,
Să ți le las în poștă…

Dar, oh…
Iți mulțumesc,
Că ai mutat,
Și purificat
Chiar totul.

Azi,
Nu mi-a mai rămas
Decât să-mi reamintesc,
Să îmi imaginez
Și apoi,
Mi-ai permis
Și chiar m-ai obligat
Să te repictez,
Să te redecorez.

Te-am cadorisit cu gânduri,
Din cele mai înmiresmate
Și cu sentimente,
Din cele mai aglomerate.
Precum
Ceaiurile tale,
Din prea multe plante,
Cu prea multe arome,
Cu prea multe culori,
Cu prea multe beneficii
Medicale și spirituale,
Tu știi,
Tu știi la ce mă refer…
Prea…
Pentru mine…

REZULTAT

Da,
Iubirea doare,
Într-o îmbrățisare,
Prea puternică,
Psihedelică,
Năucitoare…
––––––––
Jolie TÂRNOVEANU