Poeme alese din volumele „Kaltrina”, 1994, „Dardania”, 1999, „Lumina Dardaniei”, 2004 (apărut sub egida Muzeului Literaturii Române), „Drumul iadului spre Rai”, 2005.

Multumesc, domnule Olaru. O să încerc să scriu despre despre poeziile şi valoarea poetului Baki Ymeri, care este concis şi metaforic prin excelentă („Cu sânii tăi străpungi nopţile,/ Cu pântecul tău roteşti soarele”); de obicei, în poezia modernă, se bate şaua ca să priceapă iapa, care este la păscut; glumeam! e bine că se scrie multă poezie… pe mine mă bucură orice poet, mai ales cei „alesi” („Şi te-neci tot mai goală/ Şi nu-i nimeni să-ţi prindă/ În agrafa din poală/ Părul greu ca o beznă/ Tremurând lângă gleznă.”)

http://confluente.ro/Reflectii–Portret/Foc_sacru_de_baki_ymeri.html

Locuind în Franţa de vreo cinci ani, numai internetul mă mai ţine aproape de limba romană… Şi ce limbă minunată… („Numai zeiţele se pot lăuda/ Cu acelaşi cutremur/ al sînilor/ atunci cînd păşesc”) Cît despre mine, nu vă luaţi după cele auzite… nu am orgoliul ăsta… scriu şi eu, cum pot, cît simt… şi, mai ales, sînt romancier (de, mă laud, că n-are cine!!!), dar, mai ales, nu sînt critic, sînt cristic.

Ziceam că se scrie multă poezie în patria noastră limba romană şi e bine că se scrie, pentru că în oceanul lingvistic în care înnotăm cu toţii, valurile se prăbuşesc peste malurile strivite de stele şi nuferi albaştri. Un poet uluitor de delicat este Baki Ymeri: „Eşti ca boarea cea uşoară/ Ca o poftă legănată/ La un piept de domnişoară./ Eşti, oricând, ca niciodată./ Niciodată nu ştii când/ Eşti ca pasărea furată/ De văzduhuri pe pâmânt.”

Neavînd uneltele necesare ale unui critic, ca să-i analizez poezia, îmi asum bucuria de a scrie numai despre ceea ce îmi place mine. „Atât de dulce/ Încât/ Buzele tale/ Pun două amprente/ Cu zmeuri de miere/ Pe buzele mele.”

Citindu-i poemele, m-am trezit în faţa unor tablouri pline de graţie, cu tuşe delicate, amintindu-mi de François Boucher, unde tablourile capătă o coloratură emoţionantă. Să pomenim numai de „Diane sortant du bain” sau de „Blonde Odalisque”. Şi asta face Baki Ymeri, pictează delicate scene emoţionante, pe fundalul cărora parcă auzi sonata „Claro de luna” a lui Beethoven. Dar, dincolo de simplitatea desăvîrşită a emoţiei pure, se desfăşoară mai multe straturi de lectură, pe linia marilor poeţi, ca la François Vilon: „Où sont les gracieux galants/ Que je suivais au temps jadis,/ Si bien chantant, si bien parlant,/ Si plaisant en faits et en dits”. („Le testament”, XXIX). Sau la Rimbaud („Ophélie”): „Sur l’onde calm et noir où dorment les étoiles/ La blanche Ophélie flotte comme un grand lys”. Şi linia asta poate continua cu Pierre de Ronsard (Odes I, 17): „Mignonne, allons voir la rose…” Uite aici perfecţiune: „Vino, iubito/ Sã devenim vecinii luminii!/ Tu nici nu ştii/ Cã în faţa ta/ Existã biblioteci neguroase!/ Vino, am şoptit./ Deschide aceste antice cãrţ / Şi lasã-mă/ Să-ţi mângâi trufia!”

Baki Ymeri este un poet adevărat şi, mai ales, important în pieisajul liric romanesc: „De ce mă vrei?/ M-ai întrebat. (…) Nevăzute albine/ Îţi desenau pe buze o inimă./ De ce mă vrei?/ M-ai întrebat./ Nevăzute albine/ Se trudeau să poarte prin aer/ Tremurul inimii tale.”

Ioan LILĂ

28 mai 2011

Franţa

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…