Eroul Colectiv

*****

E tânăr şi om, la fel ca tine, ca el sau ca mine

*

El înfruntă sărutul fierbinte al morţii viclene
senin cum ciobanul valah balada Mioriţa

*

În faţa scenei erau tinerii, toţi ca Unul
muşchetarii rockului
pentru care focul muzicii e altarul
unde versurile coc ritmuri absolutului
Eroi ce picură lacrimi de adolescenţi tăcuţi
amintiri mamelor despre o lume mai bună
“despre ziua în care vom muri”

*

Ei au pus inima sinceră în pieptul artei
zei geloşi ofrandă mantrei
pentru melodia ce învinge clipa
pentru Domnul neştiut din noi

*

Ei s-au luat de mâini prin fum, pucioasă şi foc
Să salute îngerii cu zăpadă
El s-a întors să cadă în braţele fraţilor
Să-i sărute pe frunte şi să moară

*

Ei au plecat ignorând gravitaţia, eroi gândului
Lacrimi pure, izvoare năvalnice ce urcă la munte

Ne-a rămas durerea Dunăre spre marea speranţă
Şi trupurile ard candelă în inimile reci

*

El un tânăr #Colectiv vinovat că iubea muzica şi viaţa
într-o vineri seara

––––––––

PS: Poezie citită de autor la sediul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, cu ocazia Zilei Naţionale a Culturii – 15 ianuarie 2016

Ionuţ ŢENE

Cluj-Napoca

15 ianuarie 2016