RUGA DE DIMINEAŢĂ
*****
Văd aerul brusc colorîndu-se,
Porumbeii, rând pe rând, sărutându-se
Văd marea din somnu-i umed trezindu-se,
Şi petalele fllorilor deschizîndu-se
Ruga mea în fiece dimineaţă
E invariabil aceeaşi:
Doamne, păzeşte aceste miracole
Pentru fiecare zi
Nu lăsa luminii să se piardă,
Porumbeii să se sfădească,
Mărea să adormă între valurile-i molcome,
Petalele să-şi piardă culoarea şi prospeţimea
Fii prezent în viaţa diurnă,
Precum aerul, lumina şi apa,
Fii îngerul nostru păzitor în toate
Tu eşti crezul nostru suprem
Întru salvarea de la pieire
A tot ce ţine viaţa
La suprafaţa scoarţei terestre
***
SPERANŢA
*****
O lume o caută,
O lume o pierde
Şi nu e departe
Apare, dispare, pleacă, revine
Se joacă de-a ţurca cu tine
Cu mine
O iubim şi o îndrăgim
Are-n ea ceva sublim
De ce nu este de vânzare
Ca fiecare
Să o cumpere la prăvălie
Şi s-o pună la păstrare
Pentru zile negre, zile grele
Fie-i, la nevoie,
Colac de salvare
***
VIITOR
*****
Te chem, te cânt şi te reneg
Eşti uşa deschisă spre Mâine
eşti floarea ce îmboboceşte şi petalele ce mor
eşti adevărul şi mincună,
bucuria şi tristeţea, iubirea şi ura,
eşti tot şi nimic
*
te chem, te cânt şi te blestem
eşti o promisiune
şi iluzia cea mare
eşti apă şi uscat
boli, suferinţă şi moarte
eşti de toate, strălucitor
dar atît de înşelător
*
vino, pieacă, apropie-te
dar nu prea mult
te aştept cu inima închisă în colivie
dar şi cu teamă
că vei fi sfîrşitul unei ere
fără putere,
fără avere,
glorios în tot ce-i puturos
***
A PLECA
*****
Adică a te muta
În altă parte
A părăsi căminul tău
Şi a fugi în alt destin!
Cum e?
Fascinant la început,
După care încep căutările de poteci.
*
Nevolnic, rătăceşti printre străini
Eşti al nimănui, nimeni nu te ştie,
Vrei să te lipeşti, să aparţii
Cuiva sau gliei neştiute
Te lupţi, te oferi, te dărui pe nimic
Inutil!
*
Ploile nu cad pentru tine,
Pămîntul îţi rodeşte buruieni
Nici soarele nu te luminează
Nici luna nu-ţi oferă un culcuş
Eşti un fir de nisip
Purtat de vînt
Te ţii în balans,
Dar talerul se îmcină mereu
acolo unde-i rău
*
Să stai pe loc?
Da, dacă ţi-e bine
Şi viaţa îţi poartă noroc.
***
VISE ÎN DEŞERT
*****
E atît de neobişnuit să visezi în deşert,
Acolo între dunele de nisip
Şi vînturile uscate,
Printre cămilele sleite de puteri
*
Ce vise poţi avea acolo?
Sărate, ceţoase, nebuloase, vântoase?
Nu contează,
Ba contează
Te-ai dus în deşert să te rupi de lume
De prieteni, de vecini,
De niște străini,
Chiar de visele de dinainte
*
Acolo e locul unde visul nu caută bogăţia,
Nici dragostea, nici răzbunarea
E visul de aur pur,
Golit de orice ambiţie
Prin tine trec în somn
Pustiuri, neatinse de inhibiţie
Un vis curat
Neviciat
Face căt o lume
Indiferent dacă e în Pustiu
sau în halatul tău Auriu
***
LOCUL MEU
*****
N-am ştiut niciodată unde mi-e locul
Uneori m-am aşezat prea în faţă,
Alteori prea în spate
Mă puneam în lumină
Ori în umbra unui nor
Iubeam lumea
Şi ziceam că şi ea mă iubeşte
Mergeam zbuirînd spre stele
De parcă toate erau ale mele
Un nu ştiu ce îmi spunea mereu
Aici e nu e locul tău
Dar unde? ăntrebam
Acolo, poatre chiar
Dincolo
Nu, mai sus
Nu, mai jos
Şi tot aşa mutându-mă de ici-acolo
Rămîneam însingurat
Om al nimănui, de nimeni chemat
***
Prima poezie
