RUGA DE DIMINEAŢĂ

*****

Văd aerul brusc colorîndu-se,

Porumbeii, rând pe rând, sărutându-se

Văd marea din somnu-i umed trezindu-se,

Şi petalele fllorilor deschizîndu-se

Ruga mea în fiece dimineaţă

E invariabil aceeaşi:

Doamne, păzeşte aceste miracole

Pentru fiecare zi

Nu lăsa luminii să se piardă,

Porumbeii să se sfădească,

Mărea să adormă între valurile-i molcome,

Petalele să-şi piardă culoarea şi prospeţimea

Fii prezent în viaţa diurnă,

Precum aerul, lumina şi apa,

Fii îngerul nostru păzitor în toate

Tu eşti crezul nostru suprem

Întru salvarea de la pieire

A tot ce ţine viaţa

La suprafaţa scoarţei terestre

***

SPERANŢA

*****

O lume o caută,

O lume o pierde

Şi nu e departe

Apare, dispare, pleacă, revine

Se joacă de-a ţurca cu tine

Cu mine

O iubim şi o îndrăgim

Are-n ea ceva sublim

De ce nu este de vânzare

Ca fiecare

Să o cumpere la prăvălie

Şi s-o pună la păstrare

Pentru zile negre, zile grele

Fie-i, la nevoie,

Colac de salvare

***

VIITOR

*****

Te chem, te cânt şi te reneg

Eşti uşa deschisă spre Mâine

eşti floarea ce îmboboceşte şi petalele ce mor

eşti adevărul şi mincună,

bucuria şi tristeţea, iubirea şi ura,

eşti tot şi nimic

*

te chem, te cânt şi te blestem

eşti o promisiune

şi iluzia cea mare

eşti apă şi uscat

boli, suferinţă şi moarte

eşti de toate, strălucitor

dar atît de înşelător

*

vino, pieacă, apropie-te

dar nu prea mult

te aştept cu inima închisă în colivie

dar şi cu teamă

că vei fi sfîrşitul unei ere

fără putere,

fără avere,

glorios în tot ce-i puturos

***

A PLECA

*****

Adică a te muta

În altă parte

A părăsi căminul tău

Şi a fugi în alt destin!

Cum e?

Fascinant la început,

După care încep căutările de poteci.

*

Nevolnic, rătăceşti printre străini

Eşti al nimănui, nimeni nu te ştie,

Vrei să te lipeşti, să aparţii

Cuiva sau gliei neştiute

Te lupţi, te oferi, te dărui pe nimic

Inutil!

*

Ploile nu cad pentru tine,

Pămîntul îţi rodeşte buruieni

Nici soarele nu te luminează

Nici luna nu-ţi oferă un culcuş

Eşti un fir de nisip

Purtat de vînt

Te ţii în balans,

Dar talerul se îmcină mereu

acolo unde-i rău

*

Să stai pe loc?

Da, dacă ţi-e bine

Şi viaţa îţi poartă noroc.

***

VISE ÎN DEŞERT

*****

E atît de neobişnuit să visezi în deşert,

Acolo între dunele de nisip

Şi vînturile uscate,

Printre cămilele sleite de puteri

*

Ce vise poţi avea acolo?

Sărate, ceţoase, nebuloase, vântoase?

Nu contează,

Ba contează

Te-ai dus în deşert să te rupi de lume

De prieteni, de vecini,

De niște străini,

Chiar de visele de dinainte

*

Acolo e locul unde visul nu caută bogăţia,

Nici dragostea, nici răzbunarea

E visul de aur pur,

Golit de orice ambiţie

Prin tine trec în somn

Pustiuri, neatinse de inhibiţie

Un vis curat

Neviciat

Face căt o lume

Indiferent dacă e în Pustiu

sau în halatul tău Auriu

***

LOCUL MEU

*****

N-am ştiut niciodată unde mi-e locul

Uneori m-am aşezat prea în faţă,

Alteori prea în spate

Mă puneam în lumină

Ori în umbra unui nor

Iubeam lumea

Şi ziceam că şi ea mă iubeşte

Mergeam zbuirînd spre stele

De parcă toate erau ale mele

Un nu ştiu ce îmi spunea mereu

Aici e nu e locul tău

Dar unde? ăntrebam

Acolo, poatre chiar

Dincolo

Nu, mai sus

Nu, mai jos

Şi tot aşa mutându-mă de ici-acolo

Rămîneam însingurat

Om al nimănui, de nimeni chemat

***

Prima poezie

*****

Unoeri văd în albastru

Alterori în galben sau în roz,

Verdele ştiu că-mi vorbeşte,

Pe cînd roşul aproape mă orbeşte

*

Aerul vibrează în culori.

Şi de sunete cereşti

Inima tresaltă de fiori,

Şi iubirea îmi spune: să nu cerşeşti

*

Un înger în cer visează

Vise de un arămiu închis

Calul de sub şeaua-mi nechează

Şi zboară direct spre paradis

*

Veni-va ziua minunată

Cu flutruri încrustaţi în culori

Lumea va dansa o saltată

Iar noi doi ne vom pierde

Printre nori

Ca un cârd de cocori

———————————-

Harry ROSS

15 ianuarie 2016

Israel