„Juramant … dupa 17 primaveri” – POEM (Mihai Mircea Totpal)
<<< JURĂMÂNT >>>
Sunt 17 primăveri … de când asa într-o doară
Te-am invitat la dans, fără să bănuiești
Ca vei paşi-n altarul iubirii de o viață,
Şi sufletul pereche atunci ai să întâlnești.
***
Ne-am bucurat, în doi, de viața noastră pură
Şi-am împletit sfioşi, cununi de bucuri,
Alunecând prin viață, visam doar împreună
La vremea de acum, când nu suntem copii,
***
Firave firicele, de-argint, ne stau pe tâmplă,
Şi bucuroși privim la rodul dragostei
Un înger cu ochi blânzi, iscat parcă din rugă
Ce-nobilitează viata şi ne dă noi puteri.
***
În jurul tău, acum, ard raze de lumină
Şi dorul meu, de tine, rămâne tot nestins,
Privind în urma, vremea, când ne-am ținut de mană
De mare bucurie şi-acum mă simt pătruns.
***
În chipul tău angelic, vad dor de primăvară,
Şi-alături sunt mereu, să simt ce iți dorești
Sperând și azi, ca ieri, pentru a mia oară
Fiorul de iubire, în suflet să-l primești.
***
În loc de încheiere, cu vocea-mi tremurândă,
Un jurământ iți fac, iscat din amintiri
De-oi fi aici, oriunde, mi-asum această „osândă”
De-a fi eu robul tău şi-al singurei iubiri …
***
… acest poem este dedicat sotiei mele Raluca Mihaela Totpal
Mihai Mircea Totpal
8 martie 2013
Partajează acest conținut:



Un comentariu