Ligya DIACONESCU – versuri / EMINESCIANA

EMINESCU

– 

Printre luceferi te-am văzut
În noaptea prea frumoasă
Cobori încet, la mine-n gând
Și calea-mi luminează

–

Pe lângă plopii fără soț,
Adesea trec și eu
Îți simt vecinii pe la porți
Răsai în gândul meu

–

Și-n dorul tău neîmplinit
De-a sta în glasul mării
Aud poeme-ncet șoptit
În noaptea Învierii

–

Când sună buciumul pe deal
În vremurile-ți pure
Cântă aleanul de cleștar
În lacul din pădure

–

Mai urcă turme ascultând
Cum vântul îți mângâie
Urmele pașilor pierduți
În amintirea vie

–

Rasai ușor, Emin iubit,
Poet fără pereche
În gândul meu, șoptindu-mi lin
Poeme la ureche!

 –

EMINESCIANA … ÎN TAINĂ

– 

Mi-ai pus azi flori după ureche,
Șoptindu-mi blând că-ți este dor
De ale mele buze roșii
Care și-n vis îți dau fiori

–

Și mi-ai cuprins cu ochii trupul
În mari dorinți, ce se spărgeau,
De ale mele neîncrederi,
Ce-n așteptare se zbăteau

–

Doar, doar, vei reuși prin crânguri
Când trec adesea la izvor
Să mă încnți cu vreo poveste
Țesuta din iubiri și dor

–

Dar copilița nu-i naivă,
Și știe că-ntr-un gând curat
Nu-i furtul bun de drăgăleală
Fiindcă i-a dat măicuța sfat.

–

Dacă mă placi, vino la maica
Și să mă ceri chiar azi, la horă,
Nu-mi spune multe minciunele,
Nici că maicuța ta vrea noră

–

Și întreabă-mă întâi, băiete
Dacă inima mea tresaltă,
Nu-mi spune că sunt multe fete
Care te-ar aștepta la poartă

–

Eu am în suflet un dor dulce
Iubitul drag îmi e plecat
Și vine-n seară, ca-n poveste,
Pe-un mândru cal alb-‘naripat

–

Și poartă-n ochi, marea albatră,
Și în priviri, doar gânduri bune,
Mă cam topesc când i-aud glasul
Și-mi spune-ntr-una, doar …”minune”!

–

Doar două inimi, împreună
Formează -un tot, Dumnezeiesc
Trăiesc vibrația comună
Și-n viață, ca și în povești

 – 

EMINESCIANĂ -Iubitei, îi scriu pe gând

 –

Tu să mă ierți, mi‐e dor de tine
Te caut, te iubesc, te chem,
Ce bine‐mi este când mă mângai
Când pleci, mi‐e viaţa un infern!

–

Trăiesc adesea‐n disperare
Şi nu‐nţeleg ce e in mine
Dar tot mă tem și iar mă doare
Iubito…dorul pentru tine

–

EMINESCIANĂ … DORINȚA

 –

Eminescu cheamă marea
Printr-un ultim, tainic dor
În dorința-i de-nsoțire
Printre aștri, printre sori

–

În liniștea serii blandă
Să adoarmă-n veșnicie
Cu un somn lin, de colindă
În pace și armonie

–

Când marea-n jurul tău dansează
Eternul vals al nemuririi
Cântându-ți tainic albatrosuul
Poete, Rege al iubirii

–

Revii și cânți destinu-ți tainic
În versuri prea nemuritoare,
Scăldate-n clipa veșniciei
De la Carpați până la mare!

–

–––––––––-

Ligya DIACONESCU

Râmnicu Vâlcea

15 Iunie 2020