DILEMĂ
*****
Mi-e inima-mpărţită-n două
de-al vieţii trist ecuator
de ce n-am aripi ca să zbor
cu jumătăţile-amândouă…(?)
***
CURRICULUM VITAE
*****
Eu am crescut cu Verdi,
Cu Bach şi Tiţian,
Visând la Buonarroti
Pe vers esenian.
*
M-am îmbătat cu Strauss,
Chopin mi-a fost amant
Şi-am adormit pe Goya
Cu gândul la Mozart.
*
Rimbeaud îmi e prieten,
Baudelaire e cam gelos,
Enescu-mi cânta seara
Cu-arcuşul lui duios.
*
Rossini îmi alină
Iubirea pentru List
Vivaldi ma transpune
Pe unde de artist…
*
Şi mă ascund confuză
În gânduri delirante,
Pozând chiar pentru Rubens
În scenele flamande.
*
Titanii vietii mele,
Pe care i-am iubit…
De nu v-aş fi-ntâlnit
La ce-aş fi mai trait!?
***
MĂ CERT CU DUMNEZEU
*****
Am ţipat la Dumnezeu:
– Tată, ce-ai făcut cu mine
De-ai uitat că sunt şi eu
Printre cei creaţi de Tine?
*
N-am primit nici un răspuns.
LacrimA curge navală
Şi îmi vine s-o iau razna
Fără nici o socoteală.
*
Am trei cărţi şi o valiză,
O umbrelă şi-un album,
Toată marea mea avere
Ce m-a însoţit la drum.
*
Când privesc în urmă toate
Şi la astea le-aş da foc,
Nu mai am nimic nevoie,
Nici nevoie de noroc.
…
Dupa-o vreme oarecare
Dumnezeu îmi dă răspuns:
– N-am uitat cum ai crezut.
Altfel cum de-ai fi ajuns
Atât de-aproape de Mine
Dacă totul ţi-ar fi fost
Numai cald şi numai bine?
***
SFÂRŞITUL LUMII
*****
Strigă Lumea:
– E sfârşitul!
Răspunde Pământul:
– Vă aşte-e-e-e-pt…
Şi glasul macabru râde de larmă.
Îngroziţi, oamenii se calcă în picioare.
Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă.
*
Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră.
În cor de căinţă, cerşesc tremurând
Cu ochii în sus… o singură oră!
Se amestecă ţări, desfăcându-se hotare.
Nu mai exista nimic să despartă
Nici moartea ce vine, nici viaţă ce moare.
*
În faţa Lui, nici unul nu-i tare.
O mâna-ncărcată de aur se-agită
Şi-o burtă flămândă îşi cere iertare.
E haos deplin. Apa e cer, iar cerul e apă.
Slova din Carte prinde contur,
Cei vii, rugându-i pe morţi să iasă din groapă.
*
Începe Judecata din urmă.
Tăcere deplină. Oare a fost de ajuns
Jertfa Mielului din turmă?
Bate gongul: Totul pentru adevăr!
Cercetarea va fi minuţioasă
Până la ultimul fir de păr.
*
Groaza e stăpâna peste omenire.
Se respira printr-o singură gura.
Acum, analiza este fără jertfire.
Urmează trierea – din câte se spune –
Acum e momentul suprem. Se va vedea
Cine se duce de tot şi…cine rămâne.
*
Nevăzutul vorbeşte: „După multe dezbateri
Concluzia îmi spune că, nici unul din voi
Să trăiască de-Apururi, nu poate!”
Geamătul Lumii se stinge sub stânci.
Universele plâng soarta Pământului,
Contopindu-se cu ţipete din străfunduri adânci.
…
Dimineaţă mă prinde picotind pe idei.
Cineva bate la uşă. A venit lumea
Să îmi ceară socoteala pentru sfârşitul ei.
***
INTERPRETARE
*****
Un curcubeu aiurit
şi hoinar şi rebel
mi-a făcut semn
să mă duc după el.
Şi m-am dus
ca un copil supus
şi cuminte,
crezând în culorile lui
sclipinde.
De-abia când l-am ajuns
am văzut
că-i un şarlatan,
un golan deloc sentimental
şi extrem de banal.
În loc de multele culori
fermecătoare
şi-atragatoare,
era doar un reflex de soare,
răsturnat boem
pe un val de mare
ce lasă doar loc
de… interpretare.
***
RETROSPECTIV
*****
Timpul se strânge
ca niciodată.
Vieţile noastre
se-nvârt ca pe roata.
Astăzi mai jos,
mâine mai sus,
şi iar înapoi
până ne-am dus…
O veşnică lupta
şi un veşnic chin
pân’la ultimul drum
şi cu asta AMIN.
*
Timpul se strânge
ca niciodată.
Sfârşim cu-nceputul
…a fost odată…
***
ACROSTIH BILINGV
*****
Amurg de vară se coboară
No me olvides astă seară
Trimite dorul să mă cheme
Acuerdo peste noi şi vreme
Muy mi malvado poţi tu ştii
Iubirea mea din nopţi târzii?
Nu bănuieşti oare pricina?
Am gândul sus… la Antamina.
***
APOCALIPSA
*****
Doamne, cum de mai poţi răbda
nelegiuirea din grădina Ta?
Trăim în haos,
fără iubire,
n-avem nici rost,
nici mântuire,
cuprinşi de setea de mărire.
Suntem că fiarele din junglă
care pe care să ajungă,
nimicnicia nu se-ascunde
şi raul peste tot pătrunde.
Ucide mina,
plânge gândul,
se înfioară tot pământul
şi stelele din cer jelesc
blestemul nostru pământesc.
Poate e timpul de pe urmă,
dar Mielul s-a-naltat din turmă
şi nu văd jertfa ce-ar putea
Să-nduplece mânia Ta,
Ce-o simt că vine în curând
Precum în Carte,
Fulgerând.
***
ÎNTRE VIEŢI
*****
M-aş rupe de tot prezentul
Şi aş fugi dincolo de stele
Cu toate problemele mele.
*
La mijloc de soarta bolnavă
În care torn conştient otrava
Mi-e inima-nvelita-n migdale
Amare, că toate durerile tale
Şi ale mele şi ale lui
Ce nu le pot confia nimănui.
*
Îngenunchez la icoana şi-nchin
Groaza că nu-mi aparţin.
Parcă aş fi atârnată la soare
Ucisă şi expusă la fiare,
Că prada vibrinda în ochiul flămând
De care nu mai pot să m-ascund.
*
Licoarea de dor îmi curge în vine
Şi mă-mbăt şi adorm pe inimi străine.
Gândul prelinge şuviţă de sânge
Ţâşnită din rană ce nu se strânge
Şi la răscrucea de drumuri ce sunt
Mi-aş arunca şi sufletu-n vânt…
Să nu-l mai am, să nu mă mai doară,
Să nu mai îmi fie cumplita povară
Şi poate-ntr-o zi, poate cândva,
Voi reuşi să fiu doar… a mea!
***
Luciana STOICESCU-VAUGHAN
California, SUA
martie 2012
————————————————
Născută în Bucureşti, la data de 26 februarie 1948, aş putea spune că doamna Luciana Stoicescu-Vaughan este o poetă consacrată. Publică de mai bine de 40 de ani, proză, poezie, eseuri, reportaje, corespondenţe în numeroase reviste din ţară şi din străinătate. Lucuieşte de aproape 26 de ani în Statele Unite ale Americii şi scrie fluent în limba engleză. A lucrat ca redactor la nenumărate publicaţii printre care şi ziarul „Universul”, condus de regretatul Aristide Buhoiu. Demn de remarcat fraza dânsei despre condiţia poeziei din zilele noastre: „Trăim timpurile când poezia nu are prioritate în societatea actuală; cine scrie în prezent scrie din pură plăcere, aceste versuri rămânând eventual lucrări post-mortem pentru eternitate”. (George Roca, Rexlibris Media Group)
Petru jipa
6 martie 2012 at 3:54 PM
Frumos!
B.IULIU
8 martie 2012 at 8:04 PM
mi-as dori mult sa iau legatura cu d-na Luciana STOICESCU-VUAGHAN…0755310577
gigel
17 septembrie 2013 at 11:46 PM
doamna Luciana s-a stins din viata in august 2013