CÂND NUMĂR CLIPELE ÎN POTIR DE GÂND
*****
Când număr clipe în potir de gând
Şi-mi despletesc cuvintele în şoapte
Rupând tăceri în nesfârşiri de noapte
Iar visele mă-ncearcă, rând pe rând,
Templul zidit din dragoste – rămasul,
Cetatea mea sfinţită-n rugi de seară
Când luna străjuie-n tărâm de ceară
E locul sacru-n care-mi fac popasul.
*
Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul
Când ard dorinţe-n trup de lumânare
Şi zvârcoliri de temeri gem pe-altare.
Pe mal de lac şi-admiră umbra stuhul.
Cât îmi doresc, la ceas de taină stând
Cu astrele, să ardă-a lor sentinţă
Sub tălpi de jar, şi-a lor nesăbuinţă
Să ’nec în clipe din potir de gând.
*
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE
*****
Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise
Când se-aprind luminile-n tăcere
Cu roi de fluturi albi, aripi deschise
Peste noian de gânduri – mângâiere.
*
Zvâcnesc în trupul iernii începuturi
Speranţe îngheţate-n haina-i albă
Când fulgii dau văzduhului săruturi
La gât purtând dorinţe prinse-n salbă
*
Păşim într-un meleag de prospeţime
Umplând potire de cleştar cu doruri
Freamăt de clipe-n ceas de curăţime
La geam, iubire lină-n loc de storuri
*
Pervazuri de argint, o floare albastră
Ce se-oglindeşte-n licăr de scânteie
Clipiri de fulgi peste trăirea noastră
Când iarna-i ca o coapsă de femeie.
*
Se zbate gându-n pleoapele-nserării
Lăsând pe scutul clipei urme frânte
Şi-mbrăţişând fantasma depărtării
Când în ninsori i-e dat să se-nveşmânte.
***
ALUNG-ACUM ÎNGHEŢURI ÎN ABIS
*****
Alung-acum îngheţuri în abis
Şi lasă-ţi inima-n caldura lină
Să impletim cuvinte-n paradis
Ţesute-n doruri fine de lumină.
*
Te-ntoarce-n basmu-acela, ostenit,
Al viselor meleag care te-mbată
De-n braţe-ţi tremur, poate-am ameţit
Mă iartă-n palma lunii preacurată.
*
Strivindu-mă-n decor înnămeţit
În alb de nea şi-o stea nevinovată
Ne cântă clipa valsul nesfârşit
Pe-o ciutură de vremuri îngheţată.
*
Lăsa-vom nopţii vraja de argint
Când umbrele pădurii se-nfioară
Din cer ne curgă-n taină dulce-alint
Doi îngeri trişti şi-o strună de vioară.
*
De gerui-va crivăţul prin noi
Cu limbi de foc îi risipim popasul
Viclean, de vrea să vină înapoi,
În zeghe-şi va afla de-a pururi masul.
*
Din basmul nostru ninge în cuvânt
Cu nestemate de trăiri sublime
Nu sunt o sfânta, tu nu eşti un sfânt
Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospeţime.
***
DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUŢI
*****
Din trupul slovei ne hrănim tăcuţi
Sorbim cu sete din căuşul vorbei
Când visele-mpletim la gura sobei
Şi peste amintiri păşim desculţi.
*
Retortele de suflet fierb simţire
Zăpezile ne sângerează-n ploi
De purpură, şi trecem amândoi
Prin alambicuri distilând iubire.
*
Suntem fărâme calde de azimă
Din noi se-nfruptă cei care iubesc
Ne curge versu-n vad dumnezeiesc
Şi aripi albe-n ceruri se reazimă.
*
Ne prindem lent în dansul norilor
Foşnesc prin noi misterele pădurii
Când luna-şi scaldă-n strălucire nurii
Şi-apoi se stinge-n pleoapa zorilor…
***
RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII
*****
Rabindranath adoarme-n trena lunii
Cu dragostea-ncurcată printre astre
Când se-nteţesc în focul viu tăciunii
Şi-nnobilează suflete sihastre.
*
Din vraj(b)a nopţii se-ntrupează iele
Ce-i murmură prin tâmple-ncărunţite
O simfonie-a dragostei rebele
Pe note calpe, doruri nenuntite.
*
Dar dintre toate-o măndră hindustană
Pe umeri cu-n sari împurpurat
Aşează-n palma clipelor din strană
Un psalm al vieţii fără de păcat.
*
Trăieşte-n visul de poet Tagore
Minunea dragostei ce-ar vrea s-atingă
Aripa timpului pierdută-n ore
Şi teama de iubire să-i învingă.
*
Când încurcate căi cu spini şi frici
Cu dragoste descurcă în tăcere
Poetul trist îndeamn-un licurici
Să-i lumineze clipa de veghere.
*
Nu-i încurcată dragostea când arde
Lăstunii-au înverzit printre verbine
Din inimi triste-n care ard petarde
Si-apoi se-nalţă-n zborul de albine.
*
Se dezvelesc statui din piatră fină
De voaluri preasfinţite-n puritate
Pe fruntea lui se scaldă o lumină
Când dragostea timid la poartă-i bate…
***
A ÎNGHEŢAT O LACRIMĂ SUB GENE
*****
A îngheţat o lacrimă sub gene
Încremenită-n strai de promoroacă
Se ascunde-n şoapta florilor perene
Un vis înzăpezit şi-un chip de fată
*
În tihnă-şi cântă doru-n versuri line
Şi-atâtea taine-n nopţi de catifea
Când prin omăt, luciri diamantine
Se sting în dansul fulgilor de nea.
*
Atâtea flori de suflet curg în rânduri
Cu crini înmiresmaţi şi maci arzând
Când iarna tristă viscoleşte-n gânduri
Şi floare-albastră-i umple-alesul gând…
***
GÂNDURILE, FLORI CE CRESC PE TÂMPLE
*****
Gândurile, flori ce cresc în tâmple
Visele-ncăpute-n palma vremii
Călimări de suflet ce se umple
Cu dureri ascunse-n trupul iernii
*
Năvălesc în noi precum furtuna
Şi se năpustesc rupând zăgazuri
De pe boltă-şi oglindeşte luna
Chipul şters în luciul din iazuri
*
Pustiiri de vise-n copci de gheaţă
Între două ierni – parfum şi muguri,
Primăveri cu dor nestins de viaţă
Înflorind în liniştea din crânguri
*
Pumni de ghiocei, miresme fine
Ochi ce strălucesc râvnind iubire
Umbrele se sting, când din stamine
Aripi cresc spre cer în nemurire…
*
SORBIM DIN TRUPUL CLIPELOR NECTAR
*****
Sorbim din trupul clipelor nectar
Şi ne-mbătăm cu sevele din muguri
Se logodeşte luna-ntr-un umbrar
De flori topite-n înroşite-amurguri.
*
În suflet, caldă, tinereţea-nfloare
Din visul nerostit se-ntorc albine
Şi-n zbor şovăitor peste ponoare
Îşi pleacă fruntea-n lacrimi de verbine.
*
Când izvodesc iubiri din vii torenţi
Se zbate-n noi neliniştea arsurii
Sorbim din templul tihnei, inocenţi,
Săruturi dezrobesc de vrajă nurii.
*
Din ceruri ce rostesc nespuse taine
Ne curge primăvara peste pleoape
Când pustiim trufii-n cernite haine
Şi muguri moi se pregătesc de-agape.
*
Rodeşte-n vie fructul dragostei
Şi sângerează-n cupe de cleştar
Se-mbrăţişează frunzele pe-alei
Scriind cuvintele-n zidiri de-altar.
***
SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎŢI SCRIU
*****
Se face primăvară când îţi scriu
În ghiocei rodesc miresme fine
Când nopţile ne sânger-a pustiu
Purtăm în ochi luciri diamantine.
*
De sub zăpezi ce se topesc în noi
Se-ntinde-un lac cu unde de iubire
Un şal de nuferi peste umeri goi
Şi foc din maci ce arde în privire.
*
„Se face Dragobete când îţi scriu”
Mătase-i gândul care te-nfăşoară
Foşnind pe-altarul sufletului viu –
Năvalnic jar peste amurg de ceară.
*
Când pasu-ţi umblă-n iarba sângerie
Şi te sărut pe tâmplele-ţi blajine
Înfloare-n trup vlăstar de iasomie
Parfum şi dor şi dragoste de tine…
***
