Home Breaking News Stiri Exclusive Georgeta RESTEMAN – “Poeme de iarnă” (poeme)

Georgeta RESTEMAN – “Poeme de iarnă” (poeme)

14 min read
0
0
275

CÂND NUMĂR CLIPELE ÎN POTIR DE GÂND

 *****

Când număr clipe în potir de gând

Şi-mi despletesc cuvintele în şoapte

Rupând tăceri în nesfârşiri de noapte

Iar visele mă-ncearcă, rând pe rând,

Templul zidit din dragoste – rămasul,

Cetatea mea sfinţită-n rugi de seară

Când luna străjuie-n tărâm de ceară

E locul sacru-n care-mi fac popasul.

 *

Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul

Când ard dorinţe-n trup de lumânare

Şi zvârcoliri de temeri gem pe-altare.

Pe mal de lac şi-admiră umbra stuhul.

Cât îmi doresc, la ceas de taină stând

Cu astrele, să ardă-a lor sentinţă

Sub tălpi de jar, şi-a lor nesăbuinţă

Să ’nec în clipe din potir de gând.

 *

 

MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE

 *****

Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise

Când se-aprind luminile-n tăcere

Cu roi de fluturi albi, aripi deschise

Peste noian de gânduri – mângâiere.

 *

Zvâcnesc în trupul iernii începuturi

Speranţe îngheţate-n haina-i albă

Când fulgii dau văzduhului săruturi

La gât purtând dorinţe prinse-n salbă

 *

Păşim într-un meleag de prospeţime

Umplând potire de cleştar cu doruri

Freamăt de clipe-n ceas de curăţime

La geam, iubire lină-n loc de storuri

 *

Pervazuri de argint, o floare albastră

Ce se-oglindeşte-n licăr de scânteie

Clipiri de fulgi peste trăirea noastră

Când iarna-i ca o coapsă de femeie.

 *

Se zbate gându-n pleoapele-nserării

Lăsând pe scutul clipei urme frânte

Şi-mbrăţişând fantasma depărtării

Când în ninsori i-e dat să se-nveşmânte.

 ***

 

ALUNG-ACUM ÎNGHEŢURI ÎN ABIS

 *****

Alung-acum îngheţuri în abis

Şi lasă-ţi inima-n caldura lină

Să impletim cuvinte-n paradis

Ţesute-n doruri fine de lumină.

 *

Te-ntoarce-n basmu-acela, ostenit,

Al viselor meleag care te-mbată

De-n braţe-ţi tremur, poate-am ameţit

Mă iartă-n palma lunii preacurată.

 *

Strivindu-mă-n decor înnămeţit

În alb de nea şi-o stea nevinovată

Ne cântă clipa valsul nesfârşit

Pe-o ciutură de vremuri îngheţată.

 *

Lăsa-vom nopţii vraja de argint

Când  umbrele pădurii se-nfioară

Din cer ne curgă-n taină dulce-alint

Doi îngeri trişti şi-o strună de vioară.

 *

De gerui-va crivăţul prin noi

Cu limbi de foc îi risipim popasul

Viclean, de vrea să vină înapoi,

În zeghe-şi va afla de-a pururi masul.

 *

Din basmul nostru ninge în cuvânt

Cu nestemate de trăiri sublime

Nu sunt o sfânta, tu nu eşti un sfânt

Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospeţime.

 ***

 

DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUŢI

 *****

 Din trupul slovei ne hrănim tăcuţi

 Sorbim cu sete din căuşul vorbei

 Când visele-mpletim la gura sobei

 Şi peste amintiri păşim desculţi.

 *

 Retortele de suflet fierb simţire

 Zăpezile ne sângerează-n ploi

 De purpură, şi trecem amândoi

 Prin alambicuri distilând iubire.

 *

 Suntem fărâme calde de azimă

 Din noi se-nfruptă cei care iubesc

 Ne curge versu-n vad dumnezeiesc

 Şi aripi albe-n ceruri se reazimă.

 *

 Ne prindem lent în dansul norilor

 Foşnesc prin noi misterele pădurii

 Când luna-şi scaldă-n strălucire nurii

 Şi-apoi se stinge-n pleoapa zorilor…

 ***

 

RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII

 *****

Rabindranath adoarme-n trena lunii

Cu dragostea-ncurcată printre astre

Când se-nteţesc în focul viu tăciunii

Şi-nnobilează suflete sihastre.

 *

Din vraj(b)a nopţii se-ntrupează iele

Ce-i murmură prin tâmple-ncărunţite

O simfonie-a dragostei rebele

Pe note calpe, doruri nenuntite.

 *

Dar dintre toate-o măndră hindustană

Pe umeri cu-n sari împurpurat

Aşează-n palma clipelor din strană

Un psalm al vieţii fără de păcat.

 *

Trăieşte-n visul de poet Tagore

Minunea dragostei ce-ar vrea s-atingă

Aripa timpului pierdută-n ore

Şi teama de iubire să-i învingă.

 *

Când încurcate căi cu spini şi frici

Cu dragoste descurcă în tăcere

Poetul trist îndeamn-un licurici

Să-i lumineze clipa de veghere.

 *

Nu-i încurcată dragostea când arde

Lăstunii-au înverzit printre verbine

Din inimi triste-n care ard petarde

Si-apoi se-nalţă-n zborul de albine.

 *

Se dezvelesc statui din piatră fină

De voaluri preasfinţite-n puritate

Pe fruntea lui se scaldă o lumină

Când dragostea timid la poartă-i bate…

 ***

 

A ÎNGHEŢAT O LACRIMĂ SUB GENE

 *****

A îngheţat o lacrimă sub gene

Încremenită-n strai de promoroacă

Se ascunde-n şoapta florilor perene

Un vis înzăpezit şi-un chip de fată

 *

În tihnă-şi cântă doru-n versuri line

Şi-atâtea taine-n nopţi de catifea

Când prin omăt, luciri diamantine

Se sting în dansul fulgilor de nea.

 *

Atâtea flori de suflet curg în rânduri

Cu crini înmiresmaţi şi maci arzând

Când iarna tristă viscoleşte-n gânduri

Şi floare-albastră-i umple-alesul gând…

 ***

 

GÂNDURILE, FLORI CE CRESC PE TÂMPLE

 *****

Gândurile, flori ce cresc în tâmple

Visele-ncăpute-n palma vremii

Călimări de suflet ce se umple

Cu dureri ascunse-n trupul iernii

 *

Năvălesc în noi precum furtuna

Şi se năpustesc rupând zăgazuri

De pe boltă-şi oglindeşte luna

Chipul şters în luciul din iazuri

 *

Pustiiri de vise-n copci de gheaţă

Între două ierni – parfum şi muguri,

Primăveri  cu dor nestins de viaţă

Înflorind în liniştea din crânguri

 *

Pumni de ghiocei, miresme fine

Ochi ce strălucesc râvnind iubire

Umbrele se sting, când din stamine

Aripi cresc spre cer în nemurire…

 *

 

SORBIM DIN TRUPUL CLIPELOR NECTAR

 *****

Sorbim din trupul clipelor nectar

Şi ne-mbătăm cu sevele din muguri

Se logodeşte luna-ntr-un umbrar

De flori topite-n înroşite-amurguri.

 *

În suflet, caldă, tinereţea-nfloare

Din visul nerostit se-ntorc albine

Şi-n zbor şovăitor peste ponoare

Îşi pleacă fruntea-n lacrimi de verbine.

 *

Când izvodesc iubiri din vii torenţi

Se zbate-n noi neliniştea arsurii

Sorbim din templul tihnei, inocenţi,

Săruturi dezrobesc de vrajă nurii.

 *

Din ceruri ce rostesc nespuse taine

Ne curge primăvara peste pleoape

Când pustiim trufii-n cernite haine

Şi muguri moi se pregătesc de-agape.

 *

Rodeşte-n vie fructul dragostei

Şi sângerează-n cupe de cleştar

Se-mbrăţişează frunzele pe-alei

Scriind cuvintele-n zidiri de-altar.

 ***

 

SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎŢI SCRIU

 *****

Se face primăvară când îţi scriu

În ghiocei rodesc miresme fine

Când nopţile ne sânger-a pustiu

Purtăm în ochi luciri diamantine.

 *

De sub zăpezi ce se topesc în noi

Se-ntinde-un lac cu unde de iubire

Un şal de nuferi peste umeri goi

Şi foc din maci ce arde în privire.

 *

„Se face Dragobete când îţi scriu”

Mătase-i gândul care te-nfăşoară

Foşnind pe-altarul sufletului viu –

Năvalnic jar peste amurg de ceară.

 *

Când pasu-ţi umblă-n iarba sângerie

Şi te sărut pe tâmplele-ţi blajine

Înfloare-n trup vlăstar de iasomie

Parfum şi dor şi dragoste de tine…

 ***

 

SĂRUTUL TĂU CA O MIREASMĂ

 *****

Sărutul tău ca o mireasmă

De ghiocei şi-omăt târziu

E dulcea nopţilor fantasmă

Oaza de verde din pustiu.

 *

Când gurii tale roabă-i sunt

Secunda-mi uit în veşnicie

Narcise plâng în păr cărunt

Viori de lut şi-o simfonie…

 *

Prin umbre de tăceri pribeag

Tu sorbi din tainice potire

Pe buze fragii-mi stau şirag

Şi se topesc printre safire.

 ***

Georgeta RESTEMAN

Săcuieu, Cluj

ianuarie-februarie 2012

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Cauti schele metalice de inchiriat? Bucura-te de calitate garantata, suport in montaj si transport gratuit!

Daca studiezi, chiar in acest moment, oferta de servicii de inchirieri schele metalice de …