CÂND NUMĂR CLIPELE ÎN POTIR DE GÂND

 *****

Când număr clipe în potir de gând

Şi-mi despletesc cuvintele în şoapte

Rupând tăceri în nesfârşiri de noapte

Iar visele mă-ncearcă, rând pe rând,

Templul zidit din dragoste – rămasul,

Cetatea mea sfinţită-n rugi de seară

Când luna străjuie-n tărâm de ceară

E locul sacru-n care-mi fac popasul.

 *

Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul

Când ard dorinţe-n trup de lumânare

Şi zvârcoliri de temeri gem pe-altare.

Pe mal de lac şi-admiră umbra stuhul.

Cât îmi doresc, la ceas de taină stând

Cu astrele, să ardă-a lor sentinţă

Sub tălpi de jar, şi-a lor nesăbuinţă

Să ’nec în clipe din potir de gând.

 *

 

MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE

 *****

Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise

Când se-aprind luminile-n tăcere

Cu roi de fluturi albi, aripi deschise

Peste noian de gânduri – mângâiere.

 *

Zvâcnesc în trupul iernii începuturi

Speranţe îngheţate-n haina-i albă

Când fulgii dau văzduhului săruturi

La gât purtând dorinţe prinse-n salbă

 *

Păşim într-un meleag de prospeţime

Umplând potire de cleştar cu doruri

Freamăt de clipe-n ceas de curăţime

La geam, iubire lină-n loc de storuri

 *

Pervazuri de argint, o floare albastră

Ce se-oglindeşte-n licăr de scânteie

Clipiri de fulgi peste trăirea noastră

Când iarna-i ca o coapsă de femeie.

 *

Se zbate gându-n pleoapele-nserării

Lăsând pe scutul clipei urme frânte

Şi-mbrăţişând fantasma depărtării

Când în ninsori i-e dat să se-nveşmânte.

 ***

 

ALUNG-ACUM ÎNGHEŢURI ÎN ABIS

 *****

Alung-acum îngheţuri în abis

Şi lasă-ţi inima-n caldura lină

Să impletim cuvinte-n paradis

Ţesute-n doruri fine de lumină.

 *

Te-ntoarce-n basmu-acela, ostenit,

Al viselor meleag care te-mbată

De-n braţe-ţi tremur, poate-am ameţit

Mă iartă-n palma lunii preacurată.

 *

Strivindu-mă-n decor înnămeţit

În alb de nea şi-o stea nevinovată

Ne cântă clipa valsul nesfârşit

Pe-o ciutură de vremuri îngheţată.

 *

Lăsa-vom nopţii vraja de argint

Când  umbrele pădurii se-nfioară

Din cer ne curgă-n taină dulce-alint

Doi îngeri trişti şi-o strună de vioară.

 *

De gerui-va crivăţul prin noi

Cu limbi de foc îi risipim popasul

Viclean, de vrea să vină înapoi,

În zeghe-şi va afla de-a pururi masul.

 *

Din basmul nostru ninge în cuvânt

Cu nestemate de trăiri sublime

Nu sunt o sfânta, tu nu eşti un sfânt

Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospeţime.

 ***

 

DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUŢI

 *****

 Din trupul slovei ne hrănim tăcuţi

 Sorbim cu sete din căuşul vorbei

 Când visele-mpletim la gura sobei

 Şi peste amintiri păşim desculţi.

 *

 Retortele de suflet fierb simţire

 Zăpezile ne sângerează-n ploi

 De purpură, şi trecem amândoi

 Prin alambicuri distilând iubire.

 *

 Suntem fărâme calde de azimă

 Din noi se-nfruptă cei care iubesc

 Ne curge versu-n vad dumnezeiesc

 Şi aripi albe-n ceruri se reazimă.

 *

 Ne prindem lent în dansul norilor

 Foşnesc prin noi misterele pădurii

 Când luna-şi scaldă-n strălucire nurii

 Şi-apoi se stinge-n pleoapa zorilor…

 ***

 

RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII

 *****

Rabindranath adoarme-n trena lunii

Cu dragostea-ncurcată printre astre

Când se-nteţesc în focul viu tăciunii

Şi-nnobilează suflete sihastre.

 *

Din vraj(b)a nopţii se-ntrupează iele

Ce-i murmură prin tâmple-ncărunţite

O simfonie-a dragostei rebele

Pe note calpe, doruri nenuntite.

 *

Dar dintre toate-o măndră hindustană

Pe umeri cu-n sari împurpurat

Aşează-n palma clipelor din strană

Un psalm al vieţii fără de păcat.

 *

Trăieşte-n visul de poet Tagore

Minunea dragostei ce-ar vrea s-atingă

Aripa timpului pierdută-n ore

Şi teama de iubire să-i învingă.

 *

Când încurcate căi cu spini şi frici

Cu dragoste descurcă în tăcere

Poetul trist îndeamn-un licurici

Să-i lumineze clipa de veghere.

 *

Nu-i încurcată dragostea când arde

Lăstunii-au înverzit printre verbine

Din inimi triste-n care ard petarde

Si-apoi se-nalţă-n zborul de albine.

 *

Se dezvelesc statui din piatră fină

De voaluri preasfinţite-n puritate

Pe fruntea lui se scaldă o lumină

Când dragostea timid la poartă-i bate…

 ***

 

A ÎNGHEŢAT O LACRIMĂ SUB GENE

 *****

A îngheţat o lacrimă sub gene

Încremenită-n strai de promoroacă

Se ascunde-n şoapta florilor perene

Un vis înzăpezit şi-un chip de fată

 *

În tihnă-şi cântă doru-n versuri line

Şi-atâtea taine-n nopţi de catifea

Când prin omăt, luciri diamantine

Se sting în dansul fulgilor de nea.

 *

Atâtea flori de suflet curg în rânduri

Cu crini înmiresmaţi şi maci arzând

Când iarna tristă viscoleşte-n gânduri

Şi floare-albastră-i umple-alesul gând…

 ***

 

GÂNDURILE, FLORI CE CRESC PE TÂMPLE

 *****

Gândurile, flori ce cresc în tâmple

Visele-ncăpute-n palma vremii

Călimări de suflet ce se umple

Cu dureri ascunse-n trupul iernii

 *

Năvălesc în noi precum furtuna

Şi se năpustesc rupând zăgazuri

De pe boltă-şi oglindeşte luna

Chipul şters în luciul din iazuri

 *

Pustiiri de vise-n copci de gheaţă

Între două ierni – parfum şi muguri,

Primăveri  cu dor nestins de viaţă

Înflorind în liniştea din crânguri

 *

Pumni de ghiocei, miresme fine

Ochi ce strălucesc râvnind iubire

Umbrele se sting, când din stamine

Aripi cresc spre cer în nemurire…

 *

 

SORBIM DIN TRUPUL CLIPELOR NECTAR

 *****

Sorbim din trupul clipelor nectar

Şi ne-mbătăm cu sevele din muguri

Se logodeşte luna-ntr-un umbrar

De flori topite-n înroşite-amurguri.

 *

În suflet, caldă, tinereţea-nfloare

Din visul nerostit se-ntorc albine

Şi-n zbor şovăitor peste ponoare

Îşi pleacă fruntea-n lacrimi de verbine.

 *

Când izvodesc iubiri din vii torenţi

Se zbate-n noi neliniştea arsurii

Sorbim din templul tihnei, inocenţi,

Săruturi dezrobesc de vrajă nurii.

 *

Din ceruri ce rostesc nespuse taine

Ne curge primăvara peste pleoape

Când pustiim trufii-n cernite haine

Şi muguri moi se pregătesc de-agape.

 *

Rodeşte-n vie fructul dragostei

Şi sângerează-n cupe de cleştar

Se-mbrăţişează frunzele pe-alei

Scriind cuvintele-n zidiri de-altar.

 ***

 

SE FACE PRIMĂVARĂ CÂND ÎŢI SCRIU

 *****

Se face primăvară când îţi scriu

În ghiocei rodesc miresme fine

Când nopţile ne sânger-a pustiu

Purtăm în ochi luciri diamantine.

 *

De sub zăpezi ce se topesc în noi

Se-ntinde-un lac cu unde de iubire

Un şal de nuferi peste umeri goi

Şi foc din maci ce arde în privire.

 *

„Se face Dragobete când îţi scriu”

Mătase-i gândul care te-nfăşoară

Foşnind pe-altarul sufletului viu –

Năvalnic jar peste amurg de ceară.

 *

Când pasu-ţi umblă-n iarba sângerie

Şi te sărut pe tâmplele-ţi blajine

Înfloare-n trup vlăstar de iasomie

Parfum şi dor şi dragoste de tine…

 ***

 

SĂRUTUL TĂU CA O MIREASMĂ

 *****

Sărutul tău ca o mireasmă

De ghiocei şi-omăt târziu

E dulcea nopţilor fantasmă

Oaza de verde din pustiu.

 *

Când gurii tale roabă-i sunt

Secunda-mi uit în veşnicie

Narcise plâng în păr cărunt

Viori de lut şi-o simfonie…

 *

Prin umbre de tăceri pribeag

Tu sorbi din tainice potire

Pe buze fragii-mi stau şirag

Şi se topesc printre safire.

 ***

Georgeta RESTEMAN

Săcuieu, Cluj

ianuarie-februarie 2012