DRUMUL CĂTRE NICĂIERI

*****

 Sunt drumul către nicăieri,

Un drum cu flori şi plin de rouă,

Te-ncânt cu-a mele dulci cărări

Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic

Şi de mă ninge ori mă plouă,

Când visul lumii e prea mic

Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,

Uşor de străbătut şi poate,

Ce ţie-ţi pare azi ca ieri,

Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut

Să se pietrifice cu moarte

Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut,

A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu

Mai ştiu ce-nseamnă şi odihnă

Am timp să dorm, dar somnul meu

În veci n-o să-şi găsească tihnă.

FĂRĂ MINE

 *

E lumea fără mine

mai tristă cu un cântec,

silabe armonioase

 s-ar risipi pe drum

şi-n ceas târziu de taină

la vreme de descântec,

cine-ar mai arde-n versuri

şi nu s-ar face scrum?

Încătuşate gânduri

ce strig-a libertate

le slobod în tăcere,

în slove tremurând,

căci zborul lor prin lume

mi-e cel mai drag din toate

şi nicicând alte aripi

nu m-au purtat mai blând.

E lumea fără mine

mai mare cu o umbră,

căci eu şi-n întuneric

mă mistui luminând

şi-n lipsa mea tăcerea

ar fi atât de sumbră

şi doar ecoul nopţii,

s-ar auzi cântând.

***

Luiza-Adriana Grama

SURSA: http://ziarulzidul.ro