Home Breaking News Stiri Exclusive Marin Voican-GHIOROIU: “CRASMARUL” (poem)

Marin Voican-GHIOROIU: “CRASMARUL” (poem)

12 min read
2
0
348

Cum nu ţi-am mai scris demult,un gând pârdalnic mi-a adus aminte de anii de care se duseră ca dulci clipe pe apa Dâmboviţei, fiindcă la podul LEMASITRE (unde a fost Uzina TIMPURI NOI) era un restaurant care se numea AZUGA, în care cântau nişte instrumentişti de excepţie prin anii 1956-66, care nu vedeau, iar crâşmarul (om pus pe câştig) îşi luase de soţie o crâşmăriţă focoasă nevoie mare, dar şi frumoasă ca un boboc de trandafir, mândră şi afurisită de nu-şi încăpea în piele…, pentru care am aşternut aceste versuri,spre a înţelege tot petrecăreţul că “ochiul drcului – banul” a lăsat multă durere în sufletele unor oameni, şi mai lasă… că aşa a fost el blestemat ca să rămână în urma lui  lacrimi, nostalgie şi părere de rău.

C  R    Ş  M  A  R  U  L

 *****

Crâşmăriţa de-i frumoasă,

Grea e viaţa de crâşmar:

Singură nu prea o lasă…

E atent ca un pândar.

*

Unul cu ochiul îi face;

În pielea lui nu aş fi:

Dacă soţioara-l lasă,

Cum ar puteau-o opri?

*

La tejghea a-nţepenit,

Ea cu spatele s-a-ntors:

„…Ah, nemernicul bandit!

Cum mă-ntoarce el pe dos.

*

Mâna-n sân i-a strecurat…

Ce pungaş!… Nu-i e ruşine?

…Îi zâmbeşte, sunt turbat!

Ce i-a spus,… râde de mine?

*

I-a plătit… că l-a servit…

Nu-i grăbit! De ce nu pleacă?

…E client vechi, e om cinstit:

A băut şi el oleacă…

*

Bine, bine, el încearcă!…

Dar ce-mi face,-afurisita?

Peste el văd că s-apleacă…

Şi-l împinge zăpăcita!…

*

 

…Am noroc, facem vânzare:

Sunt bogat peste un an;

I-a strâns mâna! Lucru mare…

Zău, ea o face pentru-un ban.

*

Doamne, vinul când îi duce,

De-i vorbeşte… sunt pierdut!

Mariţa… este tânără şi dulce…

He-he!… el e-nalt, bine făcut.

*

Ah, cum îi toarnă în pahar!…

Lacrimi sunt din ochii mei;

Pune mâna ăst tâlhar…

Pe un braţ de-al dumneaei,

*

O ciupeşte…, sunt precis;

Uf! A pupat-o-mpeliţatul…

Nu-i nimic, a luat bacşiş;

Hoaţa… se mută la altul.

*

Cum mă fierbe… mititica,

Îmi pierd capul, sunt nebun!

Văd că-i toarnă cu ulcica

Picături de vin în sân?…

*

A cuprins-o de mijloc,

O aşează pe genunchi!…

Doamne! Dacă nu iau foc,

Simt cuţitul în rărunchi.

*

Să îi placă?… n-aş credea,

Nu prea stă în firea ei;

Dar mai ştii! Ce îi şoptea?

Parcă are-n ochi văpăii…

*

Uf!… a fugit. E speriată…

Nu-i de lemn, este femeie;

Crâşma asta blestemată,

Într-o zi aş vrea să pieie!

*

Vai de mine,-n seara asta…

S-a aprins, şi-o să le cânte;

Dacă nu îmi pierd nevasta,

Am să trăiesc zile multe.

*

Joacă, râde, chefuieşte!…

Uite cum m-am pedepsit.

Bine-mi face!… E răsplata:

Drac am vrut, şi l-am găsit.

*

Ce cred ei?… că îmi e frică!

Îmi zic…”Tata cârciumarul!”

Că m-apucă,-aşa… o pică…

Să-i omor, aş vrea, cu parul!

*

Lăutarii s-au încins..,

Pauză nu vor să facă!?

Vinul setea nu le-a stins,

Mariţa mi-o face lată….

*

A-nvăţat cum să mi-i joace;

Dar îmi pare prea-nfocată!…

Nu mai ştiu…, ce le mai face?!

Hm!… Le-a făcut nota de plată.

*

Am şi eu norocul meu:

Ea acum merge cu mine;

Bun câştig, zău, şi nu e rău!

Iar la anul care-mi vine…,

*

Vânzarea de o să meargă,

În crâşmă n-o mai aduc!

E vreunul să-nţeleagă

Sufletul meu chinuit?…

*

Gata, şi noaptea s-a dus:

Zorii vin, îmi pleacă ei!…

Viaţa-ntreagă mi-a distrus

…Cu atâţia muşterei.

*

Eu, din colţul unde stau,

Îl privesc, îmi pare rău!…

Uneori, un rom îi dau,

Şi îi spun că Dumnezeu,

*

Luna o scoate pe cer,

S-o privească fiecare;

Pe când el, un pişicher!…

Ia pe Miţa la culcare.

*

Râde-n barbă, -i mulţumit,

A-nţeles că-i ştiu secretul;

Astă seară m-a cinstit –,

Şi mi-a zis: – “Dacă poetul,

*

Suferinţa nu-mi ghicea,

Cine dracu’ ar mai fi stat

Viaţa-ntreagă la tejghea?

…Să mai  fie şi-nsurat

*

Cu asemenea copilă!…

Care inima-ţi topeşte?

O mai da şi ea, din milă…

Dă şi ea ce-i prisoseşte.

*

Stai, la toţi le vine rândul!…

Poate… vor păţi  mai rău;

  Un crâşmar dacă ţi-o spune,

  Ia şi bag-o-n capul tău!

*

N-au să scape,  eu îţi spun:

Ce fac ei, eu am fumat…

Să iubeşti, e-un lucru bun,

Dar să furi?… Mare păcat!

*

Vezi tu, banii ce-i câştig?…

Of! Îi plătesc… zău, înmiit;

Nu-i cinstit, dar e un târg;

Sigur sunt că ai ghicit?”

    *     *      *      *

Obosit…îmi cade în pat,

Şi mi-a adormit buştean;

Este mulţumit, a câştigat…

Ochiul dracului, un ban.

*

Copiliţa-l înveleşte…,

Milă-i e să nu răcească;

A scăpat, se veseleşte,

Vrea şi ea să mai trăiască.

*

Că adesea vină-mi fac:

“Ce-am găsit tocmai la ea!?”

Crâşmăriţa-i pui de drac,

Şi-i păcat a renunţa

*

Să-i astâmpăr al ei foc

Cu iubirea mea nebună;

Cârciumaru,-are noroc,

Când se scoală, o să spună:

*

“Dragul meu, de nu erai…

Pe Mariţa o pierdeam;

Nu ştiu ce e-n capul ei,

Dar cu sigur o păţeam!…

*

Am noroc cu dumneata

Că eşti bun şi înţelept;

Tânără cum este ea…

Ar fugi cu vrun deştept!

*

Of, săraca…, vai de ea!…

S-ar speti muncind, mai ştii?

Dar aici, în crâşma mea…

Doamne, de-om avea copii,

*

O să meargă viaţa strună

Şi din foc o să-i mai treacă…

Râde ca de-o glumă bună,

Dar eu ştiu ce o să pată.

*             *              *

Trec prin colţ unde era

Crâşma* de care spuneam:

Cu-un crâşmar şi-o tejghea,

Unde-adesea petreceam.

*

Azi când totu-i dispărut:

Pe Mariţa n-o mai văd;

Viaţă, viaţă… ai trecut

Cum apa curge sub pod,

*

Şi-n a luciului oglindă,

Amintirea mai pluteşte;

Cine poate ca s-o prindă?

A rămas doar o poveste.

***

Crâşma*

Şi acum îmi mai sună în ureche melodia care o cântau „OPTIMIŞTII” (nişte instrumentişti excepţionali, dar nu vedeau, sărmanii) în restaurantul AZUGA de la podul LEMAITRE,  lângă (Uzina timpuri Noi) de pe Calea Văcăreşti

***

„Grea e viaţa de crâşmnar,

Că-mi trăieşte  cu amar…

Şi pe jar  inima-i pune

Crâşmăriţa, căci nu-i spune

Cum aduce bani în casă;

El zice: „Dacă-i frumoasă,

Tot cu mine merge-acasă

De vorba lumii nu-mi pasă!”

 ***

Marin Voican-GHIOROIU

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

2 Comments

  1. Marian Malciu

    2 august 2012 at 8:09 PM

    Am citit cu mare plăcere şi am simţit că sunt în acea atmosferă, admirând şi dorind cea mai focoasă şi frumoasă crăşmăriţă…
    Sincere felicitări, Maestre!

  2. liliana

    15 septembrie 2016 at 1:40 PM

    Mulțumesc pentru amintiri,am copilărit pe strada Viorele nr 17,colț cu Azuga,anii 60/70!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

“Unde trăiește Dumnezeu?” de Hedi SIMON

Omul Îl caută dintotdeauna pe Creatorul său precum caută firul de paie de care să se agațe…