Cum nu ţi-am mai scris demult,un gând pârdalnic mi-a adus aminte de anii de care se duseră ca dulci clipe pe apa Dâmboviţei, fiindcă la podul LEMASITRE (unde a fost Uzina TIMPURI NOI) era un restaurant care se numea AZUGA, în care cântau nişte instrumentişti de excepţie prin anii 1956-66, care nu vedeau, iar crâşmarul (om pus pe câştig) îşi luase de soţie o crâşmăriţă focoasă nevoie mare, dar şi frumoasă ca un boboc de trandafir, mândră şi afurisită de nu-şi încăpea în piele…, pentru care am aşternut aceste versuri,spre a înţelege tot petrecăreţul că “ochiul drcului – banul” a lăsat multă durere în sufletele unor oameni, şi mai lasă… că aşa a fost el blestemat ca să rămână în urma lui lacrimi, nostalgie şi părere de rău.
C R Â Ş M A R U L
*****
Crâşmăriţa de-i frumoasă,
Grea e viaţa de crâşmar:
Singură nu prea o lasă…
E atent ca un pândar.
*
Unul cu ochiul îi face;
În pielea lui nu aş fi:
Dacă soţioara-l lasă,
Cum ar puteau-o opri?
*
La tejghea a-nţepenit,
Ea cu spatele s-a-ntors:
„…Ah, nemernicul bandit!
Cum mă-ntoarce el pe dos.
*
Mâna-n sân i-a strecurat…
Ce pungaş!… Nu-i e ruşine?
…Îi zâmbeşte, sunt turbat!
Ce i-a spus,… râde de mine?
*
I-a plătit… că l-a servit…
Nu-i grăbit! De ce nu pleacă?
…E client vechi, e om cinstit:
A băut şi el oleacă…
*
Bine, bine, el încearcă!…
Dar ce-mi face,-afurisita?
Peste el văd că s-apleacă…
Şi-l împinge zăpăcita!…
*
…Am noroc, facem vânzare:
Sunt bogat peste un an;
I-a strâns mâna! Lucru mare…
Zău, ea o face pentru-un ban.
*
Doamne, vinul când îi duce,
De-i vorbeşte… sunt pierdut!
Mariţa… este tânără şi dulce…
He-he!… el e-nalt, bine făcut.
*
Ah, cum îi toarnă în pahar!…
Lacrimi sunt din ochii mei;
Pune mâna ăst tâlhar…
Pe un braţ de-al dumneaei,
*
O ciupeşte…, sunt precis;
Uf! A pupat-o-mpeliţatul…
Nu-i nimic, a luat bacşiş;
Hoaţa… se mută la altul.
*
Cum mă fierbe… mititica,
Îmi pierd capul, sunt nebun!
Văd că-i toarnă cu ulcica
Picături de vin în sân?…
*
A cuprins-o de mijloc,
O aşează pe genunchi!…
Doamne! Dacă nu iau foc,
Simt cuţitul în rărunchi.
*
Să îi placă?… n-aş credea,
Nu prea stă în firea ei;
Dar mai ştii! Ce îi şoptea?
Parcă are-n ochi văpăii…
*
Uf!… a fugit. E speriată…
Nu-i de lemn, este femeie;
Crâşma asta blestemată,
Într-o zi aş vrea să pieie!
*
Vai de mine,-n seara asta…
S-a aprins, şi-o să le cânte;
Dacă nu îmi pierd nevasta,
Am să trăiesc zile multe.
*
Joacă, râde, chefuieşte!…
Uite cum m-am pedepsit.
Bine-mi face!… E răsplata:
Drac am vrut, şi l-am găsit.
*
Ce cred ei?… că îmi e frică!
Îmi zic…”Tata cârciumarul!”
Că m-apucă,-aşa… o pică…
Să-i omor, aş vrea, cu parul!
*
Lăutarii s-au încins..,
Pauză nu vor să facă!?
Vinul setea nu le-a stins,
Mariţa mi-o face lată….
*
A-nvăţat cum să mi-i joace;
Dar îmi pare prea-nfocată!…
Nu mai ştiu…, ce le mai face?!
Hm!… Le-a făcut nota de plată.
*
Am şi eu norocul meu:
Ea acum merge cu mine;
Bun câştig, zău, şi nu e rău!
Iar la anul care-mi vine…,
*
Vânzarea de o să meargă,
În crâşmă n-o mai aduc!
E vreunul să-nţeleagă
Sufletul meu chinuit?…
*
Gata, şi noaptea s-a dus:
Zorii vin, îmi pleacă ei!…
Viaţa-ntreagă mi-a distrus
…Cu atâţia muşterei.”
*
Eu, din colţul unde stau,
Îl privesc, îmi pare rău!…
Uneori, un rom îi dau,
Şi îi spun că Dumnezeu,
*
Luna o scoate pe cer,
S-o privească fiecare;
Pe când el, un pişicher!…
Ia pe Miţa la culcare.
*
Râde-n barbă, -i mulţumit,
A-nţeles că-i ştiu secretul;
Astă seară m-a cinstit –,
Şi mi-a zis: – “Dacă poetul,
*
Suferinţa nu-mi ghicea,
Cine dracu’ ar mai fi stat
Viaţa-ntreagă la tejghea?
…Să mai fie şi-nsurat
*
Cu asemenea copilă!…
Care inima-ţi topeşte?
O mai da şi ea, din milă…
Dă şi ea ce-i prisoseşte.
*
Stai, la toţi le vine rândul!…
Poate… vor păţi mai rău;
Un crâşmar dacă ţi-o spune,
Ia şi bag-o-n capul tău!
*
N-au să scape, eu îţi spun:
Ce fac ei, eu am fumat…
Să iubeşti, e-un lucru bun,
Dar să furi?… Mare păcat!
*
Vezi tu, banii ce-i câştig?…
Of! Îi plătesc… zău, înmiit;
Nu-i cinstit, dar e un târg;
Sigur sunt că ai ghicit?”
* * * *
Obosit…îmi cade în pat,
Şi mi-a adormit buştean;
Este mulţumit, a câştigat…
Ochiul dracului, un ban.
*
Copiliţa-l înveleşte…,
Milă-i e să nu răcească;
A scăpat, se veseleşte,
Vrea şi ea să mai trăiască.
*
Că adesea vină-mi fac:
“Ce-am găsit tocmai la ea!?”
Crâşmăriţa-i pui de drac,
Şi-i păcat a renunţa
*
Să-i astâmpăr al ei foc
Cu iubirea mea nebună;
Cârciumaru,-are noroc,
Când se scoală, o să spună:
*
“Dragul meu, de nu erai…
Pe Mariţa o pierdeam;
Nu ştiu ce e-n capul ei,
Dar cu sigur o păţeam!…
*
Am noroc cu dumneata
Că eşti bun şi înţelept;
Tânără cum este ea…
Ar fugi cu vrun deştept!
*
Of, săraca…, vai de ea!…
S-ar speti muncind, mai ştii?
Dar aici, în crâşma mea…
Doamne, de-om avea copii,
*
O să meargă viaţa strună
Şi din foc o să-i mai treacă…”
Râde ca de-o glumă bună,
Dar eu ştiu ce o să pată.
* * *
Trec prin colţ unde era
Crâşma* de care spuneam:
Cu-un crâşmar şi-o tejghea,
Unde-adesea petreceam.
*
Azi când totu-i dispărut:
Pe Mariţa n-o mai văd;
Viaţă, viaţă… ai trecut
Cum apa curge sub pod,
*
Şi-n a luciului oglindă,
Amintirea mai pluteşte;
Cine poate ca s-o prindă?
A rămas doar o poveste.
***
Crâşma*
Şi acum îmi mai sună în ureche melodia care o cântau „OPTIMIŞTII” (nişte instrumentişti excepţionali, dar nu vedeau, sărmanii) în restaurantul AZUGA de la podul LEMAITRE, lângă (Uzina timpuri Noi) de pe Calea Văcăreşti
***
„Grea e viaţa de crâşmnar,
Că-mi trăieşte cu amar…
Şi pe jar inima-i pune
Crâşmăriţa, căci nu-i spune
Cum aduce bani în casă;
El zice: „Dacă-i frumoasă,
Tot cu mine merge-acasă –
De vorba lumii nu-mi pasă!”
***
Marin Voican-GHIOROIU
Marian Malciu
2 august 2012 at 8:09 PM
Am citit cu mare plăcere şi am simţit că sunt în acea atmosferă, admirând şi dorind cea mai focoasă şi frumoasă crăşmăriţă…
Sincere felicitări, Maestre!
liliana
15 septembrie 2016 at 1:40 PM
Mulțumesc pentru amintiri,am copilărit pe strada Viorele nr 17,colț cu Azuga,anii 60/70!