Coada  Motanului

 La un doctor priceput,
Care-n ţară avea faimă,
Pe-nserate a sosit
Un motan cuprins de spaimă.

– Doctore, sunt disperat!…
Stăpânul e foc şi pară,
Ca pe-un hoţ m-a alungat
Şi mia strigat: “Ieşi afară!”

–  Ce motiv avu stăpânul
Să te-alunge-n plină iarnă!?…
–  Şoareci sunt, dar pe nici unul
Nu pot prinde, bag-de seamă

Că nemernicii m-ascultă…
Când sunt frânt de oboseală.
Sforăiam, iar ei veneau
Şi mâncau la repezeală:

Brânză, caş, pâine prăjită
Şi friptura de pe masă…
Apoi ţopăiau pe plită,
Cum ar fi le ei în casă.

– Bine, bine…să-mi răspunzi:
Tu de ce nu i-ai pândit?
–  Asta e, că nu sunt surzi,
M-au simţit c-am sforăit.

Doctore, ia-mi sforăitul!…
Şi-n pomelnic te voi pune;
Sunt pe drumuri, simt sfârşitul,
Ah!…ruşinea mă răpune.

– Prea bine.., te lecuiesc:
Dă-mi codiţa s-o consult.
– Bine…dar eu sforăiesc…
Nu din coadă, ci din gât !

Doctorul îl ia de coadă
Şi cu-un bisturiu, pe loc,
I-o scurtează de la noadă,
Iar motanul, făcut foc…

Miorlăia îndurerat,
Şi pe jos s-a tăvălit.
Doctorul i-a spus distrat:
– Dragul meu, te-am lecuit…

Ai să vezi că ai scăpat…
Şi aminte-ai să-ţi aduci –
N-ai să sforăi, garantat!
De coadă n-ai să te-ncurci.

De atunci motanul nostru
N-a mai sforăit de fel –
A-nţeles care-i e rostul,
Devenind motan model.

A tot prins la şoricei…
Din pătul, din pod şi beci,
Că azi nu găseşti de vrei,
Nici un chiţ – pe unde treci.

Iar stăpânu-i mulţumit
De motanul fără coadă:
“-Oare ce l-a-nvrednicit
De face atâta treabă?!”

Iar când are chef niţel,
Pe genunchi îl ia uşor:
– Meriţi, vrei un păhărel?
Hai de bea un vinişor!

Că de greaţă o să scapi;
Prea mănânci numai friptură…
Hai, cinsteşte, că nu crapi
Dacă iei şi tu o gură!

Sunt atât de mulţumit!…
Chem tot satul să te vadă.
– Vai, stăpâne, ce-am greşit!…
Vrei să râdă că n-am coadă?

– Şi, de ce ţi-e frică, spune?
Căci tu coadă când aveai –
De râs îmi erai la lume,
Fiindcă şoareci nu prindeai.

– Ascultă, stăpânul meu:
Recunosc, dar să uităm;
Sforăiam… şi era rău –
De-aia şoareci nu prindeam.

Şi ca drept recunoştinţă,
Rog, la doctor să trimiţi
Un cojoc — am o blăniţă…
Din chiscanii-afurisiţi.

Din coada mea să-şi pună
Guleraş ca amintire …
C-a făcut o faptă bună
Şi mi-a adus lecuire.

– Eh! Uite-aşa ar trebui,
Cozile să le cam taie…
Mulţi n-ar mai sforăi,
Şi-ar fi linişte-n odaie:

Zise bunul lui stăpân,
Şi cum somnul l-a furat,
Când un şoarece bătrân
Sub masă s-a strecurat

Să-l asculte pe motan,
Care sforăie din nou;
Rău gândi bietul chiţcan,
Fiindcă motanu-i erou.

L-a-nhăţat ca pe-un nimic,
Şi i-a spus atât de grav:
–  Eşti prea prost, şoarece mic!
Ce ţi-ai zis…că sunt bolnav?

Coada eu când mi-am pierdut,
Ai tot râs, şi-ai chiţăit…
Ce credeai, chiţcan tâmpit!
C-am uitat ce am păţit?

Şi la cină l-a servit,
A gustat şi din pahar;
– “Uite-al dracu’  pricăjit!…
E gustos pus pe grătar.”

Vreţi morala? Căutaţi:
Observaţi pe cei cu coadă?
Ştiu vorbi, sunt talentaţi…
Prea puţin se văd la treabă.

Dar acei care-i votează…
Ca pe motan i-ar goni,
Coadă dacă le-o scurtează,
De folos ţării vor fi.

=====

Voican Marin-Ghioroiu

scriitor – compozitor

Load More Related Articles
Load More By Marin Voican Ghioroiu
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Copilul tau se uita ore in sir la desene? Cum ii influenteaza ele modul de a gandi si actiona?

Fiecare parinte trebuie sa stie asta! In timpul socializarii si ca urmare a acesteia, oame…