MODUS VIVENDI

Fericit acel ce știe
Să păstreze fără pradă
Pasărea din colivie
În alura de paradă.

Fericit acel ce vede
Frumusețile naturii
Fără-a iscodi și crede-n
Pitorescu’-nfloriturii.

Fericit acel ce-aude
Taina glasului din sine
Și percepe-acele unde-n
Semnalările divine.

Fericit acel ce iartă
Frigul soarelui din cer,
Văzând viața ca o hartă
Depliată din mister.

Și de-atâta fericire
Pasul lui planează lin
Printre nouri de iubire,
Fredonând: ,,iubit destin…”

SILUETA

Era o vreme-n Răsărit
Spun toate vechile tablouri
Când pentru-a fi etern slăvit
Depuneai slană în rulori
Sub pielea plină de osânză,
De nu mai încăpeai în … pânză…

Azi slueta de vedetă
Este râvnită, indiscretă
Și explicația e clară
Se poartă-nfometarea-n țară

Și haina trebuie strănsă bine,
Să n-o ia altul de pe tine !
Se poartă coafura-n smocuri,
Și chiar bunici visează tocuri.

S-a terminat și cu zicala:
,,E slab că n_are ce mânca”
Și Marghiolița și Marghioala
Și când nu-i post, vor ajuna…

ATUNCI CÂND COVID TE – NȘEALĂ …
cântec de alean

Inspirație prin cine,
Prin cine oare ne vine,
Prin ceaiul de mărăcine ,
Sau prin fulgerări divine,
Când ,,lumea e sub jivine”;
Zice soața :,,cât mai ține?!”

HÂD-FOAME-COVID, rugos!
Găsi-vom ceva de ros,
De pe la vecini, vreun os…
Nu ne poate pune jos
Nici acea cu chip hidos,
C-avem simțul maiestos
Și cântul dulce, mieros…

Și va trece-acea furtună,
Ce-azvâle norii pe lună,
Vântură prin lume humă,
Ne pomenește de mumă,
Ne dă un sfanț, nu o sumă,
Și ne sperie, că tună !

Mâncăm brozbe, sănătos,
Și ni le gătim gustos,
Cu gust și suflet frumos.
Purtăm zdrențe, arătos!
Sunt senină-n stress covos,
Și mă închin lui… Christos!

 

SUNT IARĂŞI TRIST

Sunt iarăşi trist, în traiul meu de câine;
Zăpezile mi-au fost astăzi culcuş,
M-a mârâit un câine jucăuş
Când draga lui stăpână mi-a dat pâine.

N-am un statut în viaţa mea, prea clar;
Nu-i duc stăpânului ziarul zilnic,
Primesc picioare-n spate şi ochi silnic
Şi timpul trece-ncet şi în zadar…

O, cât aş vrea să am un lanţ şi-o cuşcă
Şi botniţă ! Şi câte-o ciomăgeală !
Să nu-mi mai strige nimeni : ,,Fugi, că muşcă !”

Să-i văd pe-ai casei lucrând cu migală,
Strigând la mine aspru, după-o duşcă,
Iar eu… să le iert clipa de răceală …

UN VAGABOND

Un vagabond, pe-o stradă cenuşie,
Cotrobăia-n gunoi cu stăruinţă.
De vă surprind, vă cer îngăduinţă,
Dar l-am adus în casă, neam să-mi fie.

Dorind să-l văd ca oricare fiinţă,
Eu faţa i-am spălat cu frenezie,
L-am parfumat, mai chipeş să se ştie,
Cât mai gătit s-arate cu putinţă.

Veşminte noi îi pregăteam, de gală.
Avea să stea pe-un scaun ca-ntr-un jeţ,
Dar a-mpuțit trândav întreaga sală

Cu sila lui, cu rânjet și dispreț.
N-am izbutit să-l fac bărbat cu fală
El a făcut din casa mea coteţ.

(2004 – sonet nepublicat)

Melania Rusu Caragioiu

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Top 3 avantaje pe care la cauta tinerii la primul loc de munca

Business woman fairly doing her jobPentru cei mai multi tineri, primul loc de munca reprez…