SLUJITORII LUI APOLLO (REVIZUIT, 2020)
***
Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme îl paște
Nonșalant și idiot, fără visuri, fără loc
În această absurditate, de legi proaste și moaște
Neavând mărețe fapte, ascunzând iarba în carte
*
Poate sta închis la poli, fără noapte, fără zori
Fără liberă visare și debusolat în stare
Poate să nu știe multe, maniere, legi mărunte
Să asculte farisei și să joace șah cu ei
*
Cine, oare, să simtă povara străveche înfiptă
Crezuta mitologie, care încă ne sfâșie
Strămoșii ne-ar renega, dacă astăzi ne-ar vedea
Maria ar veni călare să-și arunce inima-n mare
*
Cine să rateze viaţa, păstrând cu frică distanţa
De tot ce-i nou şi înălţător, mirabolant, plin de fior
Să nu simtă nostalgie, care-i sfântă bucurie
Să nu plângă pe pian, să nu cânte pentru neam
*
Ce naştere anonimă, să nu laşi urme, nicio filă…
Ce naştere naivă, să nu faci dragoste beţivă
Ce mai doliu vă port eu şi realul Dumnezeu
Pentru slăbiciunea vagă, cu mintea aşa bolnavă
*
Şi nu e sufletul de vină, că-i divin, e rădăcină
Instrumentul prea stătut, creieraşul – miez de nuc
Folosiţi-l, alergaţi-l, certaţi-l şi înjuraţi-l
Să ajute sufletul, de la margine de drum
*
Iar în starea de nimic, conştient să fii un pic
Să se strângă din neant, să laşi spiritul purtat
Iar o mare luminoasă îţi va sta atunci la masă
Ştiind că eşti mic, măricel te faci un pic
*
Zeii joacă, nu-s departe, au avut aceeaşi moarte
Dar având proşti în Senat, au rămas de venerat
Ce dacă şi eu mint, am crescut cu un alint
Circului eram artist, mă credeam falnic solist
*
Nici Homer nu ştim ce e, muma sigur mi-ar spune
Dar e bine să cunoşti căruţele cu regi sau proşti
Căutaţi prin temple mari visul unor cocalari
Dar templul inimii voastre, utopie şi dezastre
*
De-ar putea Haşdeu să spună dacă am ajuns pe Lună
Ori de ne mutăm pe Marte şi vom face altă Carte
Cât vom mai putea sărmani să-i cităm pe cei tirani
Să păstram din melodie, dragoste şi poezie
*
Îndrăzneala cine-o are, să se scoale în picioare
Să aprindă torţa şapte, să triumfe prin regate
Curcubeului lumină, totdeauna stă pe cer
Întorcând întreaga lume, la Apollo, la echer
*
Ce Odisee, Iliadă, Lusiade şi Ţiganiadă
Asta-i scriere sanctă, artistică şi oscilantă
Nu-i de comparat sau crez, e pentru cine desemnez
Iar de tot nu veţi tăcea, bine aţi venit în lumea mea
*
Încep copiii să zbiere, vor mâncare şi plăcere
Încep clopote să bată, frica morţii se arată
Încep vecinii să râdă şi prietenii să plângă
Părinţii scriu testamente cu speranţe şi în lamente
*
Ecouri în capul tău, ţi-e frică întru Dumnezeu
Fără să cunoşti de Este, bântui prin locuri rupestre
Nu răspunde moşul tău, eşti cam mare, eşti flăcău
De-o mare afinitate, e religia, nepoate…
*
E-a tuturor pedeapsă, revoltă amară, belicoasă
Ateii trăiesc frumos, creştinii se bat pe un os
Nu-i curaj de cercetare, de speranţă, învăţare
Supravieţuiesc inculţii, mâncând seminţe în fundul curţii
*
Când se lasă seara în suflet, gândul vine ca un fulger
Mai târziu, la miezul nopţii, tunetul trezeşte emoţii
Se gândeşte omul prost, fără viaţă, fără rost
Cu iluzie deşartă, că el poate face artă
*
Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme îl paște
Poate sta închis la poli, fără noapte, fără zori
Curcubeului lumină, totdeauna stă pe cer
Întorcând întreaga lume, la Apollo, la echer
***
DESPRE AUTOR:
Motto: „Să ne promovăm cultura dându-i locurile de top care sunt ocupate de non-valori, corupţie şi bani.”- Claudiu Dumitrache
Claudiu Dumitrache este un simbol pentru viitorul creației intelectuale care nu trebuie sa moară niciodată, oricât de digitalizați am deveni. Iar faptul că îmbină literatura cu muzica, e un semn foarte bun pentru muze, care ne vin de la vechii greci. Omul este o ființă capabilă de creație intelectuală, singura, de altminteri, iar Claudiu ilustrează acest lucru. El va duce literatura română și artele mai departe. Acum este multă umbră, dar va veni lumina. Claudiu Dumitrache este un intelectual care poate coagula suflete, ceea ce nu este puțin lucru. – Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române
