GÂNDURI ÎNGHEȚATE
****
În prag de primăvară, acum la despărțire,
Sa ne uitam afara, s-avem în amintire
Albe imagini, reci , de briza înghețate,
Ce-au fost făcute ieri de valuri înspumate
*
Adio Alb infern, te las și cred că-i bine
Spre soare să-mi îndrept tot sufletul din mine.
Te-au fericit artiștii cu pânze și peneluri,
Rămâi în amintirea-mi ca rupt din alte vremuri!
*
Aștept, privind în gol, o urma de culoare,
Și sunet liniștit ce vine dinspre mare.
Cu razele-i fierbinți, ce-n nori se-întrezărește
Un licăr de căldura din cer acum grăiește.
*
Treziți din hibernare cu gânduri înghețate,
Doi pescăruși, pe mare, tânjesc spre libertate.
Să zboare spre lumină cu vânt călduț în pene,
Să vadă firul ierbii ieșind de sub troiene.
*
Din palidă speranță, dorință, crez, iubire,
Se pot topii ghețarii ce stau în nemurire.
Plăpând, … și purul ghiocel, iscat ca prin minune
Timid va îndrăzni, … și el, să iasă-n astă lume
*
Să-îmbrățișam abisul, zâmbind din nou la soare
Să respiram mireasmă și să visăm culoare …
Primind cu dor și tremur de fragedă pruncie,
Această PRIMĂVARĂ, ce iată… sta să vie !!!
***
Mihai Mircea Totpal
1 martie 2012
[nggallery id=87]
Danaela
1 martie 2012 at 4:22 PM
O caldă Primăvară, aşa cum poetul şi-o doreşte. Felicitări Mircea ! Debutul tău odată cu primăvara este frumos şi sper că nu va rămâne doar o floare dintr-o primăvară. Plăpândul ghiocel, odată ieşit la soare, bucură pe toţi.
Mihai Mircea Totpal
1 martie 2012 at 5:17 PM
Multumesc din suflet pentru aceste cuvinte frumoase …
Am trait intens emotia acestei zile speciale si a primelor raze primavaratice de soare, alaturi de frumusetea si caldura versurilor bine mestesugite de toti dragii mei prieteni poeti, care imi onoreaza aceasta revista cu scrierile lor, incat nu am putut sa nu ma “molipsesc” si eu putin …
Promit, ca si pe viitor, sa mai *indraznesc a tubura linistea gandurilor nerostite … 🙂
Georgeta Resteman
1 martie 2012 at 9:42 PM
De sub zăpezi ce-n iarnă
Ne-au potopit cu doruri
Răsar speranţe-n ramuri
Şi-n muguri ce plesnesc
Ghiocei cu trene albe
Trezesc în noi fioruri
Când oamenii visează
Şi iată, VERSUIESC!
Felicitări, stimate Domnule Mihai Mircea Totpal! Să ştiţi că am aşteptat demult acest moment!! Nu ştiu de ce, dar eram aproape sigură că vă veţi molipsi de la poeţii pe care cu atâta drag îi promovaţi în paginile revistei dumneavoastră! Sincer? Un început PROMIŢĂTOR!! De-abia aştept viitoarele creaţii ale Dvs! Ştiţi când am scris eu primul poem??? Tot în martie, 13 , 2009! Mult succes! Fiţi binevenit pe tărâmul frumosului din noi, POEZIA!
Marian Malciu
1 martie 2012 at 10:37 PM
Domnule, surpriza nu-i prea mare ori eu exagerez… Eu am citit poetul în sensibilitatea-i manifestată-n zeci şi alte zeci de pagini pe care le-ntregea cu drag şi cu răbdare, pătruns de conţinutul lor. Poetul intra în text, înţelegea ideea, trăia sentimentele eroilor sau autorului la aceeaşi intensitate. Era firersc să vină ziua-n care să-şi exprime propria-i trăire…
Şi a făcut-o magistral, pentru început. FELICITĂRI şi la cât mai multe şi dese tulburări a liniştii noastre, chiriaşii revistei pentru care-ţi mulţumim, drag prieten, Mihai Mircea TOTPAL!
Mulţumesc mult şi pentru aceste minunate arabescuri în gheaţă pe care iarna asta ni le-a oferit într-o bogăţie splendidă de forme şi culoare!
Mihai Mircea Totpal
2 martie 2012 at 9:47 AM
Buna dimineața,
“E mândru autorul și mare-i bucuria …
Sa simtă mângâierea din suflete frumoase.
Cuvintele blajine aduc incurajarea
Să nu privim în urmă, să mergem mai departe.
Pătruns de optimism, e dulce-acum visarea
În lumea lor frumoasa, de versurilor bine scrise
Pătrund timid, dar sigur, având incurajarea
Că prieteni dragi alături voi fi și mai-nainte
Ascult chemarea voastră și cred în asta vită,
Ce e menit se afla, în scorburi de destine
Cu oameni calzi alături dorința e fireasca,
Să am aceste gânduri iscate din genune.”
Stimata doamna Georgeta Resteman și stimate domnule Marian Malciu sunt extrem de onorat sa primesc binecuvântarea dumneavoastră privind cutezanța mea de pătrunde în aceasta lume mirifica a trăirilor intense, a emoției și a mângâierii sufletești. Poezia a fost, este și va fi mereu parte a esenței existențiale a eului meu spiritual. Patima încă nestinsa a creației îmi da ghes de mult timp, însa umbra nesiguranței și lipsa îndrăznelii mi-au înfrânat pana acum zborul liber către aceasta lume. Va sunt profund recunoscător și sper ca “ucenicul” să nu-și dezamăgească mentorii … 🙂
pavel
2 martie 2012 at 12:28 PM
.Nu voi folosi semnul exclamarii.Pentru ca pur si simplu nu ma mir.Si asta pentru ca tot asteptam sa se intample..Si s-a intamplat.Nu pot comenta mai mult.Convalescenta dupa operatie..
,, Poezia a fost, este și va fi mereu parte a esenței existențiale a eului meu spiritual. Patima încă nestinsa a creației îmi da ghes de mult timp, însa umbra nesiguranței și lipsa îndrăznelii mi-au înfrânat pana acum zborul liber către aceasta lume”
Stiam ca e asa si uite ca Primavara asta sparge nu numai gheturi la propriu..Felicitari si…indrazniti mai departe,domnule Mircea Totpal.
Mihai Mircea Totpal
2 martie 2012 at 1:23 PM
Va multumesc din suflet stimata doamna Maria Pavel … apreciez enorm sustinerea dumneavoastra si increderea pe care mi-o dati 🙂
Marin Voican-Ghioroiu
3 martie 2012 at 9:25 PM
Magistre!
…Adică, nene, stăm tolănit pe salteaua “aladiană” unde se află un diamant ce radiază căldură sufletească… de topeşte sloiurile de prin mările artice, şi ne distrăm cu “peniţarii” care (încrezători că au rupt gura târgului cu cine ştie ce capr-o-doperă, neştiind cine-i publică -M.M.T.), care, neicusorule, A (amicu’) jonglează cu rima în ritm alert de dezgheţare a ţinutului hiperboreean, semănând cu raza ochiului cuvinte magice… cu iz de inacantaţie zamolxiană, chemând “dulcea zână -- PRIMĂVARA” să vină pe plai mioritic, unde este aşteptată cu flori şi câtec vrăjit de cuc, şi-n mare veselie… suntem nerăbdători să ne dezgheţăm oasele, să nu mai pun, başca, plăcerea de-a citi versurile care ne dau speranţa că am mai câştigat un confrate, care de-acum înainte „pe caii, puisorule!” ne va fi partener de drum în viitor, clipă ideală pentru mine de-ai spune: ţine-o aşa că “muza” e dragostea ta.
Cu preţuire şi aleasă prietenie,
Marin Voican-Ghioroiu
Mihai Mircea Totpal
4 martie 2012 at 5:07 PM
Dragul meu maestru și prețios prieten, 🙂
“Mă bucur că-n sfârșit ai dibuit surpriza
Ce am făcut-o doar pentru prieteni dragi,
Cu primăvara-n suflet ivită-mi îmi este muza
Pe plaiul mioritic să vina chiar de azi.
Cu ghioceii albi și frunza înverzită
După sinistrul greu de crivăț și zăpezi,
Aștept ca prin minune sa vină iarăși ziua
Când colo pe câmpie se zbenguie iar iezi.
Copiii să se joace, să iasă iar din casă
Sa fie ziua lunga și flori iar în livezi
Aștept cu nerăbdarea de pâine proaspăt coaptă
Ce iți stârnește pofta, chiar dacă nu o vezi…
Iubit și drag prieten, Mario, Raluca și Mihai te pupa dulce și iți mulțumesc pentru cuvintele frumoase … Fie ca aceasta primăvara sa ne aducă în suflete proaspătă bucurie, împliniri și multa, multa sănătate de care avem toți nevoie. Sărutări de mâini doamnei Rodica și fie ca bunul Dumnezeu sa ne lumineze calea destinului și sa ne umble inimile de dragoste în această frumoasă lună dedicată doamnelor și domnișoarelor din viata noastră.
Marian Malciu
4 martie 2012 at 5:22 PM
Ucenicul nu va dezamăgi!
Începuturile sunt greoaie, de regulă, din cauza multor motive (inerente, fireşti, omeneşti), dar primul pas şi entuziasmul care a marcat începutul este covârşitor şi va trage după el tot greul, cu frumosul lui cu tot. Se observă, din felul în care s-a comentat, că “microbul” evoluează nerăbdător şi destul de roditor. Este semnul cel mai bun…
Drum bun, domnule MIhai, cu toate pânzele sus pe valurile înspumate ale poeziei!