Sunt multe cuvinte ce pot fi spuse în ocaziile de sărbătoare ce trec de-a lungul anului lăsând în urmă bucurie şi nostalgie deopotrivă, dar acum, în prag de primăvară, gândurile mi se îndreaptă către imaginea primăverii răsfrânte în feminitate pe chipul persoanei dragi sub formă de iubită, soţie, soră, mamă, prietenă, rudă sau prietenă. Nu în ultimul rând, nu voi uita acele persoane singure, abandonate de către societate şi familie, care în aceste zile ale sărbătorii renaşterii vieţii nu vor avea poate parte de atenţia semenilor. Prin urmare, faţă de toate aceste persoane dragi, îmi îndrept cugetarea cu dorinţa de a aduce lumină, bucurie, speranţă şi un strop de sensibilitate, de care au atât de mare nevoie.

De fapt, de când am început să scriu şi să îmi împărtăşesc impresiile sub formă de articole pe diferite teme, am avut intenţia de a descătuşa exprimarea plină de atenţie, cultivarea frumosului şi aprecierea lucrurilor obişnuite ale vieţii, trăsături prin excelenţă feminine, după cum mi-am dat seama ulterior. Bărbat fiind şi crescut în medii masculine în cea mai mare parte a vieţii, am realizat după o anumită vârstă lipsa interioară a acestor trăsături ce îmbogăţesc viaţa, aşa cum florile multicolore reuşesc să umple o grădină bine lucrată.

Nu ştiu în ce măsură am reuşit acest lucru, dar de fiecare dată când am alcătuit un material, indiferent de forma lui, am avut în vedere aceste valori pe care am deprins să le învăţ de la personajele feminine care au trecut sau fac parte în prezent din viaţa mea. Din acest punct de vedere, gândirea masculină axată pe o utilitate strictă şi pe o performanţă vecină cu solitudinea reprezintă un impediment major în înţelegerea complexităţii realităţii şi a vieţii.

Într-o societate axată pe câştig şi profit, pe competiţie şi abandon al celor slabi, feminitatea sub forma gingăşiei, sensibilităţii, frumuseţii şi compasiunii, reprezintă cea mai mare nevoie, iar acest lucru, ca bărbaţi, nu putem să îl învăţăm decât de la cele care ne sunt prietene, iubite sau mame, după caz. Şi de aceea, în prag de primăvară vă recomand să recunoaşteţi în fiecare semen de sex feminin de lângă voi o persoană de valoare, ce merită preţuirea şi aprecierea noastră atât prin oferirea tradiţionalului mărţişor sau prin oferirea unei flori, precum şi printr-o atitudine de respect, iubire şi tandreţe.

Evaluând reacţiile de la cititori la diferitele articole publicate, am constatat aceeaşi constantă prezenţă a auditoriului feminin prin mesaje de încurajare, prin observaţii pertinente, precum şi prin aprecierea conţinutului de valoare. De fapt, dacă cititorii ar fi fost numai de sex masculin, cred că nu aş fi ştiut niciodată unde mă aflu de fapt în privinţa nivelului de audienţă şi nici nu aş fi putut ajusta cu claritate profilul de publicare, adică aş fi avansat într-un necunoscut lipsit de o reacţie clară, demotivant şi lipsit de perspectivă.

Nu în ultimul rând am constatat faptul că partea cea mai activă a colectivelor de autori ale diferitelor publicaţii continuă să fie reprezentată de către sexul feminin, care prin articole pline de sensibilitate şi valoare aduc frumuseţe şi farmec publicaţiei, lucru pe care am putut să îl constat de-a lungul întregului an de existenţă al publicaţiei. Prin urmare, nu am motive decât de bucurie în prag de primăvară şi de caldă apreciere a femeilor care scriu şi citesc articolele prezente din cadrul publicaţiilor de cultură din spaţiul românesc.

Este adevărat că „iarna” tranziţiei societăţii româneşti nu a trecut încă, dar totuşi primăvara poate prinde deja contur în sufletele noastre prin intermediul unor atitudini pozitive şi pline de speranţă, care vor străpunge norul temerilor şi gândirii negative ce ne înconjoară. Redobândirea umanităţii este lucrul cel mai important pentru noi ca români şi fiinţe umane deopotrivă, iar trăsăturile feminităţii ne vin în ajutor prin exprimarea iubirii, blândeţii şi compasiunii.

Prea mult timp falsa masculinitate s-a manifestat în societate, transformând lumea într-un crud câmp de bătălie şi dezumanizând noţiunea de femeie prin transformarea ei într-un obiect de consum, de care te serveşti şi după aceea îl arunci. Consecinţele rele ale unei astfel de atitudini nu vor putea fi niciodată măsurate cu adevărat.

De aceea, prin cele două sărbători ale primăverii, avem ocazia să ne gândim că realitatea poate fi şi alta, iar atmosfera inspirată de gestul oferirii unei flori sau a unui mărţişor este recomandabil să ne însoţească de-a lungul întregului an. Doar atunci vom înţelege semnificaţia deplină a acestui gest.

Nu în ultimul rând, gândul meu se îndreaptă către acele femei exploatate, nedreptăţite, abuzate de către bărbaţi sau familie, purtând poveri care întrec cu mult forţa lor fizică sau psihică, strivindu-le în cele din urmă şi forţând o moarte prematură. Nu voi uita nici pe femeile agresate sau abuzate sexual sau emoţional, nici pe cele care trec prin suferinţa chinurilor avorturilor şi a sarcinilor nedorite, abandonate de îndată ce nu mai prezintă interes sau devin o povară de nedorit, şi nici pe acele femei care poartă urmele traumatismelor provocate de cei care se cred „bărbaţi”.

De-a lungul vieţii am observat urmele acestor agresiuni, de multe ori ascunse în spatele vieţii de familie, sau mai grav, al religiei, fapt ce m-a determinat să reconsider toate aceste noţiuni prin intermediul prezenţei sau absenţei umanităţii şi a respectului faţă de semeni. De aceea, către toate aceste persoane îndurerate mă adresez cu înţelegere, compasiune şi cu dorinţele cele mai alese în pragul primăverii anului 2012.

În final, tuturor femeilor din această lume şi din spaţiul românesc, le adresez cele mai sincere şi mai pline de sensibilitate felicitări, dorindu-le să rămână ataşate de valorile eterne ale feminităţii, aşa cum au fost ele definite de către Marele Autor, să nu abandoneze speranţa, încrederea, frumuseţea şi lumina din privire niciodată, indiferent cât de mult sau de puţin va fi apreciat acest lucru de către bărbatul sau bărbaţii din jur. A fi femeie este o vocaţie sfântă ce trebuie să fie trăită, ca experienţă, până la capăt. Doar aşa noţiunea de om poate avea un sens deplin, numai astfel fiinţa umană se va transforma până la capăt, ajungând la stadiul transformării plenare şi al marelui salt în eternitate, dincolo de realitatea prezentă. Aceasta înseamnă în cele din urmă să devii om cu adevărat pentru temporalitate şi pentru nemurire.

Octavian Lupu
Bucureşti
01.03.2012

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…