PRUTEANU-M-cop-wb

Mihai Pruteanu / Masca Omului în Traista Domnului / Editura Vinea, Bucureşti 2015

Se pare că Mihai Pruteanu, moldovean hâtru, fost actor şi fost reporter, are câteva clase înaintea oricui în ale scrisului. Oricât de mult ne-am căzni noi, muritorii de rând, nu-l putem ajunge din urmă pentru că este ca un electron; când l-ai ajuns a sărit deja pe altă orbită. Acum se afla pe o orbită filozofico-simbolică şi de pe antecoperta noii sale cărţi râde cu haz ştiind că ne-a prins din nou în tăvălugul vorbelor lui cu mult tâlc. (Atenţie, tâlc cu A cu căciulă întoarsă, ca în cuvânt, nu cel fără căciulă care seamăn cu praful… Aşa că să nu rămân şi eu mai prejos de autor).

Naraţiunea Mihaiului nostru din Blăgeştii de pa lângă Siret este pusă în gura marilor filozofi ai antichităţii şi a mai multor jivine contemporane şi se desfăşoară în jurul Sfinxului. Autorul porneşte încă de când nu era ură şi duşmănie în lume, când toţi oamenii şi toate jivinele trăiau în pace şi armonie. A intervenit însă diavolul şi totul s-a întors pe dos. De atunci, fiecare om şi fiecare jivină îşi caută rostul, menirea şi mântuirea. Singurul care nu s-a schimbat a fost Sfinxul, un fel de creator atotştiutor care nu se amestecă însă în viaţa tragică a oamenilor. Cartea, o fabulă mini-roman, deplânge soarta omului, care om în cele din urmă îşi găseşte mântuirea în Isus.

Pe parcursul celor 89 de pagini găseşti toate nelegiuirile, toate fărădelegile şi toate nesăbuinţele omului. Găseşti însă şi răspunsuri pline de humor şi înţelepciune şi aici începe să mă roadă invidia! Mie mi-a trebuit doi ani de transpiraţie ca să scriu o carte intitulată “Scopul şi Semnificaţia Vieţii”. Fostului meu coleg de la Vocea Americii i-a trebuit doar o zi de inspiraţie ca să facă acelaşi lucru. Eu m-am chinuit cu termini ştiinţifici, filozofici şi expresii străine din diferite religii; Mihai a făcut acelaşi lucru cu cele mai neaoşe cuvinte şi expresii moldoveneşti. Bogăţia de vocabular a autorului, plecat din ţară acum 35 de ani, este impresionantă? În timp ce el, aflat în pribegie, şi-a cultivat limba natală, confraţii din ţară pare că au uitat-o. E nedrept! De unde atâta talent literar şi inspiraţie? Eu sunt tentat să cred că autorul a descoperit o intrare secretă la arhivele Akashice şi a tras cu ochiul la creaţia universală din care s-a inspirat… Infractorul trebuie prins în flagrant delict de talent nejustificat şi supus juriului cititoricesc!

Dar ca să vă conving că am dreptate, ofer unele exemple de… simbolisme, metafore, creativitate, ingeniozitate, joc de cuvinte… Elefantul a găsit diferenţa dintre un metafizician şi un teolog: metafizicianul caută într-o încăpere o mâţă neagră care nu se afla acolo, în timp ce teologul o găseşte. Sfinxul ne sfătuieşte să ţinem ochiul la cel harnic şi urechea la cel drept. La moartea unui berbec neamul berbecesc i-au adus o tavă cu coliva pe care scrie “La Mulţi Ani!” Păianjenul a fost tocmit de un elefant să-I împletească un hamac. Măgarul e un mare înţelept; citeşte în stele şi dă în gropi.

Despre cei de la conducere autorul scrie: Oameni cu umbre de lup, viclenii trâmbiţate drept înţelepciune, bogaţi în fapte strâmbe, văzduh otrăvit, păduri jefuite, furtul nu-l mai ţine nimeni în frâu, bogăţia unora din sărăcia multora, cine-i cruţa pe cei răi, îi vătăma pe cei buni. Cine vrea binele ţării este luat la ochi de stăpânire. Înţeleptul este tolerat câtă vreme nu deranjează. În cetatea fără păsări măgarul este privighetoare. Papagalul spune ce ştie, dar nu ştie ce spune… Să ne aplaudăm politicienii cu o singură mână sau să facem o plimbare pe şoselele arate cu boii din guvern. Şi cui nu i-o plăcea să aibă muiere rea şi durere de măsea… (Autorul a uitat însă că la pagina 11 a scris negru pe alb: Poţi să-ţi ierţi duşmanii, dar nu înainte de a-i spânzura.)

Iată şi alte perle:. La 76 de ani nu eşti bătrân, dacă eşti copac. E bine să zâmbeşti cât mai ai dinţi. (Sper că se referă la el)… Nu mă duce în ispită, o găsesc şi singur. Pribegia este o moarte vie. (Aici cred că se referă la toţi cei din exil) Pe om nu-l poţi schimba decât când este în scutece. Dacă ai voinţă, poţi muta un munte. Dacă ai creier îl laşi la locul lui. După legile firii, cărăbuşul nu poate zbura, dar el nu ştie şi continuă să zboare. Şi totuşi… samuraii mai întâi înving şi apoi intră în luptă!

Prin fabule şi expresii simbolice şi filozofice, autorul ajunge la Sfinx şi constată că mai aproape este de la Dumnezeu la noi decât de la noi la El. Apoi, înainte de a găsi calea mântuirii, tot el ne spune trist: Câtă osteneală înghiţim pe drumurile pe care nu ar fi trebuit să apucăm!.. Nu Mihai, tocmai pentru ca că ai ales acest drum ostenitor ai ajuns unde ai ajuns. O spui tu singur în ultima frază: Moartea ne dă ca avantaj o întreagă viaţă! Să profităm de acest avantaj!

În încheiere, dragă Mihai Pruteanu, în primul rând te felicit chiar dacă, în al doilea rând, o spun cu invidie. Şi în al treilea rând, ca să-ţi copiez stilul, deci numărul trei… am să ţi-l spun când i-i veni rândul. Şi nu care cumva să mă lauzi pentru acest semnal literar, pentru că de data aceasta chiar mă supăr pe tine.

PS: Şi fostul meu coleg, acum fălindu-se că ar fi mare autor, mai are o perlă: E atât de politicos încât bate la uşă şi când intră în casă şi când pleacă… Autorul a bătut la uşă şi a intrat în casa cititorului cu acest roman, dar se pare că refuză să bată din nou şi să iasă din casa… HA!

 

Nick- Nae-Nicolae-Nicholas DIMA
Sfârşit fierbinte de august 2015
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Cum transformi gatitul intr-o adevarata experienta culinara?

Multe doamne si domnisoare din ziua de astazi au ajuns sa declare ca urasc sa gateasca, ca…