PRINTRE PICĂTURI
***
Cu teamă, calc printre
Picături de fericire
Doamne, să nu strivesc
Corola vreunui boboc.
Un pas greşit
Poate să însemne un sfîrşit
Sunt însă atent
Acesta este unicul meu talent:
Să mă feresc de gropi,
De şuturi de la spate,
De un pumn din stânga
Ori din dreapta,
Venit de la un frate
*
Printre picături de fericire
Poţi trăi un veac,
De nu vrei să ţii în palmă cerul,
ŞI nu-ţi vei vîri mîna prea adînc
În sacul cu gologani.
Rămîne-vei om,
Cumpătat şi drept
În toate înţelept
***
DIN DRAGOSTE
***
Aşa zicem mereu:
„Din dragoste”
Aşa cîntăm,
Aşa urăm de zile mari:
„Din dragoste”
Ce-ar fi să fie şi adevărat?
Cuvîntul să fie curat,
Cu sori decorat.
*
Tot zicînd „Din dragoste”
Poate veni-va o zi
Cînd din suflet vom dori
Ca viaţa şi tot ce ţine de ea
Să fie trăită din plin
Fără duşmănii, fără urî
Şi rupturi.
Totul din neîntinată dragoste.
***
AM UITAT COPILĂRIA
***
E atât de departe
De parcă nici nu a fost odată
O minge, o cutiuţă,
O pietricică
O praştie
Şi alte o mie de jucării
Făcute ori găsite prin gunoaie
Au rămas undeva
În fundul memoriei
Da, acolo este copilăria
Şi cu timpul se micşorează,
Umbrele o acoperă,
singurătatea o înzideşte,
Bucuriile n-o mai recunosc
*
Totuşi avem nevoie de copilărie
Căci ea este singura insulă
Unde puritatea
Încă guvernează nestingherită…
***
RÂND PE RÂND
***
Rând pe rând toate misterele
Îşi desfac petalele
Şi uimirea dispare
Rând pe rând, toate femeile
Îşi aruncă veşmintele
Şi goliciunea devine poezie
Rând pe rând, toţi bărbaţii
Îşi dezgolesc pieptul
Şi uită de orgoliul lor masculin
Rând pe rând, toate păsările
Îşi iau zborul, descriind pe cer
Arabescuri colorate
Rând pe rând, pământenii
Îşi dau mâna unul altuia
Iar frăţia devine singura monedă
Cu care poţi cumpăra o pâine, o vacă
Sau un petec de cer
***
VIAŢA CA UN SPECTACOL
***
Viaţa e doar spectacol
Scena lumii se roteşte
Oferind tuturor
O clipă de miracol
Sau o dramă nesfârşită
Viaţa e spectacol
Urcuşuri şi prăbuşiri
Iubire, patimă şi vis
Reîntoarceri din sublimuri
La rupturi, vaiete, plictisuri
Ne dăm în spectacol de dragul artei
Și al tumultului de a trăi
Apoi vine apusul,
lumina se îneacă în marea de dureri
Finalul e sfâșietor,
scena lumii îşi opreşte rotaţia,
Iar tu, marele erou
al unui spectacol banal,
Pleci spre altă lume,
fără scenă,
fără admiratori,
singur,
Între mulțimi
De anonimi…
***
HALTE ŞI GĂRI
