Nicolae NICOARA – “Lanțuri și îngeri” (poem)

Ziua îngerului…

*

Astăzi e Ziua mea,

îmi spune

în fiecare dimineaţă,

când mă trezeşte

la viaţă,

îngerul meu.

În ochii tăi

să nu fie

nicio mirare,

dacă port în suflet

mereu,

atâta risipă

de floare!…

***********

Lanțuri și îngeri…

Aiud, Jilava, Gherla, Pitești…

numai rostindu-le

și mi-e de ajuns!

Doamne,

în care celulă din ele

îmi ești?

Ochii mă ard

după gratii de plâns!

Acolo, în mutele,

negre închisori,

putred e aerul din Patrie,

încă

și astăzi călăii

îi simt uneori

pironindu-mi cuvântul

pe stâncă…

Trupul acesta când scriu

se-nfioară

ca o pădure biciuită

de vânt,

nu-mi lăsa, Doamne,

în lanțuri să moară

îngerii neamului,

care mai sunt!…