O plimbare de 1 Decembrie prin Centrul Vechi al Brasovului
De Ziua Națională am inaugurat filmările pentru filmul cu care o să încerc să mă bag în seamă la Festivalul de la Cannes din primăvara viitoare. Personal nu-s foarte mulţumit de ce a ieşit, dar o să revin asupra acestor considerente sentimentale atunci când restul cadrelor vor fi filmate şi filmu’ (scurtmetraj ficţiune) o să fie gata.
Până una-alta, azi m-am tot plimbat prin Braşov, mai ales prin Centrul Vechi, Steagu’ şi Noua, prilej cu care am făcut şi câteva poze. Piaţa Sfatului mi s-a părut a onora cum se cuvine ziua de 1 Decembrie, fiind doldora de oameni ieşiţi la promenadă. Copii alergând după porumbei, un câine beagle ce ar fi vrut şi el să alerge după porumbei doar că era ţinut bine în lesă, multă franceză, engleză şi germană, părinţi care împingeau cărucioare decorate cu fanioane tricolore, ce să mai, totul era aşa cum trebuie.
Punctele de atracţie din Piaţă, bradul de Crăciun şi Casa Sfatului.
Că tot veni vorba de Casa Sfatului, clădirea asta adăposteşte Muzeul Judeţean de Istorie, ori indicatoarele care să semnaleze acest lucru lipsesc cu desăvârşire. Şi asta e valabil cam pentru toate muzeele din oraş. Nu ştiu, zic şi eu, dar n-ar fi util ca în Piaţă să fie un stâlp, iar din el să se desprindă indicatoare spre Muzeul Judeţean de Istorie, Muzeul “Casa Mureşenilor”, Muzeul de Artă, Casa “Ştefan Baciu” ori Muzeul “Prima Şcoală Românească”? Măcar să lea dea de veste turiştilor că astfel de locuri există. Ori asta, ori japonezii ar avea un obiectiv în plus cu care să se pozeze.
O vizită la Muzeul de Judeţean de Istorie ar putea foarte bine să se încheie cu o vedere a Braşovului de pe terasa turnului Casei Sfatului.
Dar, mă rog, e doar o părere venită din exterior, nu cunosc politica şi disponibilitatea muzeului vizavi de astfel de activităţi.
Trubadurii de pe Republicii colţ cu Michael Weiss
Am o filmare cu ei, întâmplător realizată, într-o seară de decembrie, când Republicii strălucea în lumina decoraţiilor de iarnă iar paşii trecătorilor scrâşneau sub zăpadă. Melodia cântată de ei atunci îmi induce o stare de beatudine rară, un “trip” dacă vreţi. Dar, ca un egoist înnăscut, ţin acea filmare întâmplătoare doar pentru mine. Pe 1 Decembrie doar i-am fotografiat, data viitoare le cumpăr şi un CD.
La Modarom
Modarom-ul, un punct clasic de întâlniri pentru localnici, a fost şi el gătit ca de sărbătoare. Pe lângă tricolorul imens ce-l puteţi vedea în poza asta, un alt tricolor era arborat şi pe partea dinspre Bulevardul Eroilor. Apoi, o chestie interesantă, pe care am observat-o de mult, este “zona” comemorativă a evenimentelor din Decembrie 1989. Pentru cei care nu ştiu, Modarom-ul, înainte de a fi renovat cu nu foarte mult timp în urmă, era plin de urme ale gloanţelor care s-au tras în zilele de după 21 Decembrie. Se pare că un petec de clădire a fost lăsat intact, putând fi văzute câteva urme ale atrocităţilor Loviturii de Stat din Decembrie 1989. Da, ştiu că pe placă scrie “Revoluţie”, însă adevărul e altul, din păcate. Onor celor care au murit pentru un ideal, ură pentru cei care i-au ucis!
În final, că tot a fost 1 Decembrie, îmi permit şi eu o aroganţă, şi anume să acord două premii:
1. Premiul pentru “Cel mai tricolor de tricolor” se acordă celor două balcoane de mai jos.
Cele două balcoane se află în cartierul Steagu’
2. Premiul pentru “Cel mai compact grup de tricolori” se acordă balcoanelor aflate la ieşirea din cartierul Steagu’.
Partajează acest conținut:
Publică comentariul