Home Breaking News Stiri interne O zonă a economiei exploatată insuficient şi, mai ales, haotic, o reprezintă turismul montan

O zonă a economiei exploatată insuficient şi, mai ales, haotic, o reprezintă turismul montan

14 min read
0
0
161

Munţii Carpați (cuprinși între Bazinul Vienei și culoarul Timocului formează un arc cu o lungime de 1500 km și lățimea maximă de 130 km) cuprind, pe teritoriul României, o suprafaţă de aproximativ 66.300 kmp (27,8% din teritoriul ţării), având o lungime de peste 910 kilometri. Astfel, deşi există condiţiile principale, existenţa munţilor, în România nu se valorifică suficient acest potenţial al turismului montan.

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

Turismul montan românesc are câteva atuuri importante: peisaj natural deosebit, în unele cazuri original, bine păstrat, calitatea mediului relativ bună, climat temperat, vegetaţie abundentă; un domeniu schiabil în continuă evoluţie, interesul firmelor private în dotarea acestuia cu instalaţii de transport pe cablu, zăpadă artificială şi de iluminat; existenţa unor obiective turistice naturale şi culturale excepţionale; diversitatea florei şi faunei, multitudinea rezervaţiilor naturale; patrimoniu cultural bogat, atât în ceea ce priveşte construcţiile, cât şi din punct de vedere al autenticităţii moştenirii etnografice. Alte atuuri se referă la distanţele mici care separă aglomeraţiile urbane de staţiunile şi localităţile turistice montane, investiţiile private însemnate în structurile de cazare şi alimentaţie, precum şi dezvoltarea centrelor de wellness în unităţile hoteliere, condiţii de securitate şi o rată a criminalităţii redusă. Pentru turiştii străini preţurile sunt accesibile, atât în ceea ce priveşte pachetele de călătorie, cât şi serviciile la destinaţie

Printre neajunsuri se evidenţiază dificultăţile de integrare a ofertelor firmelor implicate în derularea producţiei turistice montane, individualizate, fragmentate excesiv, ceea ce conduce la dificultăţi în elaborarea unei politici unitare; destinaţiile montane, într-o măsură însemnate, suferă ca imagine, suferă şi pe plan economic prin absenţa acţiunilor coordonate, care le-ar permite reducerea costurilor operaţionale şi, de asemenea, se confruntă cu impactul negativ al diversităţii nedorite a calităţii serviciilor turistice prestate.

Turismul montan românesc se confruntă cu o multitudine de lipsuri şi probleme: deteriorarea calităţii esteticii peisajului şi a biodiversităţii din cauza unor exploatări abuzive a pădurii, construcţii necontrolate, neîntreţinerea peisajului cultural, poluarea cu deşeuri menajere, mai ales în arealele turistice, asociate şi cu poluarea fonică, apariţia pagubelor cauzate de animalele sălbatice (din cauza reducerii suprafeţei necesare populaţiilor respective), precum şi deficienţe grave în infrastructura generală (lipsa autostrăzilor şi a aeroporturilor la destinaţiile montane, deficienţe în reţelele de electricitate, insuficienţa reţelelor de apă-canalizare, lipsa parcărilor, deficienţe în organizarea traficului, lipsa aleilor pietonale în aşezările de interes turistic).

În plus, dezvoltarea haotică a bazei tehnico-materiale, confortul general redus al unităţilor de cazare (46% sunt unităţi de 2 şi 1 stele, 32% unităţi de 3 stele şi numai 14% unităţile de 4 şi 5 stele, astfel încât pretenţiile asociate dezvoltării, în special ale turismului internaţional, sunt foarte reduse), predominanţa unităţilor de cazare de capacitate redusă, prezenţa nesemnificativă a grupurilor hoteliere mondiale în ţara noastră, iar, în turismul montan, lipsa totală a acestora, capacitatea redusă a domeniului schiabil, lipsa instalaţiilor de transport pe cablu utilizabile şi în sezonul estival (telecabina, telegondolă), pârtii scurte şi insuficient întreţinute, amplasarea staţiunilor româneşti la altitudini reduse comparativ cu alte ţări, deficienţe grave legate de dezvoltarea serviciilor de agrement în zonele montane, preţuri mari ale serviciilor prestate turiştilor români, care favorizează deplasarea acestora către destinaţii montane din alte ţări, menţinerea prestigiului redus al locurilor de muncă din turism şi industria ospitalităţii, migraţia continuă a forţei de muncă în alte ţări, competenţe lingvistice reduse în privinţa limbilor străine sunt alte aspecte ce grevează asupra dezvoltării turismului montan în România.

În plus, acest domeniu se confruntă cu lipsa unor programe naţionale, regionale, judeţene de cercetare a pieţei turistice şi a evoluţiei ofertelor şi a trendurilor cererii, precum şi cu slaba cooperare între toţi factorii implicaţi în dezvoltarea turismului montan (autorităţile naţionale, locale, prestatorii de servicii turistice).

Oportunităţi ce ar trebui valorificate

Cu toate acestea sunt oportunităţi ce ar trebui valorificate: interesul crescând al consumatorilor turistici faţă de diferite forme de turism activ (drumeţie, cicloturism, turism ecvestru, alpinism, sporturi de iarnă etc.), interesul locuitorilor din marile oraşe faţă de practicarea turismului în zonele montane, creşterea interesului general al cetăţenilor români pentru activităţi de relaxare, de păstrare şi refacere a sănătăţii, pentru servicii de tip wellness, creşterea relativă a timpului liber şi a veniturilor discreţionare, elemente care favorizează sporirea cererii interne pentru turismul montan, statutul de membru al Uniunii Europene ( care conduce la creşterea încrederii investitorilor şi a turiştilor faţă de destinaţiile turistice din ţară şi care, totodată, permite accesare unor fonduri semnificative pentru dezvoltarea infrastructurii de bază, a resurselor umane, dar şi a infrastructurii şi serviciilor turistice, precum şi pentru finanţarea activităţilor de marketing).

Pe de altă parte, investiţiile necesare dezvoltării în domeniul turismului şi ospitalităţii sunt evaluate la sume ridicate (pentru construcţia de hoteluri, amenajarea domeniului schiabil, construirea facilităţilor pentru agrement), iar perioada de amortizare este mare, cuprinsă între 10-20 ani, ceea ce diminuează vizibil apetenţa investitorilor, în special a celor români, în implicarea în proiecte de anvergură. Sunt preferate, mai degrabă, investiţiile „artizanale”, construcţia unor unităţi de cazare de capacitate medie sau mică, într-o staţiune turistică de renume reprezentând, în primul rând, o investiţie imobiliară, funcţionarea ei fiind, pentru foarte mulţi proprietari, o chestiune de ordin secundar.

Şi subdezvoltarea are avantajele ei

Turismul şi Călătoriile (T&T) reprezintă o ramură economică de sine-stătătoare, care oferă o sumă de produse (de consum şi de investiţie), precum şi servicii pe care le preia din alte ramuri cu activitate economică legată direct sau indirect de turism. Prin intermediul acestora, dar şi în mod direct, activitatea din turism se reflectă atât în PIB, cât şi pe plan social, prin crearea de locuri de muncă. În acest context, turismul se identifică sub forma unei pieţe de desfacere pentru oferta marii majorităţi a ramurilor producătoare de bunuri şi servicii, cât şi pentru oferta de muncă din societate, fiind un fenomen economic şi social global, cu implicaţii majore asupra economiei mondiale. Se pare că, în ultimii 10 ani, cel puţin la nivelul ţărilor dezvoltate, principala preocupare a oamenilor nu mai este asigurarea zilei de mâine, a hranei, a locuinţei, ci a ajuns să fie turismul!

Numărul de turişti are influenţe puternice asupra veniturilor unor zone, asupra dezvoltării, asupra creşterii numărului locurilor de muncă, a veniturilor la bugetele locale şi centrale etc.

În ceea ce priveşte turismul montan românesc, câteva staţiuni se bucură de o imagine conturată în rândul turiştilor, respectiv staţiunile de pe Valea Prahovei şi Poiana Braşov. Cea mai simplă explicaţie este aceea a apropierii de Bucureşti, Capitala ţării, oraşul cu cea mai mare concentraţie urbană, cu un grad foarte ridicat de poluare, dar şi cu un nivel de trai considerabil mai ridicat raportat la cel naţional şi care reprezintă principalul bazin al cererii turistice al staţiunilor din această zonă.

În ceea ce priveşte calitatea prestaţiilor turistice nu putem concluziona faptul că ar reprezenta o prioritate a firmelor de turism româneşti, fiind frecvente momentele şi situaţiile care reprezintă excepţiile nedorite.

Având în vedere toate neajunsurile cu care se confruntă România, în tot răul e şi-un bine: un turism intens nu face prea bine muntelui!

SURSA: http://www.focus-energetic.ro
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri interne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Alege adezivul potrivit pentru lemn – obtine imbinari sigure si de calitate inca de la prima aplicare

Spre deosebire de alte materiale din sfera constructiilor, lemnul necesita un grad mai spo…