“Nedreptăţile pe care mi le-au făcut alţii, nu cer nimănui să le regrete, căci eu le uit; acelea pe care le-am făcut eu altora, nu cer nimănui să le uite, căci eu le regret”.

Take Ionescu era bun, bun în toată puterea cuvântului, nu a fost om care să bată la uşa lui fără să-şi vadă durerea alinată, sau nevoia împlinită, dând cu aceeaşi dărnicie din tezaurul statului, ca şi din punga lui. Sufletul lui te câştiga definitiv şi fără de rezerve, fiindcă dintr-însul se desprindeau luminoase şi într-o măsură neîntrecută bunătatea, înţelegerea aproapelui şi intuiţia profetică a lucrurilor.

Era mai presus de toate un om fermecător. Dar farmecul lui nu izvora atât din inteligenţa, cât din sufletul său. Inteligenţa lui era sclipitoare, vie, receptivă, înţelegătoare, adaptabilă la orice mediu şi la orice împrejurări, însetată de noutate. Totul îl interesa şi totul îl pasiona, conversaţia lui era de asemenea plină de colorit, amintiri, anecdote, descrieri de o minunată putere evocatoare, observaţiuni subtile, un orizont larg întinzându-se cu mult peste contingentele locale şi judecăţile momentane. I.G. Duca, Amintiri politice, vol.III,

Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploieşti – d. 21 iunie 1922, Roma), om politic, jurist, diplomat, s-a remarcat în viaţa politică prin calităţile sale de orator talentat şi a produs prima mare scindare a conservatorismului românesc, fondându-şi propriul partid. În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Porecla sa „ Takita Gura de aur”. Regele Carol I l-a considerat cel ma inteligent roman din timpul domniei sale. Teza sa de doctorat a fost carte clasica pentru juristi multa vreme.

Războiul mondial i-a asigurat un nume nepieritor în istoria întregirii neamului nostru. Cu extraordinara sa putere de intuiţie Take Ionescu a înţeles din prima clipă că a sunat ceasul cel mare al realizării visului nostru secular şi, fără alte preocupări lăturalnice, a pus toată inteligenţa, tot talentul, toată munca lui în slujba înfăptuirii României Mari.

Casa lui Take Ionescu se afla in Sinaia pe strada cu acelasi nume la Nr.2 in apropierea Manastirii Sinaia.

Dupa repatriere, corpul neinsufletit este transportat la Manastirea Sinaia, unde este inhumat pe 01.07.1922 la Manastirea Sinaia. Sargofagul se afla in interiorul unui mausoleu executat prin reamenajarea uneia dintre chiliile  ale Manastirii dupa un proiect realizat de arh.Petre Antonescu. Mormântul si bustul lui Take Ionescu ce se afla la Mănăstirea Sinaia, sunt opere ale sculptorului  Emil Wilhelm Becker

Muntean de pe Valea Prahovei,
Rotary Club Valea Prahovei
www.rotarybvp.ro

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…