Motto:
„Eu am crezut în jocuri de copii
În faţa casei mele zi de zi
Şi am crezut că primăvara vine 
Să mă sărute doar pe mine,
Că florile de câmp nu mor nicicând,
Doar anotimpuri se succed râzând…”
(Paraschiva Florescu - „Copilărie”)

Gânduri învălmăşite într-un şuvoi de lumină, emoţii, trăiri şi cuvinte nerostite încearcă să se aştearnă într-o ordine pământeană pe foile imaculate din faţa mea. Odată cu ele, destinul avid de netimp îmi soarbe clipele ca o lacrimă înrourată într-un finit răsfăţat între fraze cu înţeles profund, aproape un privilegiu ce mă ţine idee în propriul meu timp, al măsuratelor iubiri şi al căutării sensului existenţei pe pământ.

L-am căutat de când mă ştiu, am căutat în cărţile din şcoli stabilind pe veci categorii, am socotit în postulate şi-n erori răsturnându-le cu pledoarii, am aruncat regretele-n cuvânt şi am zburat ca visul unui râu…

M-am reîntors mereu la propriul meu surâs, am învăţat să plâng, să ştiu, să simt dorul şoaptelor din teii îngânduraţi ce străjuiau casa părintească unde am zărit lumina la 31 octombrie 1949, în satul Răchita, judeţul Timiş. O zi ca oricare alta, dintr-o toamnă înmiresmată de roadele bogate, o zi în care se spune că se despart două lumi, una percepută ca reală şi cea a veşniciei tăcerii. Foşnetul frunzelor, adierea vântului printre florile fragile, iernile cu ţurţuri de cristal atârnând la streaşina casei, doinele de dor şi jale ce se tânguiau pe dealurile satului mi-au sensibilizat sufletul, atunci şi pentru vremea viitoare. Îmi aduc aminte de năzbâtiile făcute împreună cu alţi copii când devastam grădinile de fructele coapte şi necoapte pe care le înfundam în gură cu pumnul, de magia alunecatului pe sloiuri de gheaţă, sau în covata ce plutea pe valea din faţa casei, spre disperarea părinţilor noştri, trăindu-ne copilăria într-o neştiinţă şi fericită naivitate.

Am crescut înconjurată de dragostea nemărginită a mamei mele, de îndemnul permanent al tatălui care preţuia învăţătura privită ca un beneficiu pentru un trai demn şi decent. Mi-au îndrumat paşii spre devenirea spirituală dascăli dăruiţi de Divinitate cu har pedagogic şi dragoste infinită pentru vocaţia lor: Biţoianu Elena, Munteanu Ion, Ciorogariu Gheorghe, Păuncu Aurel, Iarmaţchi Margareta, Bulea Ion. Mă plec în faţa părinţilor şi dascălilor mei cu respectul şi recunoştinţa învăţăcelului.

A venit apoi vremea să dau lumii ceea ce am primit cu generozitate lucrând ca profesor suplinitor, dirigintă, educatoare, inspector şcolar de specialitate, director la Grădiniţa de Aplicaţie numărul 22 din Timişoara îndrumând practica pedagogică a sute de elevi şi studenţi. M-am risipit conştient şi voluntar în activitatea didactică conducând cercuri pedagogice, făcând parte din comisii de specialitate, conducând sesiuni de comunicări, perfecţionându-mă prin zeci de cursuri de management educaţional, implicându-mă în programe care au vizat formarea, bunăstarea şi educarea copiilor.

Am colaborat la editarea  „Programei pentru învăţământul preşcolar”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, sub coordonarea profesorului universitar, doctor Anatolie Chircev, la editarea „Culegerii de jocuri educative” sub îndrumarea inspectorilor A. Crişan şi A.Baumhof în anul 1984 şi a altor programe pentru învăţământul preşcolar după anul 1990. Am colaborat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei în cadrul proiectului de cercetare „Noi strategii de predare-învăţare-evaluare”.

Mi-au fost acordate numeroase premii şi distincţii ca recunoaştere a implicării mele profesionale din care amintesc:

  • „Meritul pentru învăţământ, clasa I”- 2004;
  • „Diploma Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru merite deosebite în activitatea didactică” – 2006;
  • „Diploma de Excelenţă a Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru merite deosebite în activitatea la catedră şi rezultate remarcabile în formarea şi educarea tinerilor”- 2008;
  • „Diploma Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru participarea şi organizarea celei de-a XV-a Olimpiadă Internaţională de Chimie” – 1982.

Printre intervale oferite de timpul meu finit m-am refugiat în propriul univers, scriind din preaplinul sufletului, fiind prezentă cu articole în revistele de specialitate: „Revista de Pedagogie”, „Şcoala fără catalog”, „Didactica Nova”, „Mereu împreună”, „Revista învăţământului timişan”, coordonând revista „Sensul unui surâs”, sau făcând parte din colectivul de redacţie al altor reviste.

O parte a scrisului meu s-a materializat în cărţile didactice „Proiecte didactice pentru învăţământul preşcolar”- 1983, 2002; „Culegere de dansuri populare şi gimnastică artistică pentru copii” – 1987; „Culegere de poezii pentru preşcolari” – 1985; „Culegere de texte literare pentru copii” – 1989; „Proiectarea activităţii didactice” – 1998; „Antrenament grafic” – Editura Mirton 2001; „Piticii matematicieni” – 2002; „Ghidul educatoarei” – 2003; „Decupăm-lipim” – 2002; „Colorici învaţă să scrie” – 2003; „Călătorie în ţara desenelor” – 2003”; „Piticot ştie tot” – 2004.

Mi-am căutat justificarea existenţei, aşa cum remarca în prefaţa cărţii „Sensul unui surâs”  doamna profesor Dr. Dorina Dincă, în scrisul privit ca o „plămadă a cântecului luminii”, „a profunzimii doinelor răsfăţ”, meditând asupra inexorabilităţii trecerii timpului sub o ploaie de stele şi adevăruri subtile.

Colindăm pe scena lumii, cu şi fără mască, între şabloane vechi sau noi, scriind printre momentele de linişte şi nelinişte, învăluindu-ne în vraja nealterată şi pură a cuvintelor spre trecerea noastră în universul individual.

Am scris din prea multă iubire pentru semeni, din dragoste pentru miracolul, ce ni se pare firesc, al vieţii dăruite de Dumnezeu cu scopul de a fi mai buni. Metamorfoză în propriul meu timp, m-am agăţat de malul zilelor cu număr, privindu-mi soarta şugubăţ, scriind, scriind…atât cât m-am priceput. Mi-au fost alături fiica mea, Monica Marilena, dr.medic primar, soţul meu, colonelul Victor Florescu, oameni de omenie şi personalităţi de excepţie: Mircea Belu, Ion Marin Almăjan, Mirela Borchin-Dorcescu, Corina         Bădulescu, Emil Şain, Aurel Turcuş, Nicolae Danciu  Petniceanu, Gheorghe Luchescu, Coleta de Sabata. Domnului George Roca, scriitor, editor, redactor, promotor cultural, românul cu sufletul cât universul, care nu ezită să-l împartă cu semenii, cărora le oferă şansa de a se adresa celor care iubesc magia cuvintelor, îi aduc respectuoase mulţumiri.

Am profitat de „Privilegiul ce mă ţine/ Idee-n timpul ce îl fur//” scriind şi publicând volumele de versuri:

  • „Sensul unui surâs” – Editura Mirton, Timişoara, 1998
  • „Monica-Marilena” – Editura Mirton, Timişoara, 1998
  • „Dincolo de iubire” – Editura Mirton, Timişoara, 2001
  • „Coco-Cocolino” – Editura Excelsior, Timişoara, 2002
  • „Poveste de Crăciun” – Editura Excelsior, Timişoara, 2003
  • Coautor în volumul „Daruri de Crăciun” –  Editura Rexlibris, Sydney; Editura Aprilia Print, Timişoara, 2007
  • „În lumea fermecată a copilăriei” – Editura Solnes, Timişoara, 2014

Se află în stadiul de finalizare volumul de versuri „Rostiri amalgamate”, cu speranţă pentru clipele dăruite de Divinitate.

Nu am găsit nimic mai potrivit pentru a încheia acest demers decât amintindu-mi de o secvenţă repetitivă dintr-o clasă de copii care formau o arcadă pe sub care puteai trece doar dacă ştiai parola inventată de ei: „Iubire”! Le-am dăruit iubire copiilor, semenilor, infinită iubire celor din familia mea!

 

Din iubire

„Din iubire pentru voi
Am plăsmuit o lacrimă
Din nefericirea neantului
Între sfârşituri şi primăvară.
Printre gânduri îngândurate
V-am alinat potolit suferinţa
Învăluindu-vă în iubirea pură.
Voi, din iubire neştiută
Mi-aţi rănit clipele,
Judecându-mi visele.
Şi-atunci, eu, din iubire
Am îngenuncheat în mine
Renunţând la trufie
Şi-am sărutat pe veci lumina
Stingându-mă asemenea iubirii.”

———————————-

Paraschiva FLORESCU

Timișoara, 10 aprilie 2020

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…