MIRAJ LETAL

 

În secolul al şaisprezecelea, departe,

La minele de argint din Jachymov,

Într-un depozit de steril, din crov,

Pe timpul nopţii, într-un chip aparte,

 

Ca din bătrâne, jilăvite boarte,

Sătenii-ntârziaţi, lucire mov,

Cu unduiri verzui, fără istov,

Văzură şi fugiră ca din Carte

 

Preotul să slujească acol. Fireşte,

Lucru curat nu e cu-acea grămadă:

Un somn ciudat acolo te loveşte…

 

Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă:

„De ce pământu-n noapte licăreşte?

Dracul o fi? Sau a comorii nadă?”

 

 

LOCUL CEL MAI STRANIU

 

În România, locul cel mai straniu,

Îl întâlnim sub muntele Băiţei:

În calde – adâncuri, ca sub vrejul viţei,

Se-ntind ciorchini de aur şi uraniu,

 

Iar stânca pare şi sipet şi craniu.

Biharea e o streaşină-a troiţei

Sub care un băieş, nodul nojiţei

Atârnă–n cheotoarea grea de staniu.

 

E  frumuseţe pe aici şi moarte

Ca boabele-nşirate pe ştiulete,

De „Noroc bun!”, mă rog să ai tu parte,

 

Când intri cu lămpaşu-n şut, băiete,

În praful cel mai greu ce te-mparte

În foamea ce–a trecut şi-o nouă sete!

 

 

AURUL DIN VALEA SEACĂ

 

Marie Thérèse, a „Europei soacră”

Trimis-a la Băiţa nemţi destoinici

Să sape fără semeni tărăboinici

În Seaca Vale după roca sacră,

 

Ce în coroana de-aur tot consacră

Habsburgii atât de vechi,creştini, războinici,

Prin toată–mpărăţia, practici, roinici,

Să-mpodobească funerara lacră.

 

„Austriei i-e hărăzită-o lume”,

Scriau prin A.E.I.O.U.[1] , Cesarii,

Glorie multă să îşi pună-n nume

 

Şi să cinstească penaţii şi larii;

Veneau aici pe caii albi în spume

Să exploateze straşnic aurarii.

—————–

[1] A.E.I.O.U – „Austriae est imperari orbi universo”

(Austriei îi este hărăzit să cârmuiască  întreaga lume) (lat.).

 

 

SĂPĂTORII DE COMORI

 

Demult, prin ai Băiţei munţi, odată,

În miez de noapte peste grohotişuri,

Ascunse între stânci sau prin tufişuri,

Sătenii au văzut lumini de-agată,

 

O ceaţă verde-albastră-nrourată.

Păreau în întunerec luminişuri,

Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotişuri

Şi parcă chiar de beznă atârnate.

 

Unii au fugit de spaimă, alţii însă

Au prins să sape lacomi dup-odoare

Sub flama lămpii cu carbid, neunsă,

 

Dar n-au găsit nimica în căldare…

Fost-a blestem ori boală nepătrunsă?

Toţi au murit după a lor cătare…

 

 

DESCOPERIREA ZĂCĂMÂNTULUI DE URANIU

 

Când  nemţii-au prins să dibuiască locul

Unde se-ascunde-uraniul pe doalme

Încet, meticulos, cu gesturi calme

Au conturat cu rigla, bolobocul,

 

Amplasamentul, aşteptând sorocul

Fructului interzis să-l ia în palme.

Dar n-au mai apucat: ruseşti sudalme,

S-au auzit; le-au  alungat norocul.

 

După izbândă, Stalin a aflat

Că-n Apuseni se-ascunde miezul bombei

Şi un ucaz secret atunci a dat

 

Să-nceapă  exploatarea dură a plombei,

Purtându-se exact ca un pirat

Ce–nhaţă diamantul catacombei.

 

 

OM SUB SOVROM

 

Sovrom-Petrol a fost întâi născutul;

´N omienouăsutepatru´ş´cinci,

Luară păcura de sub opinci

Şi acesta fost-a numai începutul…

 

Apoi: Sovrom-Transport, croit cu cnutul,

Ca să ne ducă oi şi cai, juninci,

Porumb şi grâu, merinde şi pălinci,

Sovrom-Tractor –acesta le-a fost scutul.

 

Sovrom-Cărbune, apoi Sovrom-Metal,

Sovrom-Kwarţit şi, pentru propagandă,

Un Sovrom-Film c-un Stalin genial,

 

Trăgând la pipa veche–ntr-o verandă…

Un Sovrom-Bank, la urmă, amical

Leul sub rublă, ultima ofrandă.

 

 

VENIREA RUŞILOR LA ŞTEI

 

„Ia vas liubliu”, „spasiba”, „dobrîi deni”,

Au răsunat cândva prin satul Ştei,

Atunci când Rusia, cu paşii grei,

În Munţii Apuseni înţărcă renii.

 

´N omienouăsutecin´ş´doi, săteni,

În ziua de Răpciune, din bordei,

Dădură buzna-n gară peste chei

Să-i vadă pe sovieticii – arieni.

 

Vagoanele s-au descărcat deîndată

Cu ajutorul celor de pe aici,

Şi-o balalaică aprinsă de o fată

 

Se tângui în tril de rândunici…

Va-ncepe alt război cu o armată

De oameni preschimbaţi chiar în furnici.

 

 

NOVÎI BERLIN

 

Munţii lui Iancu – verdea cazemată:

Un fel de nou Berlin cu porţi de fag

Unde se–nalţă al Bihării steag

Spre care a pornit Roşia-Armată;

 

în raniţi – dinamita concentrată:

Când rusul dă-n Băiţa c-un toiag

Din milenar uranic sarcofag

Ţâşneşte apa morţii-ntunecată.

 

Şi intră-n mină şerbii ce-au schimbat

Brădia de secară-nmiresmată,

Mălaiul cu bobuţul bulbucat,

 

Pe leafa mare, dar cu boli umflată,

De nici  nu le mai este satul sat,

De când Generalisimul li-e tată.

 

 

SOVROM-KWARŢIT

 

Ca un enorm şi roşu megalit,

Desprins din tecile hiperborene

Şi mânuit de braţe herculene

Se-nfipse în munţii noştri un cuţit.

 

N-a fost la graniţă nici vămuit

Prin plecăciunile dâmboviţene,

Pe drum de fier, pe căi aeriene

Ajunse pînă-n Ştei Sovrom-Kwarţit.

 

Cursa atomică-ascuţind unealtă

Pe-un plai uitat, sărac, ascuns de lume

Aduse roi de oameni laolaltă.

 

Nălţă-se pe grădina cu legume

Uranic El Dorado şi-a lui haltă-

Letale, invizibile parfume…

 

 

„ORICÂND DIN MUNŢI, EL POATE FACE VALE!”

 

„Oricând din Munţi, el poate face vale!”

A fost expresia  de la Băiţa:

Spre-uraniu, ruşii, nu cu mocăniţa

Au penetrat să-l  smulgă, cu cazmale,

 

Ci au dinamitat,  la balamale,

Costişele cu solzii tari ca criţa,

De-a tremurat  până la Kiev peniţa,

Când  tot pământu-n râpe se prăvale.

 

Naintea ta  masiv a fost, dar nu e:

S-a spart în ţândări milenarul miez;

Abia se-aşează praful; rapid suie

 

Buldozere cu  fălci de balimez…

Ele încep flămânde să aduie

Tot minereul pân la bob de-orez!

 

 

GURĂ DE RAI CU CICATRICE

 

Se-nvârt-ale Antonov-ului elice-

Nebune ace într-un ceas atomic:

Spre Ştei, în chipul cel mai antinomic

Din gura cea de rai, cu cicatrice,

 

Sosesc – ale uraniului – spice,

Cu grad de puritate astronomic,

Cel mai bogat filon, tribut sodomic,

Războiului de-al treilea, prezice.

 

Containerele cu grăunţe grele

Sunt încărcate de soldaţi în cală,

N-au apucat măcar ca să le spele

 

C-au fost cerute-n telex prin Centrală…

Şi decolă-avionul cu ghiulele

Spre Nord… cu  ghilotina boreală.

 

 

14 SEPTEMBRIE 1954

 

Într-un pustiu ascuns între Urali

La şapte jumătate dimineaţa

Un Tupolev opri o clipă viaţa

Lansând o bombă-n rugii infernali:

 

 

La experienţă – ministeriali

Din blocul comunist; aici învaţă,

Că U.R.S.S. nu e paiaţă,

Aşa cum spun burjuii occidentali.

 

Pe post de cobai: militari şi vaci,

Capre, berbeci şi tancuri, chiar cămile,

Cu aparate de control, tălmaci,

 

Să  desluşească – atomice torpile…

Ostaşii au primit şi cozonaci

Şi Roentgeni… să-i împuţineze-n zile!

 

(Va urma)

Paşcu BALACI

8 mai 2011

Băiţa-Ştei-Oradea

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…