Paşcu BALACI – Sonetele Mării Negre (1)

 

ÎN CĂLIMARA PONTICĂ, ALBASTRĂ…

Sub  piatra  asta  zace   un  poet:

Publius  Ovidius;  astăzi mă cheamă,

Ca un patrician şi   om de seamă,

Şi-mi porunceşte ca să scriu… sonet!

 

Vechi  amintiri   întind pe şevalet

Să zugrăvesc a  Mării  panoramă..

„Carmen et error”, ’năbuşit exclamă-

Inima lui e-al dragostei sipet.

 

În   pontica şi  trista-i călimară

Eu  mă scufund ca  după zăcământ,

În metru antic pescăruşii  zboară,

 

Ţesând statuii sale  alt  veşmânt:

Mă-ntorc   spre  ţărmu-ncins ca spre o moară

Să-mi macine   o mierţă    de cuvânt.

 

 

O GHICITOARE

 

Ce mare-nchisă se adapă-ntruna

Din  fluviile  mari din Nord şi Est?

Cine-i Oceanului Thetys,  un rest,

Unde se naşte din senin furtuna ?

 

Pe unde  şi-a-ncercat Orfeul struna

Şi-a  stat poetu – Ovidiu  în arest?

Sub care val a aruncat  un  lest,

Isteţul   Iason  ca să fure   lâna?

 

Ce ţărmuri  s-au colonizat  – ´nainte

De a sosi pe mal Andrei cel Sfânt

Cu  Legea  cea mai nouă şi  cuminte

 

Sub care a-nviat şi-acest pământ,

Udat de valul  ce ne-aduce- aminte ?

(E Marea Neagră şi de ea descânt…)

 

 

GÂNDITORUL DE LA HAMANGIA

 

Carte  poştală  de  filosofie,

O verstă de pustiu între doi sfinţi,

Semnul  heraldic strămoşeştii  ginţi ,

Lut  levitând  fără a fi stafie,

 

Flămânzilor de sens, neagră   lipie,

Necunoscutul genitor de prinţi

E  Gânditorul  cel  fără  de – arginţi  –

O  palmă la ubicua prostie.

 

Un pumn de lut străpuns de o Idee,

Transmisă spre galactici şi noi nimbi,

Contemporana noastră  Odissee

 

C-un altfel de Ulise –n mute limbi,

Miere uitată-n antice ştiubeie,

Stea autohtonă,  fixă,  de neschimb.

 

 

OVIDIU CRONICAR AL GEŢILOR

 

Exil nedrept, dar chin mântuitor:

Aproape  hăituit  ca şi Hristos,

S-a- nnobilat  la Pont, oricât de jos

La  pus Augustus cel neîndurător.

 

Dobrogei,  ´nalt  herald a fost, izvor,

Din care mă adăp şi azi, sfios,

De n-ar  fi fost  taxat „ireverenţios”

N-ar  mai fi scris de Geţi, lămuritor.

 

La Istrul îngheţat, modest şi cult,

Ambasador al Romii-n Orient,

A  povestit de-al Sciţilor tumult…

 

Acum  învăţ  să fiu ca el – clement;

Statuia azi i-o strâng în braţe mult:

Cu cât  el tace, e mai elocvent!

 

CINGĂTOAREA DE AUR A MĂRII NEGRE

 

Cum blana deasă-a oii strânge fire

De aur din montane aluviuni,

Tot astfel, şteampuri pontice-n furtuni,

Au strecurat  comori  ca la nuntire:

 

Eterna râului Riomi scotocire,

Cu Arieşul, scos dintre genuni,

Toţi afluenţii – auriferi, nocturni

Continuă – agatârsa tescuire.

 

Mai vechi ca Troia, artefacte de-aur

Din ale proto-tracilor morminte

Fost-au găsite-n al Dabenei  plaur:

 

Coroană, mască, un pumnal cu ţinte,

Mărgele şi inele  în tezaur

Şi –o Cloşcă veche, puii  să -i alinte.

 

 

PONTOS AXEINOS, PONTOS EUXEINOS

 

Pontos Axeinos-Inospitalieră,

Ţi-a spus în patrusuteşapte s cinci,

Din cauza furtunilor  prelungi,

Poetul Pindar de pe rivieră.

 

Dar au  schimbat această kalimeră

Tot Grecii, ce lovind în caterinci,

Au debarcat oi,capre cu tilinci

Pe ţărmurile Mării-n chip de sferă.

 

Aşa încât, nu după multă vreme,

Văzând c-al lor negoţ  prosperă-n lume

Şi cala de barbare grâne geme

 

Au scris  ei cuvenitul, dreptul nume

De „Pontos Euxeinos” pe trireme –

Marea Ospitalieră – vechi renume!

 

 

COLONIZAREA GREACĂ

 

Histria, Tomis, Callatis, Odessos,

Heracleea Pontica, Sinope,

Colonizarea greacă,  în sincope,

Messembria, Phanagoria, Chersones,

 

Trapezunt, Phasis, Dionysopolis,

Cu băi la care n-ai mai fost, Esope,

Dar ne-au rămas până acum metope:

Kimmerike, Panticapaion şi Tyras.

 

Parthenopolis şi Apollonia

Făcut-au Pontul ospitalier

Şi să mai frângă-n vremi  din dihonia

 

Ăstui pământ pe post de vechi străjer

Ce trage-se din vechea Omonia

Ca să ne fie azuriu lăicer.

 

 

BOTEZUL MĂRII NEGRE

 

Aheii au numit-o pe greceşte

„Skythikos Pontos” – Marea Scită,

Iar Sciţii iranieni, cu-a lor suită

I-au spus „Axaina”: „indigo”, se tălmăceşte.

 

Sintetiză  Romanu – mpărăteşte:

„Pontus Euxinus”- greu strunită ,

Cu geţi viteji la Istru dăruită,

Cu mari  furtuni strângând în al ei cleşte.

 

„Mare Maggiore”, zis-au genovezii

Cu-ai lor rivali, veneţieni gentili,

Veniră apoi,prin secole, erezii

 

Din  turci  ce-au exclamat, cei mai stabili:

„Kara Deniz” în călduroase-amiezi

Iar „Marea  Neagră”  îi zic românii-agili

 

 

TOMIS

 

Cu şase veacuri-nainte de Hristos,

Vâslaşii ahei din Milet acostară

Să –nalţe o  Cetate legendară

La mijlocul Dobrogii –n mal frumos

 

Şi  vestea-o duse-n larg un albatros:

O ancoră – descălecat de ţară

În cea mai luminoasă, lungă vară

´Nainte de-anotimpul furtunos.

 

Şi noul  polis, TOMIS fu numit

După isprava lui Iason şi-a Medeii*

Apoi Bizanţul  l-a-mproprietărit

 

Prin Constantin ce dărâmat-a zeii.

Küstenge i-au spus Turcii-mpătimit

Să şteargă ce-au întemeiat Aheii.

––––––––––––––––––––––-

* O legendă relatează că Iason şi prietenii săi imbarcaţi pe corabia „Argo” (de unde denumirea de argonauţi), sprijiniti de fiica regelui Colhidei, pe nume Medeea, au reuşit să fure lâna de aur şi să plece pe furis, rapindu-l pe Absirt, fratele printesei. Speriaţi că ar putea fi prinsi pe mare de regele Colhidei, pornit in urmarirea lor, Iason şi ai lui l-au tăiat în bucaţi pe Absirt şi i-au pus capul într-o prăjină pe o stâncă a Constanţei. Văzând capul fiului său, regele Colhidei s-a oprit îndurerat să-şi poată îngropa fiul, renunţând la căutarea fugarilor. De la acest episod mitologic se pare ca provine numele de TOMIS, deoarece în limba greacă verbul „tomeo” inseamnă” a tăia in bucăţi” (n.a.)

 

Paşcu BALACI

Oradea

iulie 2009 – august 2011

–––––––––––––-

BALACI Paşcu, avocat, născut la Sebişul de Beiuş, judeţul Bihor, la 8 mai 1956. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un binecunoscut om de litere oradean. Poet, eseist, romancier, dramaturg – autor a numeroase piese de teatru care se joacă (şi în prezent) pe scene ale teatrelor de prestigiu din Romania. Este iniţiatorul şi conducătorul cenaclului literar „Barbu Ştefănescu Delavrancea”, care prin prestigiul care îl are uneşte în jurul său personalităţi de seamă.