Culeasa de preot militar 
Benone Tanase

In cele patru colturi ale pamintului traiesc cele patru vanturi. Ele vin din locurile respective. Vantul de la Miazazi aduce cu sine blindete si binecuvintare, impartasind aceste lucruri pamintului. Vantul de la Rasarit aduce gustul sarat al marii, si visul de a o strabate cu vapoarele, plutind in cautarea tarilor de vis. Vantul de la Apus aduce speranta pentru o noua zi de miine, iar Vantul de la Nord aduce luminile Aurorei Boreale. Viata a izbucnit noua din rasuflarea acestor vanturi, cele patru care s-au intrunit in rasuflarea Iubirii, respiratia Planetei, a Lumii Gaia. Copacii au scos frunzulite noi, si pasarile au inceput sa cinte.

Era odata un inger numit Michael, care mergea zilnic in gradina ca sa respire aerul dulce si proaspat.
Fiinta Divina i-a vorbit: „Michael?”
– „Da, sint aici si ascult” raspunse Michael.
– „Ai grija de oamenii care traiesc pe Pamint. Adu-le binecuvintarea iubirii mele. Spune-le ca eu sint in fiecare dintre ei, si atunci cind ma cheama ii aud. Spune-le sa-si deschida inimile si mintile, ca sa cunoasca chemarea Iubirii”.
– „Asa voi face”, raspunse Michael.

Si atunci Michael merse pe Pamint si umbla printre oamenii care locuiau acolo. El vazu un baietel care plingea. Michael imbratisa copilul cu aripile sale minunate, si stringindu-l la piept cu multa blindete, ii asculta necazul si suspinele.
– „Copil micut”, spuse Michael,

– „Uite aici ceva care sa te ajute atunci cind esti nefericit”. Michael scoase din buzunar o pasare mica, care se urca bucuroasa pe degetul lui.
– „Aceasta pasare cunoaste cintecul tau, cintecul din inima ta, si ti-l va cinta ca sa ti-l reaminteasca, si ca sa nu fii necajit”.
Pasarea cinta din toate puterile. Copilul lua pasarea in mina, dar stringind-o prea tare, pasarea nu mai putu sa respire, vocea ei se ineca, si pasarea muri. Michael privi la pasare, care zacea moarta in mina copilului, si spuse:

– „Nu opri cintecul din tine, copilul meu”. Cintecul tau cinta-l pentru lumea intreaga. Lumea are nevoie sa asculte cuvintele tale, sa primeasca putere din puterea cuvintelor tale, si iubire din iubirea cuvintelor tale. Prezenta ta este un lucru esential in aceasta lume, din care fiecare fiinta este o parte foarte importanta”. Zicind acestea, Michael sufla viata prin narile pasarii, care se trezi si incepu sa cinte.

Copilul insa era foarte suparat.

– „Michael”, spuse el, nu-mi pasa daca pasarea cinta sau nu. Si eu am cintat, si mi s-a spus sa incetez. Nimanui nu i-a pasat de vocea mea, si nici n-a stat sa o asculte.

Michael lua copilul de mina si privi cu iubire in ochii lui.

– „Vino cu mine”, ii spuse el. De mina, copilul si Michael mersera de-a lungul lumii, pina ajunsera intr-un loc unde nu exista nici cintec, nici nimic. Locul era complet linistit. Era o liniste totala. Acolo ei se oprira si asteptara. Copilul incepu sa simta cum inima ii batea cu putere in piept. Se intreba ce va fi mai departe. In timp ce astepta, isi auzea rasuflarea aducind aerul in corpul sau, si iarasi dindu-i drumul afara. Michael isi impreuna miinile. Copilul facu acelasi lucru.

In pacea si linistea aceea atit de profunda, copilul isi auzi inima vorbind:

– „Eu sint Fiinta care te iubeste, si care te-a iubit dintotdeauna”. Lacrimi incepura sa cada din ochii copilului, curgind torente pe obrajii lui. Copilul plinse mult timp, iar Michael fu tot timpul alaturi de el, asteptind cu rabdare. Incetul cu incetul, copilul se linisti, lacrimile i se oprira, rasuflarea lui deveni calma, impacata.
– „Ceea ce ati pierdut vi se va inapoia, dragii mei, toate darurile tale pe care le-ati avut si nu le mai gasiti. Redescoperiti-le, luati-le pe fiecare in parte. Primiti-le cu recunostinta. Nu desconsiderati nimic. Noi sintem aici ca sa va iubim, ca sa va stam alaturi, si va vorbim din chiar inima voastra. Faceti in asa fel incit sa faceti din aceasta lume un Paradis, si sa aduceti bucurie si lumina copilului care plinge in fiecare dintre voi.

Mare va fi bucuria voastra atunci cind veti sti cum sa iubiti si cum sa cresteti micuta pasare care canta in voi insiva.

Sfantul zilei

Sfantul Teodot, episcopul Ancirei

Sfantul Teodot a trait la sfarsitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. A fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei. El ii adapostea pe crestinii prigoniti. Teodot ii ajuta in taina cu toate cele necesare pe crestinii care scapasera de persecutii. Aduna trupurile crestinilor omorati si le ingropa.

In acea vreme, sapte fecioare au fost torturate pentru credinta lor in Hristos, iar in cele din urma inecate intr-un lac. Una dintre ele, Sfanta Tecusa, i-a aparut in vis lui Teodot si i-a cerut sa scoata trupurile lor din lac si sa le ingroape. In urma acestui vis, Teodot a iesit impreuna cu un credincios sa implineasca dorinta mucenitei. Condusi de un inger al Domnului, el a reusit sa afle trupurile fecioarelor si sa le ingroape. Dar acest insotitor l-a tradat pe Teodot judecatorului. Dupa ce a fost supus la mai multe chinuri, a primit mucenicia prin taierea capului.

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfintei Mucenite Zenaida, facatoarea de minuni;
– Sfintelor femei Esia si Sosana;
– Sfantului Mucenic Licarion;
– Sfintilor Mucenici Tarasie si Ioan;
– Sfantului Cuvios Stefan;
– Sfantului Cuvios Antim;
– Sfintei Sebastiana;
– Sfintei Mucenite Potamiani;
– Sfantului Cuvios Daniel de la Sketis (Egipt).

Maine, facem pomenirea Sfintilor Martiri Nicandru si Marcian.

SURSA: http://www.crestinortodox.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…