Platoul Bucegilor a devenit teren pentru construcţii

Pe Drumul Babelor, şantierul a fost deschis încă de anul trecut, înainte ca licitaţia pentru reabilitarea DJ 713 să se fi finalizat, semn clar că Florin Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dâmboviţa, se grăbeşte să subordoneze viitorul Bucegilor intereselor de partid. Drumul Babelor atinge coama muntelui pe Şaua Dichiului. Foarte aproape de locul unde se face joncţiunea dintre DJ 713 şi DJ 714. Aceasta este o zonă de interes strategic pentru investitorii din zonă. Iar CJ Dâmboviţa s-a asigurat că interesele acestora vor fi bine promovate. Să ne explicăm. Asfaltarea DJ 713, Drumul Babelor, nu era suficient ca să potenţeze va­loarea imobiliară a terenurilor din zonă. Florin Popescu, preşedintele CJ, şi Elena Udrea, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), au făcut diferenţa. Aceştia sunt autorul, respectiv finanţatorul, programului „Dezvoltarea infrastructurii din zona montană înaltă a judeţului Dâmboviţa”. Programul prevede dotarea muntelui cu indicatoare turistice, construcţia unui eliport, a unui camping, a unui refugiu Salvamont şi a două cabane turistice. Una dintre aceste două cabane este plasată fix pe Şaua Dichiului. Cabana respectivă, aflată acum în construcţie, este bomba care va curăţa Bucegii de rododendron şi va condamna cocoşul de munte la transformarea într-o banală lecţie de biologie despre bogăţiile naturale dispă­ru­te din România. Construcţia, din be­ton şi cărămidă BCA, deschide calea pentru orice investitor care va dori să construiască în zonă. Acesta se va raporta în solicitarea pentru autorizaţia de construcţie la cabană ridicată de Florin Popescu cu fondurile puse la dispoziţie de ministrul Elena Udrea. „Dacă CJ toarnă betoane în Parcul Natural Bucegi, un sit de importanţă comunitară, oricine va putea apoi turna betoane, pentru că se va raporta la construcţiile Consiliului”, comentează situaţia Adrian Ciorbă, ghid montan şi custode onorific al Comisiei Monumentelor Naturii. Adrian Ciorbă este una dintre puţinele voci autorizate care au curajul să se pronunţe împotriva proiectelor Consiliului Judeţean Dâm­boviţa de manelizare a Bu­ce­gi­lor. Acesta a atras atenţia Autorităţii Na­ţionale de Mediu şi Gărzii Na­ţio­nale de Mediu că şantierul de la Şaua Dichiului a început fără autorizaţiile necesare şi că acolo se edifică construcţii suplimentare proiectului. Instituţiile statului nici măcar nu i-au răspuns în termenul legal de 30 de zile, semn că presiunea politicului poartă valoarea teancurilor de euro.

Lucrarea a fost atribuită unui sponsor de partid, Confort Dâm­bo­viţa SA, o firmă locală bine înfiptă în rea­lităţile politice şi economice din judeţ. Atribuirea s-a făcut în oc­tombrie 2009 ca urmare a unei li­ci­taţii atât de transparente, încât s-a găsit un singur participant. Care, de altfel, a fost declarat câştigător. Va­loa­rea lucrării este de 1, 9 milioane de lei, fără TVA, iar suma a fost deja su­plimentată de CJ, în condiţiile în care nu a fost finalizată nici măcar etapa construcţie „la roşu” a cabanei şi oricine ştie că presiunea pe costurile unei lucrări o reprezintă finisajele unui imobil, şi nu structura de beton şi cărămidă care poate fi foarte uşor calculată de la început.

Care sunt planurile Consiliului Judeţean pentru turismul din Bucegi? Predarea acestuia pe mâna favoriţilor. Pentru a înţelege foarte bine situaţia trebuie urmărite mai multe evenimente „dezinteresate” care au loc în paralel. În timp ce mi­nisterul pregăteşte infrastructura tu­ristică pentru orice gratargiu care aspiră la afumatul Babelor, CJ toarnă asfalt după o reţetă lansată de acelaşi ministru: finanţarea lucrării din resursele firmelor dornice să îşi îndatoreze CJ. Între timp, se creează breşa prin care oamenii de afaceri favoriţi partidului de guvernământ să acapereze infrastructura turistică controlată de CJ la acest moment. Respectiv, Consiliul a înfiinţat o societate comercială, Carpatmontana Serv SA, în braţele căreia a pus toate activele din turism pe care autoritatea judeţeană le deţinea până anul trecut. Serviciul Ju­ridic din cadrul CJ Dâmboviţa a înaintat un raport de motivare cu privire la necesitatea pentru în­fiin­ţarea Carpatmontana Serv SA. Din raport lipseşte tocmai motivarea necesităţii şi oportunităţii acestei societăţi. „Având în vedere că le­gislaţia permite înfiinţarea de socie­tăţi comerciale pe acţiuni pro­punem spre analiză şi adoptare proiectul de hotărâre privind aprobarea înfiinţării SC Carpatmontana Serv SA” este singura propoziţie care ar explica necesitatea raportului în cauză. Respectiv, dacă legea permite, se poate. Prin Hotărârea Consiliului Judeţean numărul 63 din 2010, Florin Popescu a fost împuternicit să semneze actul de constituire al noii so­cietăţi comerciale şi sunt desemnaţi membrii organelor de conducere ale noii societăţi. De asemenea, se preve­de transferarea unor bunuri imobile în administrarea noii societăţi comerciale, dintre care cel mai important este „Centrul Judeţean de Perfec­ţio­nare Profesională Gâlma”, care se desfiinţează cu 1 iunie 2010 ca persoană juridică. CJ deţine la acest moment 99,5% din acţiunile Carpatmontana Serv SA, iar restul sunt cedate unei alte societăţi aparţinând adminis­tra­ţiei judeţene, Lucrări Drumuri şi Poduri SA Dâmboviţa SA. Societatea a fost înzestrată cu administrarea a trei imobile – sediul Centrului Judeţean de Perfecţionare Profesi­o­na­­lă Gâlma, un imobil din centrul municipiului Târgovişte – 1.200 metri pătraţi Bulevardul Regele Carol I, nr. 3 – şi o ane­xă a Salvamontului din „zo­na Hotel Peştera, punct Piciorul Ba­belor”. Şi, evident, cabana care se construieşte acum pe Şaua Dichiului va ajunge în portofoliul aceleiaşi socie­tăţi. Procesul-verbal al şedinţei CJ cu privire la constituirea societăţii demonstrează că intenţia iniţială a fost de transferare a acestor imobile în proprietatea societăţii, până au rea­lizat consilierii că legea nu permi­te aşa ceva, bunurile fiind proprietăţi pu­blice ale judeţului.