Att: Mihai Mircea Totpal

Cea mai mare bucurie a unui poet este să bucure suflete cu ceea ce scrie – înseamnă că nu scrie degeaba … Vă mulţumesc pentru aprecieri şi vă promit că dacă muza-mi va fi trează, dacă peniţa-mi va luneca după spusa sufletului, atunci nu voi ezita să vă trimit creaţiile mele …

Vă mărturisesc că mi-e atât de dor de munţi…sunt şi eu fiică a Apusenilor şi simt cu lacrima brazilor m-aşteaptă acasă… Vă invidiez, dar nu cu răutate, că sunteţi la poalele Caraimanului. Frumoşi sunt munţii noştri, frumoasă-i România noastră pe lângă uscăciunea şi stâncile de-aici…

De câteva minute am scris un poem, primiţi-l ca pe-un dar pentru fiinţa cea mai dragă ce-o aveţi alături .

Punţi de flori

De dor de mine te-o cuprinde,

Iubite, cată-mă prin flori

Căci mi-au şoptit azi vers de taină

Şi-au izbucnit în vii culori

Când ţi-am zâmbit de dimineaţă

Timid, cu lacrima din zori

În părul meu purtam camelii

Sublime fee printre flori.

Acum în arşiţa amiezii

Când pescăruşii călători

Pe-albastrul mării se răsfaţă

Eu îţi aşez pe umeri flori.

În sân mi-am pus crini albi

Şi nuferi am adunat la subsiori

Doar iasomie strâng în linişti

Când împletesc cununi de flori.

De dorul tău amurgul arde

Cu maci zâmbind ocrotitori

Îmi simt iubirea ce-mpleteşte

Pentru iubire punţi din flori.

Mă mângâie cu ele stihul

Şi mă străfulgeră fiori

Iubite, de mă vrei aproape

Tu caută-mă printre flori.

Va doresc un week-end minunat, cu “Punţi de flori“!

Cu prietenia cuvantului frumos,

Geta Resteman

Limassol, Cyprus

10 iunie 2011