Att: Mihai Mircea Totpal
Cea mai mare bucurie a unui poet este să bucure suflete cu ceea ce scrie – înseamnă că nu scrie degeaba … Vă mulţumesc pentru aprecieri şi vă promit că dacă muza-mi va fi trează, dacă peniţa-mi va luneca după spusa sufletului, atunci nu voi ezita să vă trimit creaţiile mele …
Vă mărturisesc că mi-e atât de dor de munţi…sunt şi eu fiică a Apusenilor şi simt cu lacrima brazilor m-aşteaptă acasă… Vă invidiez, dar nu cu răutate, că sunteţi la poalele Caraimanului. Frumoşi sunt munţii noştri, frumoasă-i România noastră pe lângă uscăciunea şi stâncile de-aici…
De câteva minute am scris un poem, primiţi-l ca pe-un dar pentru fiinţa cea mai dragă ce-o aveţi alături .
Punţi de flori
De dor de mine te-o cuprinde,
Iubite, cată-mă prin flori
Căci mi-au şoptit azi vers de taină
Şi-au izbucnit în vii culori
Când ţi-am zâmbit de dimineaţă
Timid, cu lacrima din zori
În părul meu purtam camelii
Sublime fee printre flori.
Acum în arşiţa amiezii
Când pescăruşii călători
Pe-albastrul mării se răsfaţă
Eu îţi aşez pe umeri flori.
În sân mi-am pus crini albi
Şi nuferi am adunat la subsiori
Doar iasomie strâng în linişti
Când împletesc cununi de flori.
De dorul tău amurgul arde
Cu maci zâmbind ocrotitori
Îmi simt iubirea ce-mpleteşte
Pentru iubire punţi din flori.
Mă mângâie cu ele stihul
Şi mă străfulgeră fiori
Iubite, de mă vrei aproape
Tu caută-mă printre flori.
Va doresc un week-end minunat, cu “Punţi de flori“!
Cu prietenia cuvantului frumos,
Geta Resteman
Limassol, Cyprus
10 iunie 2011