„Poeme sacre” de Flavia LAȚCU

ÎNĂLȚAREA DUHULUI –
COBORÂREA LUMINII PE PĂMÂNT –
ÎNMULȚIREA DARULUI

Ți-e CeLei care ai Înmulțit DARUL și podoabele LUI
Le-ai inoculat în fiecare inimă din fiecare ființa
Preamărire… Recunoștință… Onoare și Iubire Infinită…
Coroane de Lauri printre stoluri de porumbei albi
Ce dansau în spirale unduitoare
Un dans ancestral… din vechime
Umplu pământul, zările și întregul Nat
Ai poposit Lumina din Neantul timpului auriu
Al căror strălucire pură a inundat aceste plaiuri strămoșești
Printre luceferi blânzi ți-ai făcut apariția
Ca mai apoi printre mormane de minți apuse și retrezite
Care îţi vor trăda amintirea
Şi-şi vor auzi tânguirea
Să-ţi iei zborul spre Infinitele Opaluri
Unde ACASĂ este presărat
Cu Incandescentele Opaițe selenare
Prin care Istoria își rescrie din nou
Povestea ei sacră și indubitabila
Timp de opreliște și răzvrătire
Timp Sfințit cu Mirul apocaliptic
Prin care Adormirea s-a pecetluit
Prin Înălțarea Duhului Îndumnezeit
Și rechemat de Creatorul SĂU
Să-l călăuzească spre Tărâmuri binefăcătoare
Unde Iubirea primează ca o Regină
Al cărui sacrificiu
A mântuit încă o dată ființa încă netrezita
Și bântuită de necredința amorfă a firii pământești…
Timp de binefacere și represiuni
Prin care moartea se retrezește la viața
Într-o nouă Înviere
Aducătoare de Har Sfințit
Și fiecare om… ființa
Își recunoaște Trimişii
Printr-o revelație incontestabilă
Și atât de reală
A care-i dovezi
Nu-și mai are sensul
Într-o lume atât de bulversată…
Cerul și-a rechemat Fiii Luminii
Într-o mantie strălucitoare
Prin care Sefiroții POTIRULUI Sfânt
Își adulmeca în Focul Sacru
Incantațiile Sacerdotale
Ale Înaltului Opal
Clopotele se aud în toate cele patru zări
Cerurile se deschid
Şi prin culoare de Lumină
Își crează un spațiu
Pentru a face loc
ACELEIA care a redevenit
Prin Providența Divină
Lumina din Lumină
Treime din Tatăl Creator
Duh din tina pământului binecuvântat
Regina și Mama Stelară
Prin care cununa de Stele
Își oglindește în brațele Lunii
O nouă Haina
Te onorez Lumina din Lumină
Sacrificiu etern
Aceeași Inimă a Iubirii Primordiale
Prin care EL și-a transferat Iubirea-I Infinită
În Potirul Dragostei Tale incandescente
Și împreuna a-ți dobândit Eternitatea
Prin Sacrificiul Suprem al Crucii…
Fiecare ființa îți cânta un cânt de dor…
De înălțare și iubire
Inimile se unesc aievea într-o Harpă
Aducătoare de miresme și acorduri cerești…
Copii îți striga numele
Preoții te cinstesc în biserici
Oamenii își înaltă rugăciuni
Și te cheamă în miracolul lor
Pentru a le înnobila bucuria în manifestare
Este un timp al timpurilor
Pecetluit cu Lumina Lina
A Tainei cea fără de Taina
Și Miracolului fără de înțeles
Apleacă-ți urechea om bun
Și lasă-ți ochii să vadă esența din EL
Este aievea, aici și acum
Într-o formă fără de formă
Prin prea plinul Iubirii
A care-i puritate și bunătate
Își transferă Ființa
Din lemnul crucii bântuite
De durerile chinului inuman
În biruința Celestă a Dumnezeului Om
Prin care Duhul Reînnoit al Dragostei Infinite
Și-a pecetluit într-o Nouă Stea
Un nume nou
Iubirea de om
Iubirea de seamăn
Iubirea de tot ceea ce este viu…
Te-am iubit atunci
Te voi iubi și acum… și în toată veșnicia care va să vină
Până în nemurire…
Cu inima în bucurie

***

UNICORNUL DE LUMINĂ

Grăitu-mi-a din lumi nevăzute
Pe când îmi pregăteam găteala
Într-o nouă Haina de Lumină
Și croind printre praf de stele
O nouă Cale Lactee
Sefiroții Lumilor Nevăzute
Aduse cu ei
O ființa Angelica
Și plină de Graţie diafana
Era întruchiparea măiestriei
Și frumuseții absolute
Plutea lin printre aștrii și îngeri
Iar graţia lui își manifesta simplitatea
Într-o formă nemaivăzută
Înțelese că am ales să exprim
O Nouă Ființa
Și a răspuns chemării mele
În prag de asfințit
Pe când noul răsărit
Îngâna noua geana de Lumină
Oameni și îngeri
Luceferi și raze multicolore
Ființe și porumbei
Din toate zările
De pe tot pământul
Întâmpina UNICORNUL
Nemaivăzut de atâta duioșie și frumusețe divină
Ajuns printre pământeni
Aduse în Dar din preaplinul Nectar
Darul Darurilor
Comoara cea mai de preț
Prin care fiecare suflet din creație
Își cânta și își manifesta existența
Iubirea Inimii Sacre
Puritate și Candoare
Prin care Lumina de Început
Își estompează sacralitatea
În punctul terminus
Și-și conturează esența
Într-o nouă renaștere
Grăitu-mi-a și m-am contopit
În abisul necuprins al orizontului necuprins.
În albastrul mărilor
Și în auriul Spicului de grâu copt
În verdele codrilor străbuni
Și în cântecul mierlei
… în glasul noului născut
Și în balada neamului de neam
Apoi după o tăcere prelungă
În liniștea pământului adormit
S-a născut în inima mea
O NOUĂ FIINȚA
Readusa la viața
De UNICORNUL DE LUMINA
Şi odată cu ea
Izvorul Cunoașterii Eterne
Prin care se revarsă
Deplina Putere Ancestrală
Pe când noaptea dintre ani
Își lua rămas bun
Amurgul unui nou început
Își țese această Nouă Haina
UNICORNUL împodobit de Raze Cerești
Se mai opri o clipă în inimii mea
Şi prin taina lui sacerdotala
Își lasă Amprenta Vie a senectuții indestructibile
Împărtășind împreuna același legământ
Între cer și pământ
S-a născut prin Toată Gloria Divină
Ființa POTIRULUI SEFIROT
Prin care Regalitatea de Lumina
Salută în cea mai înaltă onoare
Bucuria ca pe o nouă stăpâna
Înnobilare ce se naște din EA
Cu inima bună în bucurie

***

VINDECĂTORUL INTUITIV

Am deschis ochii în noaptea târzie
Şi visul devenise aidoma
Realității grăitoare
Din pieptul meu liniștit
Se desprinse o sferă aurie fără egal
Dansa în faţa mea un dans din vechime
Iar muzicalitatea Sefiroților Ancestrali
Acordau harpele măiastre
Și violinele fermecătoare
Ca pe niște opere alese
În universul plin de culoare și duioșie
Maestrul Misterios își făcu apariția
Și aduse cu EL Taină de Început
Și Sfârșit prin care Sfera Aurie
Parcă prindea viața
Și începuse să radieze
Într-o Luminiscența incontestabilă
Toată Strălucirea Cerului și pământului
Ca-ntr-o poveste din vechime
A cărui înțeles… preceda o liniște nepământeana
Sfera începu să prindă viața
Și-n spiralarea ei învăluia fiecare ființa umană
Cuprinzând inimi, lumi, apusuri, răsărituri
Și tot ce era creat sub soare
Vindecând, îmblânzind, eliberând
Și mângâind tot ce nu mai aparținea sufletului
Și lăsând trecutul să se dizolve
Ca un fulg de nea în zările albastre
O urmăream fascinată
Și în legănarea ei printre ființe
M-am trezit că eram una cu ea
Adulmecând această minune
Într-un mod atât de cunoscut și binefăcător
Pământul devenise incandescent
Iar Cerul prin gratia desăvârşirii
Își unise mantia lui de Lumina
Ca o mamă iubitoare
Care își acoperă copilul înainte de culcare
Și îi săruta fruntea
Contopindu-se într-o Iubire fără egal
Vocea pe care o auzeam
Mă copleșea și-mi aduse visarea
În stadiul cel mai înalt al contemplării
Prin care miracolul se îmbina cu umanul
Și umplu în toată graţia lui
Inima mea de o Putere magnifică
Șchiopi ridicați din neputința durerii
Orbi care și-au revăzut Lumina răsăritului
Surzi care au auzit din nou cu bucuria începutului
Susurul izvorului dătător de viața
Şi Suferințele cum încetau să mai fie prezente
Eliberând din sclavie inimile
Supuse și pironite de vieți
Totul era aievea
Morții își regăseau viețile
Iar oamenii își înălțau rugile
Asemenea unor cascade plângătoare
În noaptea cu luceferi atemporali
Prin care Mierla își cânta străbunii
Vindecătorul Intuitiv
A renăscut într-o nouă viața
Aducător de înnobilare și Lumina
Prin care Darul se Dăruiește pe EL
Înmănunchindu-l în Razele Cerești
Ca o biruința absolută
Ascultă om bun
Cântecul Ciocârliei în depărtare
Inima ta se deschide spre o nouă zi
Un nou Răsărit prin care Puterea Creatoare
Se regăsește în această Clipă Prezenta
Înmănunchind în ea
Sfera Aurie de Lumină
Care își urmează fiecare ființa din Creație
Într-o nouă stea
Cu inima bună în bucurie

***

RUGA PENTRU PĂRINȚI

Astăzi te rog DOAMNE BUN pentru ei…
(Unii sunt încă pe pământ
Alții sunt printre îngeri
Cu toții se numesc părinți de părinți…)

Clopotul din turn anunța ora-ntârziată
Pe când dorul din inima mea
Se preschimbă-ntr-un foc de mătase aurie
Și gândul la ei
Trecea printre lumi de Lumina
Ca o Săgeata fără oprire
Ca o Săgeata de stea
Fă-le Doamne Cale luminată
Și umple-le viața de mângâiere și belşug
Celor ce m-au adus pe-această lume-odată
Prin ostenirea lor prin brazdă de sub
Plug
Ei sunt în toate oglindirea TA
Și-a ta înduioșată măreție
Care prin bunătate şi dragoste deplină
Mi-au dăruit cea mai Înalta bogăție
Acea mireasmă de a te urma
În tot ceea ce sunt şi este viu să recunosc
A TA LUCRARE prin care te exprimi
Prin tot ceea ce vine-n calea mea
Fă-le TU Doamne inima ușoară
Şi umple-o de pace şi putere
Şi fiecare zi a lor povara
Transforma le-o în cea mai pură mângâiere
Adaugă-le-n desaga virtuți înălțătoare
Curaj, răbdare şi câte-un mic dar
Să le fie clipă ca razele de soare
Trăindu-şi viaţa toată pe-al TĂU sfânt altar
Mai dă-le Doamne înțelegere deplină
Şi forța infinită în trupul lor trecut
De anii-care pe brațe ne-au purtat
Fără a-şi asculta dureri ce i-au durut
Mă uit la ei şi te zăresc pe TINE
O Doamne Bun şi ce asemănare
Precum copiii tăi pe care i-ai creat
Le-ai dat tot cea-i avut mai bun
Cu dragoste de viaţa și-n binecuvântare
Şi încă te mai rog
Ascultă-le rugile ostenite
În fiecare seară şi-n ceas târziu din noapte
În care cu ardoare îți cer ei îndurare
Pentru copii, familie şi fiecare ființa de sub soare
Chiar dacă trupul își cere dreptul la odihnă
Voința lor e biruința arzătoare
Mai fă-le și gândul plăpând
Și visele aura-nbelșugată
Umple-le tolba de nesațul TĂU sfânt
Așa cum în putere fost-au ei odată
Pune-le o picătura din praf de stele
Şi-opreşte timpul pentru o clipită
Şi fă-i mai tineri ca şi niciodată
Să-şi mângâie tăcerea lor îndurerată
O Doamne Bun primește ruga mea
E ruga tuturor copiilor din lume
Mirean, oștean, ateu, din orice neam
De orice vârsta şi orice națiune
Azi ne-am unit şi împreuna te rugăm
Oprește timpul şi nu lasă această lume a apune
Ci întărește inima părinților în ea
Şi pune la loc de cinste această rugăciune
În Inima TA de Lumină
În Inima Sacră de STEA!
Cu inima plină de bucurie
Pentru toată ființa de sus şi jos
Pentru fiecare copil, părinte şi suflet!!!

***

SOLEMNITATE

Când Darul grăiește prin inima mea
Salut Sefiroţii prin Lumina de stea
Când cerul vorbește fiecărui muritor
Iubirea se naște prin petale de dor
Când viața se scurge în ritmul ei monoton
Și mulți socotesc că e totul pierdut
Puterea din tine, din mine vibrează
Prinzând rădăcini şi un nou început
Trăim aceste timpuri de istorie deplină
Pe când oameni, natura şi fiecare ființa
Își țese drumul lui şi-şi scrie al sau destin
O nouă cale-n Adevăr sau o sentința…
Privește suflet drag şi îngeresc
Cum cerul se deschide
Și îți deschide porți cerești spre luminare
Să îți refaci puterile prin care
Și tu ești Creator de rang ceresc
Când plânsetul unui copil se retrezește
Și un bătrân la colț de strada te oprește
Șoptindu-ți simplu ca lumea care-apune
De un nou start se pregătește
Tu să iei aminte prieten drag
Și să îți lași inima să te îndemne
Spre răsărituri noi ce-ți apar în prag
Și noi Lumini din lumile solemne
Când totu-i pustiit în mințile-omenești
Și totul pare fără rezolvare
Tu fii mai demn şi mai puternic om
Nepermiţând acestei lumi să te doboare
Fii ca un munte în faţa celui mai puternic val
Și biruința ta să nu te clintească
Indiferent cât ar părea opresiunea
Stavila ta să-ţi fie solidara şi firească
Biruitor de om şi Dumnezeu
Divinitate intru preamărire
Omule drag când simți că-ţi este greu
Adu-ți aminte în cinstire
Cine ești tu pe-acest pământ
Și-nchinate pământului străbun
Din care te-ai născut din Duh şi lut
Și tu şi fiecare suflet sfânt…
Când totul se va pierde
Lumina ta va birui
Îngeri şi oameni își vor uni prin unitate zborul
Și-n fiecare suflare de pe pământ şi-n cer
Pacea Luminii Cristice va dăinui
Cu inima în bucurie

***

ODISEEA INIMII MELE

Înțelepciunea străbună
Mi-a retrezit gândul
Prin acordurile iubirii unei harpe divine
Și prin viu grai
Își cânta muzicalitatea EI
În noaptea cu stele și luceferi
Peste sufletul inorogului biruitor
Care își poartă prin zborul lui ușor
Cântecul grațios printre aștrii
Și biruința lui Măiastra de nestăvilit…
Am aprins o candelă
În mijlocul nopții târzii
Și din întunericul necuprins de-odinioară
Cerul s-a împodobit de o strălucire nemărginită
Iar Lumina Lunii
Își dansa mătasea fragilă
Pe pântecul meu ancestral
În Care viața vibrează
În nuanțe trandafirii
Spune-mi că vii din vechime
Călătorule divin
Prin Calea Lactee
Unde EL, Învățătorul Lumilor
DOMNUL Inimii mele
Își revarsă simplitatea
În cea mai înaltă Măreție
A CAPODOPEREI DE ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT
Prin umplerea fiecărei inimi
Pământene și cerești
Prin HARUL DUHULUI
Și a DRAGOSTEI univoce
Culorile curcubeului
Crează drumul ușor
Prin care inorogul
Se năpustește spre fiecare suflet
Vietate, inima
Și-n drumul lui
Împodobește și purifica
Orice ființa
Dintr-un colț de univers
Violinele aducătoare de bucurie
Se alătura harpelor duioase
Prin care muzicalitatea lor
Umple de glorie și magnific
Osanalele îngerilor Sefiroți
O tu pământean, Mirean, sau înger uman
Indiferent ce nume sau hram porți
Oprește-ți pentru o clipă
Călătoria vieții
Și intră cu mine în acest dans îmbietor
Prin care legănarea lui
Să îți aducă o picătura de iluminare
Și aducere aminte
De tine… Și tot ce este simplu și celest
Revărsarea zorilor îmi trezește amintirea de mine
De tot ceea ce sunt
Și în acest Gând de Lumină
Împărtășesc Darul
Unui nou început
Acum, Aici și în nemurire…
Cu inima bună în bucurie

***

INCOGNITO…

Când cerul se preschimba
Și își contempla zarea
Am întâlnit iubirea, am întâlnit visarea
Și prin cărări de luncă
Şi codrii de poveste
M-am retrezit Lumina
Prin stelele celeste
Și-un pământean măiastru
Îl întâlni în cale
În umbrele de cetini
Își calcă a sa cărare
Cu pașii apăsați
Și cu privirea în țărână
E singur doar cu el
Și martora e blânda luna
Ce pribegește-n lung şi-n lat
Pe glia cea străbună
Îngăduia să îl privesc
Și ochii lui își arătară strălucirea
A care-i măreție
Își dezvăluise primenirea
O Rază selenară
Ii învăluise a sa ființa
Și-n taina lui crepusculara
Își reînnoise a sa dorința
Și deodată ca printr-o minune
Își preschimba în strălucirea-i toată
Plenara-i existența
Aștrii i-au împletit o cunună
Când pământeanul se trezește
Și osanalele din ceruri
Vestea cea bună o vesteşte
În cer și pe pământ e mare sărbătoare
Inima lui se reînnoiește
Când amurgul își retrage haina-i voalata
Și noaptea își pregătește culcușul liniștita
Te regăsesc iubire
În taina-ți binefăcătoare
Și atât de tăinuită
Prin care sufletul meu
Îți cânta oda cea menită
Mireanul și umanul
Îngeri şi pământeni
Își fac un legământ pentru vecie
A fost, este și va fi
Aceeași putere și făclie
Prin care UNUL și UNIMEA
ÎN VECI DE VECI VA DĂINUI
Cu inima bună

***

DARUL INIMII SACRE

Apusul și-a etalat culorile
În pasteluri de mărgean
Peste pervazul sufletului meu
Și povestioara și-a făcut din nou culcuș
În inima mea de Lumină
Oceanul de stele îmi inundă
Ca o podoabă fata
Și liniștea nopții îmi sculptează
Prin toate părțile trupului
Luceferi blânzi
Prin care Lumina încânta atât de real…
Părțile îşi vorbesc și își impun
Prin separare să mă înfrunte
Însă au uitat de cunună de lauri
Prin care întreaga puritate
Își manifestă prezenţa
Și îşi exprima Puterea biruinței absolute
Fluturi multicolori
Mângâie pe aripi Porumbeii zărilor albastre
Și Pacea Eternă îşi așterne măiestria
Peste lume și pământul străbun
Ca într-o legendă de început
Paradisul tocmai și-a destăinuit taina
Îmbrăcând haosul lumii vechi
Într-o haină ca o primadonă
Privind-o din fata, din spate…
Din toate unghiurile ochiului uman
Întrezăreşti doar o sferă de Lumină
Care încearcă să îți spună
Cât de simplu și puțin
Ai nevoie ca să îți recunoști
Această Lumină din inima ta
Teoretic pare o anatemă în devenire
Însă dacă o privești și o simți
Lumea a devenit „un nou născut”
Prin care renaşterea prinde viața
Și naște idei, proiecte mărețe
Unind tot ceea atrage
Și binecuvântând fiecare ființa
Amurgul întrezărește Lumina
Şi se contopește în ea
Adunând, îngemănând,
Înmănunchind frumusețe și grație
Prin care Darul își pecetluiește sacralitatea
Inima de Lumina
Împărtăşeşte acest Dar unic
Și îl transforma prin cea mai înaltă
Alchimie Sacră
În Har prin care Potirul
Își recrează Sacerdoţii Ancestrali
Akasha se revarsă din inima fiecăruia
Într-un dans din vechime
Pe care îl onorează în fiecare ființa umană
Copil, tânăr, adult sau bătrân
Bogat sau sărac
Alb sau de culoare
Inteligent, înţelept sau necitit
Muntean sau vâlcean
Câmpean sau orășean
Estic sau vestic
Din orice fel de tărâm
Talanga unui clopot bătrân îi aduna pe toți
Şi unește în țărâna binefăcătoare
Tot natul…
Darul inimii sacre
Își pictează noua pânza
Ca o harpă revelatoare
Ale care-i slove
Stinge fiecare îndoiala
Şi umple fiecare suflet
Într-o bogăție infinită
Prin care nouă cale
Tocmai s-a creat în viața ta…
Orologiul din turn
Anunța Ora-ntârziată
Pe când Darul Inimii Sacre
Se revarsă din plin
Peste fiecare ființa
Fiecare pământean
În Slava lui cerească
Şi unicitatea pământească
În cel mai simplu mod
Şi cel mai iubitor fel
Așa cum doar EL
Știe să o facă…
Cu inima bună

***

EA, LUMINA

Mă unesc cu tine Fanta de Lumina
Te explorez, te studiez şi devin una cu tine
Mă unesc cu tine Dumnezeire absolută
În sute, de mii de părţi de Lumină
Infinite şi atât de vii
Te explodez în milioane de culori
De raze incandescente
Mă unesc cu tine iradiere efervescenta
Şi miracol din zorii unei zile
Mă unesc cu tine
În cel mai frumos apus al nopţii târzii şi te recunosc
Ca profunzime clară a minţii,
A sufletului meu tămăduitor
Şi uimit de această explozie de Lumina şi entuziasm…
Mă unesc cu tine Adăpost şi Autonomie a unei identităţi integre
Mă unesc şi te celebrez
Alchimie de Raze imaculate
A unei lumi necunoscute de minţile omeneşti,
Însa explorate în profunzimea ei de toți…
Eşti minune că eşti
Sunt minune că sunt
M-ai chemat, iar răspunsul meu,
Este acceptarea acestei chemări
Mă unesc în apus şi răsărit
La miazănoapte şi miazăzi
Și-mi hrănesc spiritul cu aceasta incomensurabilă putere
De setea de tine şi foamea de infinit
Mă unesc în toate şi-n tot
Şi în tăcerea neimpusă a timpului adunat într-o clipă
Încet şi lin, sedimentarea acestei fărâme de prezent
S-a estompat în inima mea
Iar palma goală se umple
De universul tău plin de intensitate
Şi ochii Tăi cristalini mi-au inundat această uniune de noi, din preaplinul Tău
Mă unesc în puritatea adâncului tău incomensurabil
Lumina Cristalină de culori indefinite
Şi neasemuite cu nimic din ce este pe pământ şi sub soare
Şi rămân aici, în nemurire alături de tine
Renăscuta şi resimţita într-un mod aparte
Te cinstesc şi mă minunez
Când te privesc şi te simt
Din toate reflexiile tale, prin care te oglindeşti
În dimensiuni paralele şi faţete multiprezente
Te cinstesc şi te onorez
În această uniune
Şi rămân intru eternitate
Egala ta.

***

ZBORUL, CĂLĂTORIA SPRE VIAȚA

Am luat condeiul prăfuit de pe hârtia veche
Pe care călimara uscată și-a pierdut odată urma
Și am început să aştern
Slove de suflet
Adevăr din amintiri divine
Adevăruri care dor
Și care te vor trezi poate
Din somnul nopții târzii
Să îți amintească Cine ești tu
Suflet pribeag
Care rătăcești în fiecare ungher de Univers
Fără noimă și sens??…
Azi nu mai poți alege
Și nu mai ai altă variantă
Timpul s-a sfârșit
Și tot ceea ce ai fost, ai semănat și ai creat
Se afla în tine
În inima și sufletul tău
În preajma ta, în oamenii şi locurile de lângă tine
Privește-ți capodopera prieten drag
Azi, ea este oglinda ta!!!
Sinceritatea este o artă
Realitatea o creație
Ceea ce ai devenit
Este Creația ta
Dacă te privești pentru o clipă în oglindă
Și te uiți înapoi… pe ce cărare ai venit?
Ce simți?
Te recunoști?
Îți amintești? Imaginea ta
… te face mulțumit?
Cine ai devenit?
Ești tu sau doar umbra ta?
Care își repugna negura incertă
Peste trupul ostenit
Și mintea plină de prejudecăți…
Capodopera creată te reprezintă!!!
Poți să o accepţi şi să înaintezi în timp pe cărarea care ai venit
… Sau poți să îți construieşti
Un nou Zbor printre aștrii
Printre galaxii, lumi şi noi începuturi
TU cel care ești
Și care reînnoirea a venit odată
Cu noul suflu al noii planete
Dacă minciuna, ignoranta, laşitatea, infidelitatea, nerecunoştinţă, mânia, ura, neîncrederea şi multe alte năpaste întunecate te-au urmărit întrecut
Azi… Este o nouă filă de poveste
Din viața ta
Răsfoiește-o
Ia penelul nou
Și desenează-ți zborul
Spre o lume creată de tine
O lume reală, al cărui maestru
Ești tu
Nu lasă această clipă să îți scape!!!
Este a ta şi doar tu ești creatorul ei!!!
Ochii tăi au o nouă strălucire
Mergi pe stradă şi îmbrățișezi un copil, alergi cu el în brațe, razi Împreuna cu el
Dansezi în ploaie, strigi oamenilor
Că îi iubești
Îmbrățișezi un copac
Ieși în calea unui bătrân
Și îi mângâi fata înlăcrimată
Care strălucește în fata veseliei tale
Îți recapeți curajul
Îți pui visele în mișcare
Energiile tale te umple de o Lumină Puternică
Îți vin idei mărețe
Care nasc proiecte care se materializează
Transformarea şi vibrația ta
Este un tăvălug
Care amplifică şi înnobilează tot ce este viu
Și care se întâlnește cu tine
Ai devenit peste noapte
Un profet, Maestru şi un nou Creator
Prin care zborul
Își înaltă visele
Și înmulțește Darul în Lumina infinita
Ești tu, sau acea umbră stoarsă de limitări şi dogme?
Sau Puterea Luminii Creatoare
Ți-a profețit menirea?
Un nou timp
Tocmai s-a născut
Peste sufletul tău întinerit de vreme
Și ţi/a prevestit Zborul
Păsării Măiastre
Care dansează în inima ta
Nu mai e timp de nimic
Și noaptea se-mpreuna cu ziua
Ia aminte şi ascultă—ţi zborul
Pendulul din fereastră tocmai s-a oprit
Lasă-ţi povestea să se renască
Și condeiul să își rescrie
Noua ei legenda
Cu inima bună

***

POVESTEA IERTĂRII

I-a trebuit vieți de-a randul
Trecere prin moarte
Renașteri după renașteri
Trăiri, dureri, eșecuri și dezamăgiri
Furii și dezlănțuiri furtunoase
Ca pana într-o zi
Să cadă și prin căderea-i proprie
Să se trezească într-o nouă formă
Din visu-i ei de gheaţă
Prin care cristalele uimirii
I-a readus umila-i ei mirare…
Și a trecut mult
Până când miracolul din ea
S-a înfăptuit
Într-un colț de univers
Un om și-a trăit povestea
Aparent credea că fericirea
Este în casa lui, cu familia potrivită
Nu îi lipsea nimic
… Doar o mare de suferinţa
Și un gol peste măsura
Ce îi străpungea sufletul
Ca o lance rece
Pe care o simțea aievea
Durerea nu a întârziat să apăra
La pierderea copilului iubit
Pentru care și-a blestemat și inima din piept
Vinovăția, suferinţa, deznădejdea și neiertarea.
Îl urmăreau în cele mai mari zbateri
Prin care nopțile de coșmar
Își făceau tot mai intens cuib în sufletul lui
Până într-o zi
Când Cerul i-a trimis chemarea
Și Profeția s-a adeverit
În cea mai strălucitoare și reală Opera
Dumnezeul-Om s-a întrupat
În Cei trei Magi
Și-a cuibărit prezenta printre muritori
Și i-a trimis o invitație
Omului nostru
Oferindu-i o poartă
Pentru a se întâlni cu el însuși
Prin care poate învață
Cea mai înaltă lecție de până atunci
Mesajul LUI l-a atins
Ca o văpaie vie
Şi i-a răspuns chemării
Urmându-și vocea sufletului
Povestea lui… povestea ei
De-abia acum începe
Este fără sfârșit, iar începutul
Nu are vreo intrare anume
Sufletul pribeag a ales
Să-şi înfrunte cele mai negre cămări
Ale întunericului din străfundurile lui
Şi cei mai întunecați demoni
Care l-au ținut înghețat și izolat
Vieți de-a rândul
De inima lui
Printr-o simplă alegere
S-a rătăcit în pădurea de brazi
Prin care poteca l-a condus
Spre aventură vieții lui
Şi prin care renașterea lui se vedea
Nu departe prin desișul viu
Şi pe care o simțea atât de aproape
S-a lăsat condus… nesigur
Însă plin de încredere
În această călătorie absolută…
A fost pus fata în faţă cu cea mai acerba durere
Cu propriul lui părinte
Care își lovea cu o satisfacție masochistă
Propria mamă
Iar el copil fiind, îndurarea lui
Era transformată în cea mai mare tortura
A asistat la uciderea propriei fiice
Prin care schimonosirea durerii
S-a transformat într-o ură fără seamăn
Şi toate aceste fapte demente
L-au adus în pragul sinuciderii…
Momentul acela i-a însemnat ființa
Cu o pecete pe care a simțit-o
Pentru tot restul vieții
O Conștiința Cristalină apăruse de niciunde
Şi a simțit, știut, văzut că nu este singur
Nu a fost nici o clipă
EI, CEI TREI au fost mereu cu el
Regina Înțelepciunii i se arată
Şi îl puse pe tronul ei
Spunându-i ca a sosit momentul
Să se judece pe el, pe copii,
Familia lui și pe toți oamenii pământului
Așa cu tot ce simțea
Însă primul lucru pe care trebuia să îl facă
Era să își judece copii
În acea stare de răzbunare
Ura și furie fără margini…
Pe un ecran în faţa ochilor
I-au fost aduși copii, familia
Fiind pus în faţa faptului împlinit
Nu mai putea să dea înapoi
Şi era nevoit să facă o alegere..
Sufletul pribeag era înmărmurit
Şi îi strigase Înțelepciunii
Să-l ia pe el în locul copiilor
Acesta era momentul trezirii
Prin care Prezenţa celor TREI
I-a spulberat orice ranchiună
Şi blândețea LOR desăvârșita
I-au readus în inima o picătura de înțelegere
Trezit parcă din cel mai mare coșmar..
Precum că fiecare ființa este supusă propriei alegeri
Prin starea prin care își exprima
Propria-i acţiune
Omul își privea Creatorul
Şi un fel de răbufnire îl cuprinde
Iar în profunzimea ei
Un soi de tânguire îl învăluia
Ca într-o haină de cleștar
Prin care puterea iertării
Prindea ca un mugur inocent
În inima lui din nou
O nouă viaţa
Magii îl privi cu duioșie
Iar jelania lui a cuprins, lumi, zări, ființe
Tocmai își urmărea propriul film
Al vieții lui
Prin care a înțeles
Cât este de simplu
Lasă durerea să îl părăsească
Îi dădea drumul
Încet ca o boare
Şi apoi crea spațiu după spațiu…
Golul pe care îl simțea..
Se umplu încet de o maramă aurie
Blândă şi fină
Care începuse să îl mângâie
Din creștet pana în picioare
Trezit din aceasta peliculă
Amnezia care tocmai l-a părăsit
L-a ajutat să înțeleagă un lucru
EL ESTE CEEA CE ESTE
Şi tot ceea ce îl înconjoară face parte din EL
A încuviințat să-şi urmeze
Nouă Putere, tocmai creată
De el însuși
Şi de Lumina Vie
Care dansa în ploaie
Şi printre stelele care îi umplu
Universul de o nouă Haina
Cu inima bună

***

PÂNTECUL SACRU…
IMACULATA CONCEPȚIE!

Ți-e, celei imaculate prin care Iubirea LUI
A prins viața și se revărsa peste lume fără a se opri vreodată
„Lumina din Lumină
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat
Și din pântecul ei feciorelnic
S-a născut și a devenit Învățătorul Lumilor…,
Coroana de Lauri împodobi
Universurile, Galaxiile, planetele și întreaga ființa
Părtașa într-o lume acerbă
Înfățișare de Zeița Creatoare
Tu faci mereu din strălucirea TA
Lumina, Bunătatea să pară superba…
Pântec ostoit cu preaplinul nectarului sacru
Potir aducător de miracol ceresc
Prin care imposibilul uman
Se transforma simplu în posibil firesc
Laurii tăi sunt dătători de viața
Te dăruiești mereu fără să ceri ceva
Și nu ți cont de împietrirea nimănui
Neobosita alini fără-ncetare inima
Putere tămăduitoare
Și Mama printre cele mai Înălțătoare
Din câte-au fost vreodată
Și-au existat sub soare
Miracol și Grădina din Edenul infinit
Ai fost trimisă să împărtășești
PE, CEL care a fost proorocit
Şi Voia Sacra să o împlinești
Pântecul Tău sfânt minune a creat
Din alăuta aleasă Puterea s-a născut
Și Energia Vieții sămânța-i cea aleasă
A zămislit Lumina-i infinita
Prin Graţie triumfătoare a-nflorit
O tu Divina Mamă și Blând Învățător
Ce din Opalul Sacru te-ai imaculat
Prin cea mai pură arta
A Uniunii LUI
Sfințenie de Lumina, Mesia s-a creat
Astăzi fii tăi îți cânta bucurie
Din inima de piatră și inima de glie
Alchimia creatoare din nou s-a înfăptuit
Și pântecul zeiței transformat
Din lutul învechit Duh nou a renăscut
La ceas de noapte spre apus
Și-n răsăritul dimineții de odinioară
Îți închin Oda preamăririi Sfinte
O Maică Preacurată și Fecioară
Tu împreuna cu cu cele patru Doamne
Prin care Dumnezeul se pogoară
Și se arată-n Taină și în ceas de seara
Pe când zorii zilei de odinioară
Își mărturisește simplu a lui comoara
Inima ta se-mparte-n mii de stele
Pentru ca fiecare să primească
Darul solemn și să-l accepte
Lui însuși și oricui să îl înmulțească
Cununa de Lauri
Și pântec sacru
Ce-şi cheamă fiicele şi fii la trezire
Zenitul și-a aprins luceferii de seara
Care se pot renaște prin propriile potire
Făclia de Iubire şi Biruinţa-aleasă
O Maică Prea Înaltă ai semănat preaplin
În fiecare femeie a acestui pământ
În inima zeiței un suflet nou divin
Azi renăscută pur prin pântec de Lumină
Mireasma preacurată şi-n toate o stăpâna
Primește inima noastră
Prin harpele divine
Prin care Sefiroții şi oameni s-au adunat
Să îți închine ȚI-E cinstita Mama Sfânta
O odă a iubirii şi recunoștință vie
Cu inima bună

***

ȘLEFUITORUL DE DIAMANTE

M-am trezit dintr-un vis
Pe când șlefuitorul de diamante
Își onora Lucrarea-i măreață
Și am văzut cum totul se petrece aievea
Ca o peliculă de film
Prin care viața mea
Și-a scris o nouă filă de poveste
O nouă viața
Și un nou început…
Potirul culorilor diamante
Își țesea pe pântecul meu
O nouă marama
Praf de stele prin părul meu că o mătase
Se prelingea ca o ploaie de Lumina Vie
Și prin prelungirea ei
Aducea cu Sine
Forme tot mai suave
Prin care transcenderea
Și-a renăscut procesul tantric
În șoapte de nectar pur
Revelându-şi taina magnifică.
Șlefuitorul de diamante
Tăcut sfida timpul
Iar trecerea lui printre trecători
Era invizibilă parcă
Nici o ființa umană
Nu sesiză prezenţa LUI
Prin atingerea mâinilor care erau
Raze de Lumină Pură
Potirul se transforma aievea
Şi prindea în ritmul lui tacit
O nouă viața
Prin care Lucrarea-i sacră
Își depăna esența
La margine de zare un miel își caută mama
Iar trena înserării
Îşi picta în nuanțe regale
Apusul încremenit în asfințit
Prin care își chema la Lumină
Un nou răsărit
Era un început al Marilor Sefiroţii
A cărui Lumina recreată
Își țese haina
În potirul Desăvârșirii Absolute
Prin care sămânța celestă
Şi-a chemat la Întrupare
O nouă stea
Șlefuitorul de diamante
Şi-a ridicat privirea
Spre cele patru zări
Şi a rostit cuvântul de temelie
A cărui sacralitate
A trezit un cânt al mierlei
Prin care fiecare ființa
Se închina în această liniște de început
Șoapta lui aduce Energia Vieții
Şi o transformă în puritate
Este., a fost și va fi aceeași
„S-a împlinit, cu inima bună!

***

MÂINI TĂMĂDUITOARE

Clepsidra din fereastră
M-a inspirat în modul ei tacit
Arătându-mi ca de fapt
Curgerea ei este un mod de a ne arăta
Splendoarea și bogăția Infinitului
Nisipul auriu este abundenta
Care se reface mereu și mereu
Prin tot ceea ce conţinem
Și creăm zi după zi, ceas după ceas…
Clepsidra din fereastră
Mi-a mai arătat împreunarea Mâinilor
Prin care tămăduirea se revarsă
Ca o lavă prin degetele aurii
Mâinile-mi sunt sori de raze multicolore
Vocea mi-a devenit cristal prin care se transmite
Lumina Vie a Eternității
Iar Cuvântul ei se rostogolește
Prin unde și vibrații mângâietoare
Din Înălțimea dimensiunilor Înalte
Prin care Mesajul
Și-a țesut o nouă Haina
Și cheamă la ascultare fiecare ființa
Clepsidra din fereastră îmbie la tăcere
Și îmi arată o Nouă Arta
Prin care Așezarea Mâinilor
Își prevestește tămăduirea
Într-o nouă Formă
A Miracolului unui Nou Început
Care nu este altceva
Decât firescul ființării mele
A tale și a tuturor ființelor vii…
Mâinile au devenit Lumina
O Lumină Pură tămăduitoare
Ochii îmi proiectează Strălucirea Ei
Prin bucuria tumultului
Care se înmulțește și abundă fără-ncetare.
Clepsidra din fereastră
Nu are început și nici sfârșit
Ea își urmează scopul predestinat
Și cursul ei tăcut prin vieți de viața
Vindecând, dansând și sfidând timpul
Crează mereu câte o stea
Prin Graţia și Forța ei Divina
Mâinile au devenit praf de stele
Prin care Radiantele Luminii
În unduirea lor spiralată
Împrăştie în văzduh și-n toate zările
În universuri și galaxii
Tămăduirea celestă deplină
Peste tot și toate
Completând și armonizând
Dansul celest
Care își urmează ritmul renașterii pe sine
Vocea nu mai este ceea ce a fost
A devenit mult prea cristalină
Iar muzicalitatea ei
A umplut cerul și pământul
De Osanalele-i sublime
Dinspre apus şi răsărit
Din cele mai Înalte Dimensiuni
Forme angelice de Lumina Sidefie
Cuprind pământul şi întreaga ființa
Într-un ritual nesfârșit
Unindu-se una cu el
În aducerea aminte
A UNULUI CEL CE ESTE
A FOST ȘI VA FI
ÎN TOATE ȘI TOT
Mâinile tămăduitoare
Mângâie, ating şi revarsă Lumina
Care se răsfrânge în toată ființa
Fără să obosească
Iar odată cu EA
Renașterea Echilibrului Etern
S-a restaurat deplin
Peste tot natul
Clepsidra din fereastră
Și-a depanat povestea
A Așezat-o într-o filă de istorie
Și o păstrează așa
Pentru veșnicie
Cu inima bună

***

MIRACOLUL GRATITUDINII

Exista un timp pentru toate
Un timp al semănatului
Un alt timp al culesului
Și unul al îmbogățirii roadelor
Mai exista un timp al Luminii
Și unul al întunericului
Care împreuna ne reîntregesc ființa
Și ne ajuta să înțelegem
Atât de simplu și frumos
Ca toate acestea ne stau în puterea noastră
Să le armonizăm, deslușim
Să le înțelegem și să ne reunim părțile
În Unitatea TOTULUI Absolut
Prin Comoara care a fost sădită în noi
De veacuri…
Am înălțat astăzi un imn
Al gratitudinii sfinte
Pentru simplul fapt că exist
Și am înțeles din nou
Și din nou…
Esența miraculoasă a vieții
Astăzi îți închin acest imn
De glorie, onoare și bucurie
Din inima mea nemuritoare
Pe care am transformat-o
În cea mai suavă Harfa
Înălțând un Cânt de slavă și bucurie
Care prin corzile ei cristaline
Să umple zările în lung și-n lat
În acordurile Iubirii
Celei mai Înălțătoare
Pământul pe care-l calc
Se umple de aceste acorduri
Cerurile încep să răspundă
În liniştea atemporala parcă pictată
Într-o filă de poveste
Iar Îngerii se aliniază în șoapte
Și urmează acest Imn
În veselie și gratitudine deplină
Alerg desculț prin frunzele umede
Spre fiecare ființa, om, spirit
Pe când soarele se arată la Orizont
Prin cupola-i de foc și Radiante Aurii
Și împart fiecărui suflet pe care îl întâlnesc
Această bucurie
Să se umple fiecare ființa
Prin Har și Lumina
De-atâta Binecuvântare
Un nou născut
S-a trezit din somnul lui ancestral
Și nedumerit își caută sensul pe Terra
Un bătrân la margine de sat
Își pregătește plecarea
O lebădă aurie își înaltă capul
Spre zările albastre anunțând Venirea
Într-un cotlon al un casei de-abia vizibile
Doi părinți printre imensitatea de copii
Se străduiesc să împartă
Puţinele bucate în mod egal la toți
Într-o locuința luxuriantă
Un cuplu își reproșează cu foc
Și încăpățânare nemulțumirile primare
O ciocârlie în desișul codrului tainic
Se aliniază și ea acestui Imn de Lumină
Căruia încet, încet continua
Să se alăture de la mic la mare lumea…
Alerg și îi îmbrăţişez pe toți
Indiferent de rănile sau bucuriile lor
Şi le spun în șoaptă
Ca a sosit un timp
Al îmbogățirii roadelor din noi

––––––-
Flavia LAȚCU