Teoria Maturității Sociale și întrebările ridicate de aceasta sunt dezbătute de către Robert Kegan în cartea sa, Evoluția Eului (The Evolving Self) și dezvoltată în munca sa ulterioară – Deasupra capetelor noastre (In Over our Heads). Mark Dombeck a fost interesat de munca și cartea lui Kegan, întrucât face o sumarizare a acesteia în unul din articolele sale. Maturitatea socială se dezvoltă în straturi succesive precum maturitatea cognitivă, progresând de la cea mai simplă formă de înțelegere a lumii sociale la cea mai complexă. Mai multe aprecieri simple ale lumii sociale și ale emoțiilor umane sunt fundamental inexacte și nu se potrivesc pentru complexitatea actuală a lumii în care trăim. Totuși ele reprezintă ceea ce oamenii pot cel mai bine să facă în momentul de față.

Aprecierile complexe ale lumii sociale evoluează în existență, așa cum o persoană devine capabilă să aprecieze lucrurile abstracte. Indivizii sunt inițial încorporați în propria lor perspectivă. Ei văd lucrurile doar din propriul punct de vedere și nu pot să înțeleagă cum se poate vedea din altă perspectivă. Nu sunt capabili să înțeleagă că felul cum arată în fața celorlalți este, de fapt, esența și definiția a ceea ce înseamnă să fii subiectiv cu tine însuți. Atunci când ești capabil să apreciezi lucrurile din mai multe perspective diferite, poți spune că ești relativ obiectiv.

Noile straturi ale dezvoltării sociale/emoționale apar atunci când oamenii devin capabili să vadă o perspectivă socială tot mai mare și mai largă. De exemplu, momentul în care o persoană reușește să înțeleagă pentru prima dată ceea ce alții gândesc sau simt. În acel moment, persoana face un salt din subiectivitate într-o perspectivă a lumii, care este puțin mai obiectivă. Dacă individul poate înțelege aceste aspecte, atunci el se poate imagina cum ar trebui să arate prin ochii celorlalți și înțelegerea despre propria persoană devine mai obiectivă.

Acest proces de a deveni mai puțin subiectiv este un act de maturitate și, astfel, suntem capabili să apreciem complexitatea lumii sociale. Fiecare strat nou de conștientizare, fiecare expansiune sau perspectivă pe care o persoană o dezvoltă este mai obiectivă și oferă o perspectivă mai bună și mai largă a lumii sociale decât înțelegerea precedentă, dar, de asemenea, mai puțin obiectivă decât înțelegerea care va urma în mod logic.

Unde se termină acest progres? Teoretic, se termină în iluminare, înțelepciune sau individuație, în orice statut de genul sau atitudine în care tot ce poate fi înțeles obiectiv este înțeles obiectiv și nu există altă subiectivitate în care se poate cădea. Practic, se termină când ajungem la cel mai înalt nivel al maturității sociale care poate fi atins. Puțini oameni devin mai maturi social.

Etapele Maturității Sociale

Există cinci stagii sau perioade de dezvoltare: incorporativ, impulsiv, imperial, interpersonal și insituțional. Foarte rar, printre indivizii de gen masculin, se ajunge la stagiul inter-individual al conștientizării. Dar mai rar se ajunge la statutul de individualizare.

La început, nou-născuții sunt toți subiectivi și nu apreciază nimic din perspectivă obiectivă, de aceea nu se pot aprecia și conștientiza real. Ei nu știu să interpreteze mai nimic și singura modalitate de a interpreta lucrurile este propria lor perspectivă, care nu este dezvoltată aproape deloc. Ei pot să-și recunoască părinții, dar asta nu înseamnă că sunt capabili să aprecieze că părinții lor sunt două entități separate și au propriile lor nevoi.

Stagiul incorporativ. În acest stagiu, simțul eului nu este dezvoltat. Nu se poate vorbi despre eu, deoarece în mintea nou-născutului nu este nici mai mult nici mai puțin decât experiența personală asupra simțurilor. Acesta este încorporat în propria experiență senzorială și nu conștientizează altceva. Folosindu-și simțurile și reflexele, copiii își dezvoltă reprezentările mentale ale acestor reflexe. Reflexele și senzațiile sunt primele obiecte mentale, primele lucruri care sunt înțelese ca fiind componente distincte ale eului.

Stagiul impulsiv, denumit tocmai pentru a sugera faptul că impulsurile îl încorporează pe copil. Simțul asupra propriei persoane este identificat cu nevoi precum: hrana și somnul. Dar încă nu sunt capabili să înțeleagă faptul că ceilalți oameni există ca entități independente.

Stagiul imperial. Copilul este un ”mic dictator”. Acesta este conștient că are nevoi, că poate manipula lucrurile astfel încât să-și satisfacă nevoile. De asemenea, nu este conștient că și ceilalți au nevoi, știe doar că are nevoile sale și nu ezită să și le exprime.

Stagiul interpersonal. Copilul începe să înțeleagă că există și alte persoane ale căror nevoi trebuie luate în considerare pe lângă ale sale. Perspectiva copilului se extinde de la propria perspectivă la a celorlalte persoane importante din jurul său. Conștiința și potențialul de vină și rușine se nasc, la fel și empatia. Totuși, copilul nu are niciun principiu după care să se ghideze în privința prioritizării nevoilor. El nu știe nevoile cui sunt mai importante: ale sale sau ale celorlalți. Unii dintre ei exprimă faptul că nevoile personale sunt mai importante decât ale celorlalți, alții ar putea spune inversul, iar alții pur și simplu nu pot să-și exprime părerea.

La un moment dat acesta devine conștient de faptul că un principiu de ghidare ar trebui stabilit și că acesta îl ajută să determine ce set de nevoi ar trebui satisfăcute mai întâi în funcție de circumstanțe. Acesta este primul moment în care se poate spune că acest copil are valori, credințe și principii. Această perioadă este denumită de către Kegan ca fiind stagiul instituțional. Ideea copilului despre eu devine ceva ce poate fi descris ca valori instituționalizate. De exemplu a fi onest: ”Sunt o persoană onestă. Încerc să fiu drept și curajos.” Aceste valori încep să ghideze aprecierea copilului asupra condiției de membru al familiei și al societății. Fundamentele morale, etice și legale ale societății încep tocmai de la acest stagiu. Mai mult, copiii care ating acest level al maturității sociale înțeleg nevoia pentru legi și coduri etice care trebuie să ghideze comportamentul fiecăruia. Pentru  multe persoane, maturitatea socială pare să se oprească aici la stagiul instituțional. Acest stagiu fiind stagiul maturității adultului convențional.

În următoarea etapă copilul începe să realizeze că există mai multe modalități de a fi corect și onest sau curajos. În stagiul inter-individual persoana recunoaște o diversitate de căi în care poate acționa, dar în conformitate cu un sistem de valori coerente, care nu trebuie să fie neaparat propriul sistem de valori.

Psiholog Mirela Aldea
SURSA: http://aldeamirela.blogspot.com

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…