Început

*****

Pe pasarelă fantasme elegante se plimbă agale
cu capu-n pământ
când le privești se închid în capsule etanșe
și trec fugitiv
doar noaptea sufletele lor se țin cuminți de mână
și nu le vede nimeni
se supun colțurilor întunecate
și se feresc să nu adoarmă într-un vis

*

oamenii de pe strada mea dansează în ploaie
iar eu aș fugi dintr-un oft adânc spre tine

*

tot cerul se surpă în oglinda din mână
iar vântul râvnește, trece prin mine
și-un tremur lăuntric mă prinde, mă-ncarcă
c-o neputință stranie
și-atunci aș ieși ca un strigăt din mine
m-aș rupe de trup ca o umbră senilă
și-aș făuri din haos un nou început

*

eu încă aștept să mă nasc.

***

Compulsiune

*****

Am ieşit să mă plimb
nu mai văzusem de mult colţurile tăcute ale oraşului
mi-era dor să mă desprind de camera
ce mă ţinea închisă de câteva zile
pe deal liniştea e mult mai adâncă
se văd crucile şi casele nou zugrăvite
cerul se surpă, iar păsările caută o altfel de căldură
aici sus pomii se înalţă în mine
puterea parcă te strânge în braţe
şi ţi-ai striga numele să asculţi dacă te auzi
să vezi dacă te aude cineva
dar nu ai timp, asta îţi trece prin minte

*

când sunt singură în capul meu e un trafic continuu
lumea se adună şi ţin conferinţe interminabile
fiecare în legea lui

*

deasupra oraşului sunt mai mare
ceva din mine se înalţă deasupra mea
şi cu ghearele scoase vrea să cuprindă pământul
dacă m-aş vedea, aş plânge de multe ori
nu ştiu cine lasă demonii să intre în mine
se ascund în inconştient
stau la pândă şi ies când e linişte
uneori mi-e teamă să stau singură
mă tem că ar ieşi din mine şi n-aş putea răspunde
şi vreau să-i alung, chiar vreau
e ca şi când aş pune instinctele în cămăşi de forţă
şi le-aş lega să nu mai scape
uneori reuşesc
alteori descarc tot ce se află în sine, apoi tac
abia atunci liniştea coboară şi-n mine
şi mă simt om.

***

Mirela Aldea
SURSA: http://aldeamirela.blogspot.com/