Inainte de a intra in cateva detalii, notez pentru ploiesteni si prahoveni ca, pana in anii 2000 au existat in municipiul nostru si imprejurimi o mare unitate de radiolocatie (cu unitati dispuse in aproximativ jumatate din teritoriul national), o scoala de aplicatie a armei (unde isi perfectionau pregatirea cadrele, rezervistii, salariatii civili si militarii voluntari din toate structurile de radiolocatie ale armatei romane) si mai multe unitati ale Fortelor Aeriene Romane, dotate cu radare (radiolocatoare). In perioada 1998-2003, toate structurile de radiolocatie existente in Prahova au fost desfiintate, urmare a procesului de reforma al Ministerului Apararii , trecandu-se la forme de organizare similare armatelor din tarile NATO.

Poti dispune de arme terestre de elita, de nave maritime si fluviale de lupta cu performante mondiale, de tancuri ultramoderne etc., insa daca acestea sunt distruse de aeronavele inamicului, teritoriul tarii este ca si cucerit de agresor. Iata de ce radiolocatia este de importanta strategica .
Pe intelesul tuturor, radiolocatoristii de pe radare – care sunt adevarate uzine electronice mobile, cu antene imense, sunt asemenea unor cercetasi de pe vremuri, denumiti iscoade, in actiune zi de zi si nopte de noapte, 24 de ore din 24, pentru descoperirea si identificare oportuna a tuturor aeronavelor de deasupra teritoriului national si de dincolo de frontierele tarii.

Prezenta in spatiul aerian a zepelinelor, inainte de razboiul intai mondial, si mai tarziu a avioanelor, a determinat necesitatea existentei in domeniul militar a monitorizarii spatiului aerian in scopul localizarii aeronavelor din zbor, pentru distrugerea celor cu intentii agresive. Asa au aparut structuri de panda si observari aeriene, dotate cu proiectoare de peste 100 de cm diametru (imi amintesc in copilarie cum fasciculele lor se intersectau deasupra orasului, dandu-mi un sentiment de fascinatie, dar si de teama, nestiind atunci ca scopul acestora era militar), aparatura optica si acustica clasica.

Ca urmare a dezvoltarii radiotehnicii si electronicii, in deceniul 3 al secolului al XX-lea s-au pus bazele construirii primului radar modern, urmasul telemobiloscopului (inventat de germani in 1904).

Dupa razboiul doi mondial, organizarea existenta a constituit tranzitia de la panda aeriana, bazata pe vaz si auz, la decizia de infiintare (la 25 iulie 1955) a Trupelor Radiotehnice (RADIOLOCATIA de azi), organizate pe subunitati (dispuse la 15-30 de km de localitati importante), avand in dotare 2-4 radare, cu misiunea de descoperire prin radiolocatie a aeronavelor si transmiterea datelor despre acestea prin radio si radio-releu la esaloanele superioare. Ulterior, acestea au devenit batalioane si companii radiotehnice, subordonate brigazilor-infiintate in 1966 (una la Ploiesti si cealalta la Timisoara). Brigazile radiotehnice, care aveau punctele de conducere comune cu cele ale diviziilor a.a. (va amintiti de unitatea de langa stadionul Ilie Oana), aveau in subordine 26-32 de unitati radiotehnice (batalioane si companii), dispuse la distante si intervale de 60 la 120 de km .

Tehnica, de provenienta ex-sovietica, a fost completata in 1978, cu radare perfectionate din Polonia. Tot in acesti anii a inceput procesul de implementare a automatizarii brigazilor, initial cu aparatura din import apoi si cu tehnica de calcul indigena, iar in 1985 s-a produs radarul START 1 .
La 25 iulie 1990, pentru prima data, “ZIUA RADIOLOCATIEI” s-a aniversat oficial (35 de ani de la atestarea infiintarii Trupelor Radiotehnice ca arma moderna din armata romana).
In Ploiesti si Prahova, sunt mii de cadre in rezerva (pentru ca marile unitati si unitati de specialitate nu mai exista) care au facut cinste armei si armatei.

Dar in radiolocatie nu au profesat numai cadre si militari voluntari, ci si personal civil. In acest context , doresc sa-mi exprim recunostinta pentru sutele de salariati civili care au lucrat in punctele de comanda ale brigazilor, zi de zi si noapte de noapte, in conditii de mare efort fizic, psihic si intelectual, indeplinindu-si cu constiinciozitate misiunile si sarcinile primite, de mare raspundere. Din nefericire, statutul de munca grea nu a fost reflectat pe deplin de actele normative in vigoare, astfel ca aceasta categorie, unica in tara, nu se poate bucura de o pensie pe masura activitatii desfasurate in armata (multi au fost disponibilizati fara posibilitati de angajare).

In sinteza , asa se prezinta la aniversare numai o mica parte a “radiolocatiei” , extrem de vasta, complexa si de importanta vitala pentru armata romana , precum si un scurt istoric al existentei sale in Ploiesti si Prahova, atat inainte de 1989, cat si dupa.

Am o mare multumire ca am reusit sa aduc la cunostinta ploiestenilor si prahovenilor unele date privind existenta radiolocatiei, arma noua, moderna si vitala pentru armata romana, precum si pentru “linistea aeriana” a Romaniei.
Totodata, indraznesc sa aduc un omagiu si recunostinta celor care au servit, cu competenta si daruire, arma noastra in judetul Prahova.

General de brigada (r) 
MALAESCU CONSTANTIN

SURSA: http://www.ziarulprahova.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

One Comment

  1. Adiana Maria Rusu

    12 decembrie 2014 at 1:47 PM

    Multumim pt informatii, este bine sa stim ca avem resursele necesare, le putem valorifica oricand; sa inteleg ca urmeaza reorganizarea ARMATEI ROMANE si a celorlalte structuri implicate in serviciile de securitate nationala si lupta antiterorism? Va doresc din toata inima, mult, mult Succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…