Rodica Elena Lupu: „EMINESCU” – Poem din volumul „Între anotimpuri”
EMINESCU
*****
Prin vămi veşnice, poetul nepereche
Mă-mbărbătează azi, mai mult ca ieri.
Sâmburele fecund al gândului său
Mă cheamă şi mă tulbură mereu.
*
Actuale sunt cugetările lui:
Secretul vieţii lungi a unui stat
E păstrarea ierarhiei meritului,
Da, dar la noi cum e sau cum nu-i?
*
Un rău politic se poate vindeca
Pe cât timp puţini îl văd, e adevărat,
Dar când ajunge să îl vadă lumea,
El nu mai e de vindecat şi e păcat.
*
Şi care e se întreba tot el, Mihai
Etapa politică în România mea
Când sărăcia pentru mase e mult mai
Deschisă corupţiei, decât averea?
*
Ce se întâmplă cu românii azi vedeţi,
De aceea îl iubesc şi-l preţuiesc
Şi-l voi iubi mereu pe Eminescu
Care ştia mult mai mult decât versul.
*
Când vă amintiţi despre uzurpatori,
Să nu uitaţi ce spune acest nativ:
Invingătorul momentan, – cât adevăr,
Nu este totdeauna cel definitiv.
*
Cine a plecat din ţară în pribegie,
Să ia cu el cartea de poezie
Scrisă de el, de Mihai Eminescu
Cel care ştie multe, dar şi versul.
*
Doar astfel va avea de el aproape
Ţara din care prea mulţi dintre noi
Am fost siliţi ca să plecăm departe
Să nu mai fim lângă părinţi şi lângă voi.
***
de Rodica Elena LUPU
Partajează acest conținut:




Publică comentariul