Sara şi greierașul

NOTĂ: În 25 martie s-a născut fetița prietenului meu Mihai Mircea Totpal, Sara Maria, iar eu i-am dedicat această poezie. Marin Voican Ghioroiu

***

Pe un fir de lămâiţă,

Ce-a crescut lângă o viţă,

Greieraşul exersează

Un concert, ce-i programat

Pentru SARA, ce visează;

Doarme, şi nu s-a sculat,

Să-l asculte pe amic;

Îngerița îmi stă-n pat

Şi vorbeşte cu-un pitic.

*

Greieraşul cel vestit,

E în frac și-i lustruit:

Are multă demnitate,

Că-i artist desăvârşit!

Şi-i prevăzător la toate.

*

Și cum trage pe arcuș…

Cu-un sacâz, și îmi atacă

Uvertura, căci la prânz;

Dacă SAREI o să-i placă,

Să-l primească-n legănuş;

*

Liniştită,-o să-l asculte,

Şi din strugurii ascunşi

Pe sub frunzele de viţă,

O să ia bobiţe multe,

Cu mânuţele ei mici.

*

Va gusta, că sunt zemoşi –

Cum e mierea aromată;

Greieraşul, în surdină,

O să-i spună vorbe dulci.

*

Lângă ea vin alţi pitici,

Zici că-s îngeri radioşi;

Şi îi dau cununi de flori –

Vai, și-s așa politicoşi…

*

Dacă-i vezi ce glume fac?

Sar în sus, şi peste cap

Se rotesc; ce caraghioşi!…

Că din pat ar vrea să sară,

Dulcea noastră căprioară.

*

Râde SARA în lumină

Şi priveşte către nuci;

Micul greier mi-o alină

Şi îi spune vorbe dulci:

*

– „Stai cu mine, porumbiţă,

Până la cules de vii!…

Am o casă, sus în viţă…

De urât aş vrea să-mi ţii.

Pân‘ la toamnă nu e mult,

Dar primește un sărut,

Ghioceii și cu zambile,

Și te rog: nu uiți de mine!”

*

SARA vrea să mi-l atingă;

Râde, cerul mi-l aprinde;

Greieraşu-i sus pe-o grindă,

Ea, din pătuţ, se întinde

Şi ne cere să i-l dăm…

O-nțelegem, aprobăm:

Rău nu-i face, e cuminte.

Dacă-l strânge, rău îi face!…

Pe când el, cu dulci cuvinte,

O adoră și-i dă pace.

*

– Sara, timpul încă-i rece,

Pân’ la toamnă arămie…

Ce-o să vie; vom petrece:

Să ţii minte că simbrie

Nu îţi cer, că eşti mică.

De rămâi să culegi via,

Must îţi dau o lingurică –

Și ce splendid o să fie!…

*

An de an, mereu, să vii,

Te aştept, iubită SARA;

Au să-ți aduc mulți copii,

Ș-am să cânt cu vioara,…

Până mare ai să creşti.

SARA, şi tu ai să cânţi,

Ai să-nveţi multe poveşti,

Şi cu ele-o să ne-ncânţi,

Şi pe noi, şi pe părinţi;

*

Iar bunicii,-o să te-asculte…

Doamne, câte-ai să le spui!

Şi cu dor să te sărute –

SARA dragă, dulce pui!

*

Doar aici e locul tău…

Printre vii, la casa ta;

Nu mă uiţi? Mi-ar părea rău,

Pui de om, iubită stea!…

*****

„pentru SARA CU VIOARA”

Marin Voican-Ghioroiu