Sfantul Haralambie este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 10 februarie. Numele sfantului este de origine greceasca, fiind compus din cuvintele “haris” (har) si “lampos” (lumina, stralucire), drept pentru care el ar putea sa insemne “stralucire a harului”.

Sfantul Haralambie a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea imparatului Septimius Sever (193-211), ajungand vestit prin puterea credintei sale si prin ravna aratata in propovaduirea Evangheliei lui Hristos; pentru marturisirea neinfricata a dreptei credinte de catre sfant si pentru rabdarea chinurilor cu bucurie, multi pagani au venit la Hristos.

Sfantul Haralambie

Sfantul Haralambie a fost randuit episcop in cetatea Magnezia, in Asia Mica, in vremea dregatorului Luchian. Acesta din urma, impins fiind de diavol asupra episcopului cu viata sfanta, l-a luat pe slujitorul lui Hristos si l-a aruncat in temnita, dupa care, l-a supus la nenumarate chinuri; cand sfantul a fost aruncat in temnita, el avea deja 113 ani.

Se spune ca, atunci cand dregatorul a pus mainile lui pe sfant, acestea au ramas lipite de el, cu nimic nemaiputand sa le dezlipeasca, afara de rugaciunea sfantului. Fiindu-i sfasiat trupul, sfantul dadea slava lui Dumnezeu, bucurandu-se ca patimea pentru El, iar celor care il munceau, le zicea: “Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi si batran, m-ati innoit, imbracandu-mi sufletul cu haina cea noua a suferintelor pentru Hristos.”

Sfantul Haralambie - Mucenicul Sfintit

Multi dintre cei care au fost martori la chinuirea sfantului au renuntat la slujirea idolilor si au marturisit ca si ei vor sa fie crestini. Cand dregatorul a auzit marturisirea acestora, el a poruncit ca toti sa fie adusi inaintea sa, iar, dupa amenintari lipsite de putere, el a dat porunca sa li se taie capetele, lucru implinit indata. Astfel, impreuna cu Sfantul Sfintit Muncenic Haralambie, s-au impartasit de vesnica bucurie si de cununile cele nevestejite multi alti crestini, ale caror nume nu s-au pastrat. Unii spun ca insusi dregatorul s-ar fi botezat, devenind crestin.

Auzind imparatul Septimius Sever despre cele petrecute cu episcopul din cetatea Magnesia, a poruncit ca acesta sa fie adus in cetatea Antiohia Pisidiei. Odata ajuns in cetate, Sfantul Haralambie a inceput iarasi sa fie muncit de pagani: l-au tras de barba, tarandu-l pe jos; i-au strapuns trupul cu fiare; l-au trecut prin foc si l-au jupuit, fara pic de mila. Din mila lui Dumnezeu insa, spre rusinarea celor cu mintea intunecata de diavol, trupul sfantului s-a tamaduit in chip minunat de toate cele patimite.

Dorind a vedea si alte minuni, imparatul nu l-a omorat indata pe Sfantul Haralambie, ci i-a adus inainte fel de fel de bolnavi si de posedati, cerandu-i sa-i vindece. Din mila fata de durerile acelora, sfantul i-a tamaduit indata. Astfel, dintre minunile savarsite de sfant, amintim numai vindecarea unui indracit, care patimea de mai bine de 35 de ani, si invierea unui tanar mort de curand. Intre cei care au participat la minunile savarsite de Sfantul Haralambie si care, mai apoi, s-au convertit la dreapta credinta crestina, s-a numarat si Galina, fata imparatului.

Dupa nenumarate chinuri varsate asupra trupului episcopului, de catre slujitorii imparatului, acesta din urma a poruncit ca sfantul sa fie aruncat in temnita si sa i se taie capul. Traditia crestina marturiseste ca, mai inainte de moarte, Sfantul Haralambie a vazut cerurile deschise si s-a rugat lui Dumnezeu ca locul unde vor ramane cinstitele lui Moaste sa nu sufere niciodata de foame si de boala. De asemenea, se marturiseste ca sfantul si-a dat duhul in mainile Mantuitorului mai inainte de taierea cinstitului sau cap.

Cinstitul cap al Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea Sfantul Stefan, aflata pe stancile de la Meteora, Grecia, iar mana cea stanga a sfantului se afla pastrata in Manastirea Mega Spileo, tot in Grecia. In tara noastra, particele din cinstitele sale Moaste se afla in urmatoarele locasuri de rugaciune: Manastirea Miclauseni (Iasi); Manastirea Rasca; Catedrala Episcopala din Galati; Biserica Sfantul Dumitru “Posta” (Bucuresti); Biserica Sfintii Arhangheli “Otelari” (Bucuresti); Biserica Sfantul Stelian “Lucaci” (Bucuresti). Sfantul Haralambie este cinstit ca sfant ocrotitor si de Biserica Sfantul Haralambie “Balaneanu”, de Biserica Flamanda si de Biserica Sfantul Haralambie “Belu” (Bucuresti).

Sfantul Haralambie este cinstit mai ales ca tamaduitor de ciuma, pazitor de foamete si izgonitor de duhuri necurate. In tara noastra, ajutorul Sfantului Haralambie a fost simtit mai ales in vremea “ciumei lui Caragea” (1813) si a foametei din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi (1795). Pentru acest lucru, sfantul este slavit si in Acatistul sau, unde gasim scris: “Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“ Ca izbavitor de ciuma, Sfantul Haralambie apare zugravit in mai multe icoane romanesti, el fiind reprezentat calcand peste un schelet uman cu coasa, chip al ciumei si al mortii.

In mediul rural, Sfantul Haralambie apare si ca un sfant care are putere asupra bolilor ce cuprind animalele. Pentru aceasta, in anumite zone ale tarii, in ziua de 10 februarie, crestinii aduc la biserica hrana animalelor (cereale, malai, graunte si sare); dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, satenii le dau, spre mancare, animalelor din gospodarie, pentru a fi ferite de boli si neputinte; ei pastreaza insa o parte din aceasta hrana binecuvantata, drept leac pentru alte eventuale boli ale animalelor.

In cantarea Acatistului, ne rugam Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, zicand: “O, intru tot laudate Sfinte Haralambie, primeste de la noi aceste cantari, ce cu umilinta le aducem inaintea ta, si ne izbaveste pe noi din toate nevoile si necazurile, ca un bun si de oameni iubitor. Caci, desi suntem nevrednici milostivirii tale, pentru pacatele noastre cele multe si grele, pe care le savarsim in tot timpul vietii noastre si in tot ceasul, insa, cunoscand bunatatea ta cea mare, pe care o ai aratat asupra celor ce te cinstesc pe tine si asupra celor ce se pocaiesc cu credinta, intru numele Domnului, nazuim cu fierbinti lacrimi a marturisi inaintea ta ca am gresit. De aceea, ne rugam tie, ca sa fii mijlocitorul nostru catre preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea pacatelor noastre, pentru mantuirea noastra de toate bolile si de toate primejdiile si pentru intarirea noastra in credinta cea adevarata, ca sa nu mai gresim. Asa, stralucite sfinte, rugamu-te pe tine ca sa ne aperi pe noi de toate rautatile, dupa fagaduinta ta, caci toti te cinstim si praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!”

Teodor Danalache

Sfantul Haralambie - Moastele Sfintitului Mucenic

Sfantul Haralambie in pictura populara pe sticla

Receptat de Biserica Ortodoxa in calitatea sa de martir, perceput de pietatea populara ca personaj exemplar care isi pune toate abilitatile in slujba celor multi, infrangand prezente malefice intre care ciuma este cea mai frecventa, cultul Sfantului Haralambie,  praznuit pe 10 februarie, este in directa relatie cu eficacitatea dovedita, palpabila a faptelor sale. Cultul sau a fost maxim dupa cum arata insemnarile, in secolele XVII – XIX, cand lumea spatiului rural era dominata de teama in fata mortii prin napraznica boala a ciumei, in fata careia oamenii simpli se vedeau cu totul neputinciosi si care a facut, de altfel, ravagii.

Sfantul Haralambie in calendarul popular

In calendarul popular, despre Haralambie se spune ca este sfantul care are putere asupra ciumei, holerei si a mortii, de aceea sarbatoarea este tinuta cu sfintenie in mai toata tara. «In nordul Transilvaniei, in asezarile de pe Somes, in Bihor, oamenii duceau in aceasta zi la biserica, malai, graunte si sare. Dupa ce erau binecuvantate de catre preot, le dadeau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Pastrau insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora”.

Se crede ca daca ploua in aceasta zi, atunci va ploua 40 de zile. Tot in aceasta zi, se face pomana pentru cei care nu au murit de moarte buna.

Sfantul Haralambie

Un alt ritual care era savarsit in aceasta zi era confectionarea «camasii ciumei». «Intr-o singura noapte, un numar de noua femei, alese dupa anumite criterii, torceau tortul, navadeau firele, teseau si coseau camasa ciumei pentru a fi agatata, inainte de ivirea zorilor, intr-un copac de pe hotar, sau, pentru a fi imbracata o papusa confectionata din paie si pusa in calea ciumei. In unele sate, prin gura acestei camasi, treceau toti membrii obstii. Protectia magica prin tragerea unei brazde cu plugul tras de boi negri de-a lungul hotarului, sau amenintarea ciumei prin implantarea pe hotar a unui bustean de stejar cioplit cu chip om, care purta amenintator un arc cu sageti intr-o mana si o sabie in alta mana, este atestata de documentele istorice(…). Cei atinsi de ciuma erau descantati, iar cei scapati de moarte, cioclii, inmormantau victimele”.

Dupa diferite legende din Bucovina, Dumnezeu i-a dat sfantului Ciuma in stapanire, ca sa-l rasplateasca pentru muncile grele cu care a fost chinuit in viata. „Sf. Haralambie…, cum a vazut ca Dumnezeu i-a dat putere asupra Ciumei…, a legat-o de grumaz cu un lant de fier… si, numai atunci cand oamenii nu serbeaza ziua lui, o sloboade pe pamant. Si Ciuma, care are aripi si o sabie lata in mana, cum se vede scapata din lantul in care e inferecata, indata alearga la oamenii ce nu-i tin ziua si pe toti ii omoara”.

Dupa o alta legenda, tot din Bucovina, Sfantul Haralambie s-ar fi intalnit intr-o zi cu Ciuma „care umbla pe pamant si aducea foarte multa stricaciune in omenire. Si Ciuma…, cum a vazut pe Sfantul Haralambie, indata s-a repezit asupra lui, voind numai decat sa-l inghimpe si sa-l omoare. Insa Sfantul Haralambie, prinzand-o si legand-o cu un lant greu de fier, a inceput a o bate si a o chinui pana ce s-a saturat. Si tot asa legata o tine el pana in ziua de astazi…”.

In alta legenda, culeasa din judetul Tecuci, Sfantul Haralambie, care fusese initial cioban, a invatat de la un doctor lecuirea tuturor felurilor de boli si tamaduitul oamenilor fara plata si lumea l-a facut sfant. Ivindu-se insa intr-un rand Ciuma, oamenii au inceput sa moara cu droaia si, in putina vreme a ramas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci Sfantului Haralambie Ciuma in seama. De atunci el tine ”Ciumele de par, ca sa nu-si mai faca de cap, cum si-au facut cu ai lui. Cate odata le scapa, si atunci Ciumele se reped in lume ca lupii intre oi. Deosebirea este numai ca lupul omoara cat omoara si se duce, in vreme ce Ciuma ia de-a randul, si pe bun si pe rau, pana baga Sfantul Haralambie de seama, si o strange din nou din lume, inhatand-o de par”.

Sfantul Haralambie in pictura populara pe sticla – icoana in relatie cu calendarul popular

In iconografia ortodoxa bizantina, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea ruseasca sub chip de ierarh.

Sfantul Haralambie

Intalnim, de asemenea, in spatiul romanesc, icoane pe sticla, in care sfantul are sub picioare un schelet sau o figura urata, infricosatoare, reprezentand ciuma. Personajul malefic este aratat in lanturi, ca semn al neputintei in fata sfantului.

Pictura pe sticla este genul cel mai complicat si laborios al picturii populare. Cu toate ca pictura populara pe sticla are de obicei teme religioase, caracterul profund popular este dat de folosirea elementelor de natura laica, cat si interpretarea si viziunea specifica asupra acestor teme, intrate de multe ori in concordanta cu credinte si personaje fabuloase arhaice.

Sfanul Haralambie omorand ciuma

De remarcat este faptul ca acesti creatori ai picturii pe sticla, in exprimarea tematicii religioase, au introdus o serie de elemente laice, luate din istorie, literatura, folclor, sau din viata de toate zilele, contribuind la ceea ce Romulus Vulcanescu denumeste “folclor religios”.

Reprezentarile Sfantului Haralambie, pe aceste icoane, il arata ca aparator al oamenilor si animalelor impotriva bolilor. Sfantul este zugravit in prim plan, iar la picioarele sale este figurata Ciuma, sub forma unui barbat cu picioarele pe cap, ce poarta coasa, simbolizand moartea, asociata cu aceasta teribila maladie care a decimat in mai multe randuri populatia Europei medievale.

Sfantul Haralambie

Boala personificata – “are un chip ingrozitor, adica cap ca de om, coarne ca de bou si si coada ca de sarpe – este vizualizata intr-o ipostaza razboinica, “cu aripi si cu o sabie in mana”, un adversar redutabil al Sfantului Haralambie. Impresionanta este si modalitatea inchipuita prin mecanismele imaginarului popular de reprezentare a actiunii efective, directe a ciumei personificate: boala este data oamenilor prin contagiune directa a acestora cu un ghimpe mare aflat in varful cozii, “cu care inghimpa pe oameni si ii umple de boala”.

Ciuma este tinuta in lant de catre sfant, artistul iconar subliniind biruinta Sfantului Haralambie asupra bolii si mortii aduse de aceasta. In trecut, se intalneau in satele de la noi, in special in cele din Transilvania, mai multe icoane cu aceasta tematica, si avand unele deosebiri in ceea ce priveste linia desenului.

Sfantul Haralambie, icoana pe sticla

Similitudinile cu Sfantul Gheorghe sunt uneori frapante: amandoi lupta pentru o cauza dreapta, unul cu balaurul, celalalt cu o boala aducand a balaur si tot amandoi ies victoriosi prin sprijinul lui Dumnezeu si prin efectuarea unui gest cu multe conotatii simbolice: legarea monstrului in lanturi si subjugarea acestuia. Sfantul Haralambie se inscrie in acest fel in categoria sfintilor razboinici, eroi, care subordoneaza violenta sacrului si care dobandesc astfel puteri nemasurate.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Marian MALCIU: Rondelul tristei veri & Sonetul plângerii… Te cheamă!

Sonetul plângerii… Te cheamă!  ***  Privește, Doamne! Tot pământul plânge, Iar Cerul…