Home Breaking News Stiri Exclusive “Toamna în rime și cadențe (sonete)” de Melania RUSU CARAGIOIU

“Toamna în rime și cadențe (sonete)” de Melania RUSU CARAGIOIU

10 min read
0
0
269

TOAMNĂ TÂRZIE

Plâng spaimele în bradul din grădină,
Ulucile bătrâne strâng din umeri;
Sunt ştirbe, de nu poţi ca să le numeri,
Dar se ascund sub streşini de cătină…

Un corb întreabă zarea de răşină:
De ce-a trimis rugina peste lume?
Dar geamătul uiiind dinspre genune?
Şi când veni-va iarăşi tihna plină?

Din ramurile grele de-alumină
Se scutură seminţe de tăciune
Si-n graiul lor s-ar zice că enumeri

Secunde fără cântec, în surdină
Când gongul bate a amărăciune
Şi bradu-şi zboară acele în pulberi…

 

FILM ÎN ALB ȘI NEGRU

E iarăşi poezie in sfera de lumină
Ce înconjoară malul prea jos ca să-l ating,
Doar dacă se dilată pădurea, sau e plină
De scânteieri şi jerbe ce-n ape se preling.

S-a răsucit un curpen peste un şarpe mort;
O pasăre priveşte cu capul într-o parte :
Să-l creadă? Ori, mai sare? Că are acelaşi port!
Sau dureros, să-şi plângă duşmanul după moarte?

In scorburi seculare se zvârcolesc fantome
Ce-şi cheamă întuneric peste-nroşiţii ochi
Si-ncalecă fantasme din plăsmuiri de forme…

Când plouă de sus ziua şi noaptea, uniforme
Figuri de geometrie, cărbune de deochi,
Tot mai arar se-arată a versului simptome…

 

CAMELEONUL ViEȚII

Vreau să mai croiesc un sonet, dacă știu,
Numărând bobii din păstăile ploii,
Ascultând argintarea săgeților Troiei
Sub curcubeul ce bate-n arămiu.

Zboară și acum fluturi mari de sophora
Cu stropi de antere în clinchet, pe vânt;
Ce greu mi se pare: Eu astăzi mai sânt
Cu tolba-mi de oase, doldora…

Și iar mă întreabă: Ce-i mort și ce-i viu,
Stereotip, refrenul uitat din vreun cânt
Dedicat lui Osiris și Ra, în pustiu…

Balans sinuos spre pânza de pământ,
Fac faldurile-mi seci din pardesiu:
Mi-a mai rămas doar lutul, să-l frământ…

 

LUMEA MEA DE VISE

Unde-i lumea mea de vise?
Mă întreb cu glasul stins,
Unde-s florile ucise?
Unde-i lacrima din plâns?

Au zburat cu frunza…, toamna,
Şi cu ghiocei în păr…
Numai luna, numai doamna
Le-a văzut într-adevăr …

‘Cerc sà le găsesc, zadarnic;
Ele s-au ascuns în neant,
Sub al brumelor zăbranic,
Al temutului Garant.

Pleacă lumea mea de vise
Cum pier florile ucise…

 

CREPUSCUL

Ca un vis, printr-ale lumii
Falduri, izvorât din nori,
Cupă, fără ghimpi, din flori.
Plăsmuit din vălul lunii…

Doruri lungi purtând din larg,
Spume-creste, peste plajă,
Fin năvod de alge-mreajă;
Albatros alb, pe catarg…

Oglindiri de smalţ, fugare,
Lunecări aprinse-n zări,
Peste faruri solitare.

Ton de gri-delfin; balaur,
Cu aripi de val răsfrânt,
Pe întinsul Corn de aur …

 

SCRIE TOAMNA RUGINIU

Scrie toamna ruginiu
Peste frunze, peste flori;
Un mesteacăn arămiu
A furat din raft culori.

Primii zimţi mărunţi de brumă
Taie, fără teamă, tot
Şi-n seninul de sub lună
Ies dinţi ascuţiţi din bot!

Cozi – fuioare roşcovane
Se strecoară-n vizuini;
Fumegă dinspre gorgane,

Zvâcnesc iepuri prin grădini,
De sub clăile bălane;
Sunt vedenii sau… ciulini?

 

TABLOU VIVANT

Ciorchinii mari, de poamă ruginie
Râd din arome-n boabe bucălate ;
Când graurii în pene-aluminate,
Şuieră răguşit, a lăcomie…

S-a lăsat norul plumburiu pe vie;
Meticulos, se-nfruptă din ,,bucate”
Foşnesc, a toamnă, frunzele brumate,
Şi-n perle, curge mierea aurie…

Seminţele se răspândesc pe glie,
Făpturile cu ciocuri înţepate,
Stau la ospăţ, până când seara „bate “
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Doar lanurile-n toamnă sunt brumate;
De „lăcomia” -n stoluri- pâclă vie:
„Cărbuni” zburând în stol de vijelie!

 

FUG NORII TOAMNEI
(Terține)

Fug norii peste pomii dezgoliţi,
Se clatină văzduhul, înfrunzit,
Şi plâng în scorburi, puii părăsiţi…

Îsi leagă babele fuior în chică,
Dovlecii galbeni murmură sub coajă,
Al iernii corb, înstrună o aripă.

Cămările umplute, dau să crape,
Şi mustul negru curge din butoaie;
Vin gâştele spre casă, dinspre ape…

Se parfumează perele pe grindă;
Ai casei sunt plecaţi în sat, cu graba…
Doar, singur vântul, hornul, mai colindă.

Pisica leneveşte; de ce-ar toarce?
Profită de absenţa gospodinei!
De trece-un şoarec’, capul nu-l întoarce.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Zăvorul sare enervat din chingă;
Mezinul a intrat ca o furtună,
Ca un vârtej, ce focul vrea să-l stingă!

Sufletul casei îl mai domoleşte,
Pisica i se-ncurcă în piciare, şi
Prâslea stă… ca focul ce ocneşte!…

 

UNDE-I VARA?

Fuge toamna despletită pe cărări,
Caravanele de frunze fac vârtej,
Chicoteşte-n ciudă, vântul, din gâtlej;
Nori neliniştiţi se plimbă-n zări.

E sonor ca gongul, lutul din manej,
Murgul mă întreabă, fremătând din nări;
Sufletu-mi doreşte cocori, peste mări,
Hallowen-ul fură dovlecii, din vrej.

Plin este paharul de nectar din vară,
Plesneşte butoiul, strâns în cercul lui,
Se-nvârteşte-ntr-una teascul, de afară,

Funigei se-ncură şi plutesc hai-hui;
Moşul umple cada, cu bruma de seară,
Murmurând refrenul – „Unde-i vara? Nu-i!”.

————————————–
Melania RUSU CARAGIOIU
Saint Constant, Canada

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vezi ce cadouri ai putea să-i faci iubitei tale Crăciunul acesta

Se apropie sărbătorile și ai rămas în pană de idei pentru cadoul iubitei tale? Încă nu e p…