MEA MAXIMA CULPA”, DOAMNE!

***

Hălăduind bezmetici

vreme îndelungată

prin cenușiul înțelegerii superficiale

a liberului arbitru,

am ajuns la o răspântie,

nu departe de o capitulare,

greu revocabilă

în fața unui dușman invizibil.

*

Subjugați de o dominație străină

care își construiește nestingherită

sălaș în interiorul nostru,

jucăm un adevărat teatru de război

într-un câmp minat și într-o luptă inegală,

noi, arcași iscusiți împlântăm

cu precizie nestingherită săgețile

în propriul nostru trup și suflet.

*

Astfel, dincolo de orice tropar lăsat uitării

fără nicio remușcare

ne-am condamnat la izolare

și stând închiși, ne temem să nu mergem

spre o dezintegrare ireparabilă.

*

Mea maxima culpa, Doamne

pentru întunericul minții

și împietrirea inimii!

Ajută-ne să ne îndreptăm

spre acel sens giratoriu

în care să putem descoperi

acea cărare îngustă și anevoioasă

spre interiorul Cuvântului Tău,

pentru a renaște în iubire divină,

întru slava, Ta!

***

ŞERPII

***

Şerpii toţi ne înconjoară,

Zi şi noapte ne-nfioară.

Din întuneric provin,

Vremea rea o întreţin

Şi-aduc cupe cu venin.

*

Ne e sufletul doar fiere,

Fără nicio mângâiere.

Inima ne e-mpietrită,

Între maluri vălurită,

De smerenie lipsită.

*

Vin mereu ca o ispită,

Cu vocea uşor şoptită

Spun făr’ de-obrăzare

Să mergem la plimbare,

Că afară este soare.

*

Apoi ne-nconjoară blând

Până ajung l-al nostru gând,

Şi-l desfiră fir cu fir,

Adâncindu-ne în delir

Până în prag de cimitir.

*

Urzesc fir de mărăcine

înțesat cu-amărăciune.

Bucuroşi de biruinţă

Ne reduc la neputinţă

Şi lipsă de chibzuinţă.

*

Cu mintea-nnegurată

Şi biata inimă-nsingurată,

Unde mergem ori privim

Doar de pietre ne lovim

Şi în hău ne adâncim.

*

Ne dor rănile adânci,

Nicăieri nu-s vorbe dulci,

Nicio îmbrăţişare caldă,

Peste tot e numai sfadă,

Şi-asistăm ca la paradă.

*

Avem lacăt la inimă,

Căpătâi ne este patimă.

Pe aproape îl ignorăm,

În nevoi nu-l căutăm,

Cinstea i-o dezonorăm.

*

Cuvântul l-am uitat

Legea o am sfidat.

Spună orice, orcine,

Suferim de goliciune,

N-avem glas de rugăciune.

*

Într-o ceaţă prelungită

Doborâţi de rea ispită,

Şi cursa şarpelui viclean,

În haină de agarean,

Fără tihnă şi alean.

*

Sporeşte-ne în trezvie

Să vedem lumina-Ţi vie!

Doamne, nu le da voie

Mădularele să ne-ndoaie,

Sufletul să ni-l despoaie!

*

Să nu mai umblăm aiurea,

Ci să Te slăvim pururea.

Să-Ţi slujim cu mic, cu mare

În smerită venerare,

Pentru-a noastră iertare.

*

În genunchi să ne rugăm,

Cuvântul să-l ascultăm,

Doamne, lăudat să fii,

Să ai grijă de-ai tăi copii,

Să sporim în bucurii!

***

PERSPECTIVĂ SUMBRĂ

***

pe tăpşanul orizontului

împopoţonat ţipător

se perindă un obiect și-o umbră

urmăritul și urmăritorul

dublă identitate

*

ca într-un film indescriptibil

perspectiva sumbră

a unei căruțe cu coviltir

dispare din cupola foșnitoare

a universului eclactant

*

mulțimea îmbarcată în trenul expres

fără suflu de şuierat

înmânează cu elocință

o scrisoare recomandată

supersonicului mai rapid decât sunetul

pentru a o duce marionetelor

acționate și manipulate

de trubadurul lumii

doar o tinichea fără inimă

*

asistăm la o paradă de prost gust

către vremuri încercănate

de care suntem total inconștienţi

—————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui, 8 aprilie 2020

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…