„Vine, vine primăvara (poeme)” de Cristian Petru BĂLAN

HAI, VINO, PRIMĂVARĂ !

Hai, vino, Primăvară, pe aripi largi de îngeri,
Căci eşti împărăteasă de-a lungul unui an,
Şi urcă-n Carul Mare, celestul tău rădvan,
Ca să cobori în Ţara de Doine şi de Plângeri.
Acolo tu condu-ne s-ajungem la liman,
Să guşti cu noi din lacrimi, prin trandafiri să sângeri,
Să guşti durerea noastră, să simţi dureri de-nfrângeri,
Să plângi cu ploi de doruri şi să ne dai elan…
Acolo două inimi aprinse de iubire
Se înfrăţesc cu tine oriunde tu pluteşti
Şi te urmează-n drumul de foc şi dăruire
Precum lumina lunii pe apele cereşti,
Cu lacrimi mari de aur, prin norii-n prelungire.
Hai, vino, Primăvară, pe toţi să ne uneşti!

IUBIRE, LABIRINT DE FRUMUSEȚI…

Iubire, labirint de frumuseți
Prin care mulți ne pierdem rătăciți
Zbătându-ne-ntre asprimi și-ntre blândeți
Până scăpăm, când suntem toți sfârșiți…
Flămânzi de chipuri dulci și cărnuri moi,
Robiți de patimi mari cu echivoc,
Iubirea cea curată doarme-n noi
Până ce-un înger ne-o preface-n foc.
Și-atunci în inimi ghimpii înfloresc,
Cu unde de-aurore ne-nfășor
Ca s-auzim cum stelele șoptesc,
Cum razele de lună cântă-n cor…
Pe loc, în simț, miracole se-aprind:
Splendori adânci devin orice pustiu;
Din cer vin calzi fiori ce ne cuprind –
Și-n simfonii se schimbă tot ce scriu…
––––––––-
Cristian Petru BĂLAN